Stiati ca…

  • Serpii sunt strans inruditi cu soparlele, crocodilii si broastele testoase. Ei au evoluat din reptile cu 135 milioane de ani in urma, dar cu toate acestea si astazi exista specii care se afla in faza de tranzitie de la soparle la serpi. Acestea au corpul ca de sarpe si membrele de reptila.
  • Serpii sunt considerati de specialisti reptile cu solzi care nu au membre si sunt clasate in ordinul Squamata. Se pare ca ei au suferit o evolutie filogenetica cu mult timp in urma, cand au pierdut toate membrele, fapt dovedit prin lipsa centurii scapulare si a sternului.
  • Serpii sunt specii termofile, traiesc mai ales in regiunile calde, in deserturi nisipoase, fluvii, lacuri, paduri si mlastini. In zonele temperate serpii hiberneaza, in cele calde ei intra intr-o stare caracteristica de odihna.
  • La serpi capul, trupul si coada trec din unul in altul de parca nici nu s-ar observa acest lucru, altfel spus ele nu sunt clar delimitate. Doar daca se priveste un sarpe pe partea sa ventrala se observa o delimitare intre coada si trup si asta datorita despicaturii anale.
  • Sarpele are organele interne alungite, adaptate la forma corpului, nu prezinta vezica urinara, iar plamanul stang este puternic atrofiat. De-a lungul trunchiului prezinta peste 100 de vertebre care sunt legate prin intermediul unor articulatii sferice. La unele specii numarul de vertebre este foarte mare de aproximativ 300-400. Tot prin articulatii se leaga coastele, fiecare in parte de cate o vertebra si capatul lor liber se spijina pe un strat de muschi. Prin miscarea coastelor sarpele inainteaza avand o miscare de serpuire, ondulatorie in fiecare punct al corpului.

    Sarpe, Foto: okonie.net
    Sarpe, Foto: okonie.net
  • La fiecare ochi pleoapa de jos este stravezie si este trasa peste ochi si lipita cu pleoapa de sus – acest strat transparent si fin poarta numele de lentila. Cand sarpele naparleste, ochiul naparleste si el.
  • Sarpele nu are timpan si nici ureche mijlocie. De aceea limba sa extrem de sensibila, reprezinta un organ de miros si pipait si vine sa compenseze auzul foarte slab dezvoltat. Ea este tinuta intr-o teaca in fundul gurii, are un colorit inchis si este de obicei bifurcata. Poate fi scoasa afara cand sarpele are gura deschisa dar si atunci cand este inchisa prin crapatura ingusta din varful botului. Sarpele obisnuieste sa adulmece cu limba atat pentru a urmari prada, dar si pentru a se orienta in mediul din jurul sau. Mirosul sarpelui este sporit de organul lui Jacobson, iar la unele specii (vipere, pitoni, boa) apar pe cap niste organe numite senzori termici cu ajutorul carora este detectata temperatura aerului.
  • La sarpe craniul este inchis intr-o camera craniana mica, dar foarte tare osificata. Dintii sunt fixati pe maxilarul inferior, superior sau de cerul gurii. Cele doua jumatati ale mandibulei sunt lejer prinse intre ele, astfel incat se pot departa una de alta si gura deschisa foarte mult, iar cele doua partii ale maxilarului inferior au posibilitatea de a se misca inainte si inapoi, in mod independent. Cele doua jumatati ale mandibulei ajuta la inghitirea unui animal mai gros decat corpul sarpelui, el este impins cu ajutorul dintilor indreptati inapoi si a miscarii alternative a celor doua parti ce formeaza mandibula.
  • Dintii la sarpe pot creste la loc daca sunt rupti sau cad, deoarece sunt concrescuti cu oasele. Un sarpe poate avea una dintre urmatoarele tipuri de dinti: de apucare, scobiti si cu sant inchis. Dintii de apucare ajuta la tinerea prazii, sunt indreptati inapoi, nu au santuri dar sunt foarte ascutiti. Dintii scobiti sunt mai mari decat dintii de apucare, prezinta pe partea lor anterioara cate un sant si pot fi veninosi. Cand dintele veninos intra in legatura cu deschiderea canalului glandei veninoase se trimite veninul in canalul dintelui prin simpla presiune musculara. Astfel muscatura veninoasa se realizeaza prin deschiderea larga a gurii si inteparea prazii cu dintii veninosi. Dintii cu sant inchis sau canal, prezinta sub varf o mica deschizatura si apar la vipere. Dintii la serpii neveninosi sunt mici, ascutiti si au rol in apucarea prazii. Dintii la serpii veninosi prezinta pe maxilarul de sus cativa dinti mici de apucat in spatele dintilor mari.
  • Veninul de sarpe are un colorit galbui sau verzui, nu are miros si se prezinta ca un lichid limpede si vascos. Daca este tratat cu alcool devine albicios. La cobra veninul are un gust amarui si are o substanta activa numita crotalina care nu coaguleaza nici la temperatura de 100ºC. La vipera veninul se numeste viperina si nu are gust. Veninul contine alaturi de substantele active si apa, albumine si saruri minerale. Cele doua grupuri de substante toxice din venin se numesc: neurotoxice (afecteaza sistemul nervos) si hemotoxice (afecteaza sistemul circulator). La vipera veninul este bogat in substante hemotoxice.
  • In Egipt, pentru combaterea serpilor veninosi, se foloseste viverinul mangusta sau sobolanul-faraonilor – animal care are denumirea stiintifica de Herpestes griseus. Acesta se poate domestici, se poate tine pe langa casa pentru a vana serpii, insa are tendinta de a manca si pasarile de curte. In Brazilia localnicii folosesc sarpele neveninos mussurana care mananca serpii veninosi.
  • Veninul de cobra este folosit la fabricarea unor medicamente analgezice foarte importante in calmarea durerilor la persoanele care sufera de cancer.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.