La sugestia unui cititor al site-lui www.destepti.ro, ne vom opri, în acest articol, asupra sensului şi originii verbelor a afurisi/a anatemiza, primul mai cunoscut, cel de-al doilea, mai pretenţios, dar ambele legate, iniţial, de un sens religios, ulterior fiind folosite şi în contexte mai “profane”.

Potrivit DEX, a afurisi (din slavonescul aforisati) înseamnă a arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza, anatema (din neogrecescul anathema) semnificând excludere din sânul Bisericii sub acuzația de erezie, osândire, pedeapsa, ostracizare a cuiva de către biserică. La origine, în limba greacă, anathema denumea orice obiect adus ca ofrandă zeilor păgâni, adică ceva închinat diavolului şi care trebuia separat de credincioşi (Dicţionarul lui Lazăr Saineanu). În textele religioase canonice, sunt precizate condiţiile în care un (fost) credincios poate fi afurisit/anatemizat – când păcătuieşte contra credinţei sau a moralei, fiindu-i interzisă participarea la slujbe şi împărtăşirea (cel puţin pentru o vreme, până se indreapta”).

Un sens apropiat de primul, al verbului a afurisi, utilizat şi în alte contexte decât cele strict religioase, este a blestema, iar dacă este folosit reflexiv – a se afurisi – înţelesul este a se jura. De asemenea, adjectivul afurisit (provenit din participiul verbului a afurisi), în limbajul curent, înseamnă (om) rău, ticălos, blestemat, iar dacă se spune despre un copil că este afurisit, înţelesul este mai blând – ştrengar, poznaş.

Iată câteva exemple, din opere literare, menţionate în DLRM (Dicţionarul limbii române moderne): “Toți acei ce au luat parte la această hulă să fie afurisiți”(Costache Negruzzi), “Preoții au afurisit-o [pe Ioana d’Arc] in numele bisericii”(Alexandru Odobescu), “Afurisi-te-ar Zarzavela, să nu te mai văd in ochii mei!” (Vasile Alecsandri) etc.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here