Sarpele mare cu coada-scut face parte din categoria serpilor care au coada blindata, nu prezinta ramasitele centurii pelviene si ramasitele membrelor. Aceasta specie se aseamana cu celelalte uropeltide (serpi din familia Uropeltidae) prin faptul ca este o specie de vizuina si are reproducerea vivipara. Are corpul cilindric si traieste in pamant la fel ca serpii-rulati care apartin familiei Anilidae.
Sarpele mare cu coada-scut se remarca prin coada sa foarte interesanta, ea se termina printru-un scut sau am putea spune ca da impresia ca ar fi retezata oblic si acoperita cu o placa codala. Pe suprafata scutului sunt distribuiti numerosi spini mici, ascutiti, mai desi pe pargini si mai rari in partea centrala.
O alta particularitate a sarpelui este faptul ca are capul mic si ascutit. Ochii sunt mici, rotunzi, pozitionati pe partile laterale ale capului. Narile sunt foarte aproape de varful botului, iar gura are deschiderea larga.
Corpul sarpelui poate avea lungimea de 45-50 cm iar ca aspect este robust, scurt si bine dezvoltat. Este acoperit cu solzi mici, desi, luciosi, netezi, iar coloritul este maroniu-rosiatic, cafeniu-deschis, in nuante mai inchise si fara desene.
Acest sarpe de vizuina se apara de pradatori prin tepii ascutiti de pe scutul robust al cozii. Isi sapa galerii subterane si se hraneste cu ramele care ii apar in cale sub pamant. Sapa cu usurinta vizuina sub forma unui tunel, ce masoara si mai mult de 1 m. Foarte rar se intampla ca acest sarpe sa iasa din adapost la suprafata solului, la cel mai mic semn ca ar fi in pericol se intoarce rapid si dispare sub pamant.
Desi pare o specie sfioasa, in realitate este un lacom pradator de viermi (ce traiesc in stratul superficial al solului) si de nevertebrate asemanatoare ramelor. In perioada de reproducere (care este vivipara la aceasta specie), femela naste pui vii care sunt complet dezvoltati in interiorul organismului ei.
Sarpele mare cu coada-scut nu este o specie pe cale de disparitie. Face parte din ordinul Squamata, familia Uropeltidae.
