Sculptura alto-relief, o tehnica in trei dimensiuni

Alto-relieful (it. alto-relievo), adica “relief inalt” este o tehnica de sculptura in trei dimensiuni, intermediara intre basoreliefuri (reliefuri joase, care se detaseaza doar in mica masura de fundal) si “rondbos”, care este o sculptura care poate fi privita din toate partile, fiind atasata numai unui piedestal. Sculptura alto-relief, din Antichitate si pana in prezent, poate fi vazuta pe fatadele unor monumente, precum biserici medievale, temple, palate etc. Formele sculpturale sunt aproape intregi (in privinta volumului lor), dar raman atasate suprafetei din care se ivesc. De-a lungul timpului, nenumarate sculpturi alto-relief au devenit celebre, prin valoarea lor artistica sau prin dimensiuni. Iata cateva exemple:

• Cel mai mare alto-relief din lume ii apartine sculptorului italian Alessandro Algardi  (secolul al XVI-lea) si se numeste “Papa Leon al XI-lea repingandu-l pe Attila”, figurile principale avand aproximativ trei metri inaltime.
• Altarul lui Zeus din Pergamon este reprezentativ pentru pentru sculptura alto-relief. Este un monument religios, apartinand epocii elenistice (secolul al II-lea i.Hr.), considerat o capodopera a sculpturii antice, aflat pentru o vreme pe lista minunilor lumii. A fost descoperit in 1871, de catre Carl Humann, un inginer german, care l-a transportat si l-a reconstituit la Berlin, unde se afla si in momentul de fata. Pergamon a fost o vestita cetate din Asia Mica (astazi facand parte din teritoriul Turciei), care s-a dezvoltat, dupa moartea lui Alexandru cel Mare, regii care s-au succedat ridicand monumente, ca dovezi ale puterii lor. Ceea ce a facut din Pergamon una dintre minunile lumii a fost faptul ca cetatea a fost construita la inaltimea de 335 metri, sub forma a trei orase suprapuse, unite prin scari si terase cu maslini, vita-de-vie si tot soiul de alte plante. In partea cea mai inalta se gaseau constructiile cu rol administrativ, civic si religios: Altarul lui Zeus, Templul lui Dionysos, o biblioteca (rivalizand cu cea din Alexandria, avand peste 200 000 de volume), un teatru, Palatul regal etc. Orasul din mijloc cuprindea Templele consacrate zeitei Demeter si Hera si scoli vestite de retorica si arte, iar in partea de jos, se afla centrul comercial – o conceptie arhitecturala absolut exceptionala.
• In India, in apropierea orasului Bombay, in Gharapuri (“Insula elefantului”), se gaseste o reprezentare sculpturala celebra a zeului Shiva “cu trei chipuri”, ocupand centrul unui complex subteran, ale carui coloane sunt decorate cu alto-reliefuri care reprezinta vizual legende referitoare la zeitatea indiana.
• Dupa victoria de la Marathon (in 490 i.Hr., a cetatilor grecesti, impotriva persilor), grecii au hotarat sa ridice la Atena, un templu – Parthenonul  (intre 447-432 i.Hr.) – pe Acropole, pentru a multumi zeilor care i-au ajutat in lupta si pentru a cinsti memoria atenienilor cazuti in batalie. Printre decoratiile exterioare, se afla 92 de sculpturi alto-relief care descriu bataliile mitice contra Centaurilor, contra Amazoanelor, Zeii contra Uriasilor si Razboiul Troiei (pe partea de nord).
• In perioada Renasterii, sunt celebre sculpturile alto-relief ale lui Michelangelo, in care personajele “ies” din blocul de marmura.
• Arcul de Triumf din Paris a fost ridicat din initiativa lui Napoleon Bonaparte, in 1806, in cinstea victoriei armatei imperiale, in batalia de la Austerlitz.  Are o inaltime de 50 de metri si 45 de metri latime, impunandu-se prin arhitectura solemna, inspirata din constructiile din piatra, din Antichitate, si este decorat cu mai multe alto-reliefuri. Pe partea dinspre Champs Elysées, se afla doua alto-reliefuri:  „La Marseillaise”, executat de François Rude, reprezentand o femeie inaripata, simbolizand libertatea, urmata de soldati care pornesc la lupta, si “Triumful lui Napoleon”, realizat de Jean-Pierre Cortot. Alte doua alto-reliefuri sunt amplasate pe pilonii dinspre Bulevardul Grande Armée, intitulate “Republica” si “Pacea”, ambele sculptate de Antoine Etex.

  

Practic, alto-relieful este o constanta a acestei arte vizuale, sculptura, cunoscand epoca de glorie in vremea in care era mai puternic gustul pentru monumental, pentru decoratiuni exterioare executate in piatra, marmura, granit s.a.m.d. In prezent, aceasta tehnica nu a disparut, dar se foloseste mai mult pentru crearea unor opere de arta independente, pe soclurile unor statui, in sculptura in lemn (mai ales cea religioasa) sau in cazul unor monumente cu valoare simbolica (asa cum este, de exemplu, statuia lui Decebal de la Cazane, pe malul Dunarii, cioplita direct in munte).