Frederic I este cunoscut sub numele de Frederic Barbarossa, Frederic cel cu Barba Roșie. Este un împărat care, pentru pacea și prosperitatea aduse imperiului său, a fost iubit de poporul său. Ideea că ar dormi în peștera unui munte cu soldații săi a născut diverse legende. Legendele germane îl numesc „riga fără moarte” prevestind reîntoarcerea lui pentru a stăpâni lumea. Hitler, fiind pasionat de legende și ocultism, suținea că el ar fi o reîncarnare a lui Barbarossa.
De ce un împărat german este asociat cu Sfântul Imperiu Roman?
Din simplul motiv că Sfântul Imperiu Roman de Apus nu face referire la Imperiul Roman al lui Cezar, ci la imperiul format în secolul al IX-lea (de către Charlemagne, rege al francilor) sau al X-lea (de către Otto I cel Mare), după unii istorici. Numele acestui imperiu, pe care istoricii îl critică a nu fi fost un imperiu roman și nici creștin, a avut doar meritul împăratului de a fi încoronat de papă la Roma.
Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană a fost un nume dat alternativ în 1512 Sfântului Imperiu Roman. Așa cum s-a menționat mai sus, aceste două nume fac referire la un alt imperiu decât cel roman antic de sub împăratul Octavian sau cel al lui Cezar. Statul de dinaintea lui Octavian Caesar Augustus, condus de Gaius Iulius Cezar este identificat cu numele de Republica Romană.
Imperiul Roman era format din „state europene” din jurul Mării Mediterane, din teritorii din Asia și Africa. A supraviețuit până în anul 476 când Roma (Romulus Augustus) va fi cucerită de migratori.
Sfântul Imperiu Roman tinde să fie o continuitate a imperiului roman antic, latura sa creștină și puterea divină fiind evidențiate prin cuvântul sfânt. Împărații mergeau la Roma doar pentru încoronare și aveau obligația să apere creștinismul, neavând nimic în comun cu originea romană. Este întâlnit sub acest nume începând cu 1157, când se afla sub conducerea regelui Frederic I Barbarossa. În ceea ce privește formarea acestui imperiu, există pe de o parte teoreticieni care îl plasează în timpul domniei lui Charlemagne, în anul 800, când a fost numit „Imperator Romanorum”, iar pe de altă parte, începând cu domnia lui Otto I, în 936, fiul lui Henric I al Saxoniei. Otto I a fost încoronat la Aachen, fapt similar cu încoronarea lui Charlemagne, din dinastia Carolingienilor. Este important de menționat că „Imperator Romanorum” este doar o titulatură, nu și o funcție de „Împărat al Romanilor”.
Pierderea teritoriilor italiene și burgunde va determina schimbarea numelui în Imperiul Roman de Națiune Germană, nume utilizat în 1474 și adoptat oficial în 1512 de către instituția imperiului „Dieta din Cologne”. Sfântul Imperiu Roman German a existat până în anul 1806, când împăratul Francisc al II-lea a abdicat.
Frederic Barbarossa
Frederic I s-a născut în 1122 și a condus Sfântul Imperiu Roman din 1152 până când a murit în 1190. Ca rege al Germaniei a fost încoronat în 1125, la Aachen. Ca rege al Italiei, în anul 1154 la Pavia, iar ca rege de Burgundia în 1178 la Arles. A fost încoronat de către papa Adrian al IV-lea în 1155 luându-și titulatura de Împărat Roman.
În 1158, revolta orașului Milano împotriva cavalerilor teutoni a necesitat intervenția lui pentru a-i potoli. În ciuda faptului că a reușit să îi supună, după retragerea trupelor germane, milanezii s-au răsculat din nou. Alianța milaneză cu alte state din nordul Italiei vor forma Liga Lombardă, care îl vor înfrânge pe Barbarossa în 1176 la Legnano. În 1177 la Veneția s-a semnat un tratat de pace, după negocieri cu papa Alexandru al III-lea și Liga Lombardă, prin care Barbarossa accepta dreptul Suveranului pontif de a conduce statele papale și independența lor, iar papa Alexandru al III-lea accepta autoritatea împăratului asupra Bisericii.
Pe plan administrativ Barbarossa a întărit sistemul feudal și a diminuat puterea prinților, în favoarea unei administrații imperiale puternice.
Cucerirea Ierusalimului de către musulmanii conduși de Saladin va duce la organizarea unei cruciade pentru răscumpărarea orașului. Adunând o armată de o sută de mii de soldați, în 1189 se va lupta cu musulmanii la Anatolia, învingându-i în două bătălii. Un accident banal va împiedica ajungerea lui la Constantinopol și recucerirea lui. Frederic I Barbarossa va muri mai târziu de pneumonie, boala instalându-se în urma căzăturii în râul Salep (azi zis Goksu), în Asia Mică, înalt de maxim 1 metru, după cum notează cronicarul vremii și literatura de specialitate.
Barbarossa a rămas în istorie datorită dorinței, curajului și reușitei sale de a reface și întări imperiul realizat de Charlemagne și Otto I cel Mare.
