Secera – unealta agricola si simbol

Cu mult inainte de inventarea coasei sau, mai tarziu, a combinei (masina care secera si treiera), oamenii au folosit, pentru a aduna recolta, secera, un instrument format dintr-un tais semicircular, cu maner scurt, din lemn. Astfel de unelte agricole existau inca din mileniul al III-lea i.Hr., dupa cum arata desenele din templele si mormintele egiptene, unde sunt infatisati tarani, pe camp, taiand cerealele cu secera. In mormantul lui Tutankhamon, conducator al Egiptului intre 1333 – 1324 i.Hr., s-a gasit o secera ornamentala, din lemn aurit, cu taisul din sticla colorata, pe care erau gravate data de nastere si anii intre care a domnit faraonul. Bucati de secera, vechi de mii de ani, s-au gasit si in grote din Orientul Apropiat. Initial, taisul era zimtat, facut din os sau din silex – o roca dura, de culoare alba, neagra sau roscata – fixat in maner cu diverse rasini. Multa vreme, seceratorii purtau, pe mana stanga, un fel de manusa, tot din lemn, cu loc pentru trei sau patru degete si cu un varf ascutit si incovoiat, cu ajutorul careia se prindea snopul si care avea si rol protector, impotriva posibilelor taieturi la mana. Atunci cand lama secerei se tocea, era batuta (ca la coasa), cu un ciocan si o nicovala si apoi se slefuia cu piatra dura, de obicei, gresie.

In pofida vechimii ei, secera nu a disparut din uz, fiind folosita inca in gospodariile individuale, traditionale, pe terenurile accidentate, pentru taierea ierburilor, acolo unde nu se poate folosi coasa sau o masina agricola, sau in regiuni din tarile mai putin dezvoltate, putand fi utilizata si de femei, deoarece este o unealta usoara si potrivita, mai ales, pentru plantele ale caror seminte se scutura usor, de exemplu rapita. Gradinarii o prefera si pentru taierea buruienilor, a lujerilor de cartofi sau a plantelor aromatice, de pe suprafete mai mici.

Secera in mitologie

In vechile civilizatii agrare, secera s-a impus, adesea, ca simbol al Pamantului-Mama, cel care il hraneste si il ocroteste pe om. Gratie formei sale, a fost pusa in relatie, frecvent, cu Luna noua. Celtii, de exemplu, care au trait, intre secolele al VIII-lea – al III-lea, pe o mare parte a continentului european, foloseau, in mod ritualic, secera de aur, pentru recoltarea vascului (« creanga de aur »), simbol al nemuririi si al spiritului divin. In cadrul aceleiasi civilizatii, dar si pe teritoriul Daciei, mesterii olari au suprapus forma secerii peste cea a cozii cocosului, contopind un simbol lunar si unul solar, pentru a decora superbele vase de lut, transmitand, indirect, viziunea lor despre lume, despre complementaritatea luminii si a intunericului, a femininului si masculinului, secera fiind si un simbol androginic (Androginul, in mitologia antica, intruchipa fiinta perfecta, jumatate barbat, jumatate femeie).

Si in culturile asiatice, secera este considerata un obiect de bun augur, oamenii obisnuind sa puna o astfel de unealta sub acoperis, pentru a fi aparati de trasnet. Ca orice alt simbol, insa, si secera are semnificatii plurivalente, uneori contradictorii. Astfel, aceasta este si un arhetip al mortii, dezvoltat din legenda despre zeul grec al timpului, Cronos, care i-a amputat tatalui sau, Uranus, organele genitale, cu secera, pentru a-l impiedica sa mai aiba urmasi. Prin transfer de sens, si secerisul inseamna « moarte », pentru ca secera reteaza tulpinile holdelor, dar si regenerare, pentru ca radacinile plantelor raman in pamand, intrand, primavara, intr-un nou ciclu vital.

Etimonul latinesc al cuvantului « secera » este « falx », termen pe care dacii l-au preluat, dar pentru a denumi o arma, asemanatoare, ca forma, cu secera, si pe care o numeau « Falx Dacica ». Termenul dac corespunzator pentru « secera » era, se pare, « sica ».

Simbolul « Secera si ciocanul »

« Secera si ciocanul » a fost celebrul simbol al comunismului leninist, prezent pe drapelul URSS-ului (incepand cu 1923) si al altor partide comuniste, reprezentand « infratirea » proletariatului (ciocanul), cu taranimea (secera). Dupa caderea regimului comunist, in anii ’90, ai secolului trecut, in scopul apararii democratiei, in multe tari (Lituania, Ungaria, Polonia etc.), afisarea unui astfel de simbol a fost interzisa prin lege. In 2010, Republica Ceha, Bulgaria, Letonia, Romania au solicitat Uniunii Europene condamnarea crimelor comunismului si interzicerea afisarii simbolurilor specifice.