Sfinții 40 de Mucenici/„Mucenicii” sau „Măcenicii” este o sărbătoare creștină, specifică spațiului românesc, care se prăznuiește la data de 9 martie, când se încheie Zilele Babei Dochia și încep Zilele Moșilor. În timp, s-a produs o suprapunere a acestei sărbători creștine – Sfinții 40 de Mucenici – peste ritualuri precreștine, care celebrau începutul primăverii și al anului agricol, momentul confruntării perpetue dintre iarnă și primăvară, dintre întuneric și lumină.
Această suprapunere a unei sărbători creștine peste vechile sărbători ale geto-dacilor explică și de ce, în unele părți ale țării, în Moldova mai ales, se vorbește de „Cei 44 de Mucenici” (pentru care bărbații trebuie să bea 44 de pahare de vin). Conform tradiției autohtone este vorba de 44 de Sfinți (nu 40), tot atâtea fiind și zilele dintre 9 martie și 23 aprilie, când se celebrează Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, omorât și el pentru credința sa, după cum relatează textele sacre.
Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia
Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia au fost soldați creștini, aflați în slujba împăratului roman Licinius. Făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata, în Armenia Romană (pe teritoriul actual al Turciei) și au refuzat să-și reneghe credința creștină, în pofida torturilor la care au fost supuși.
În martie, anul 320, au fost arestați, întemnițați opt zile și obligați să petreacă ultima noapte într-un iaz înghețat din Sevastia. Celor care ar fi renunțat la credință li s-a promis iertarea. S-au sprijinit însă reciproc, pentru ca nimeni să nu se dezică de convingerile sale. Singurul care și-a renegat credința a murit de îndată ce a ieșit din iaz. Un alt soldat li s-a alăturat celorlalți, pentru a păstra numărul sacru de 40.
Legendele spun că, în noaptea respectivă, s-au întâmplat minuni: gheața s-a topit, apa lacului s-a încălzit și 40 de cununi strălucitoare au apărut pe suprafața apei. În zori, toți au fost scoși vii din lac, schingiuiți și lăsați să moară. Trupurile lor au fost arse, iar cenușa aruncată în lac. Moaștele lor se află, astăzi, în diverse biserici ortodoxe.
Persecuția celor 40 de soldați din Sevastia a fost comandată de împăratul Licinius, deși convenise cu Constantin cel Mare, cel care a reunit sub autoritatea sa Imperiul Roman, cel care a convocat Primul Conciliu de la Niceea (în 325), să lase creștinilor libertatea credinței. Pentru a pune capăt unor astfel de persecuții, Constantin cel Mare a pornit lupta împotriva lui Licinius, l-a învins și a devenit marele împărat roman.
Un oraș din Albania poartă numele acestor martiri, venerați în toată lumea creștină – „Sarande”, din grecescul „Saranda”, care înseamnă „Patruzeci”.
Cine sunt Sfinţii 40 de Mucenici?
Sfinţii 40 de Mucenici sunt: Acacius, Aetius, Aglaius (Eutychus), Alexandru (Alexander), Angius (Aggia), Atanasie (Athanasius), Candid (Candidus), Chiril (Cyril, Cirillus), Chirion, (Cyrion, Cyrius), Chudion (Cudio), Claudiu (Claudius), Dometian (Domitian), Domnos (Domnus, Domninus), Ecditius (Ecdicius), Eunoicus, Euthychius (Eutychius), Flaviu (Flavius), Gaius, Gorgonius, Helianus, Heraclius, Hesychius (Aesychius), Ioan, Ilie (Elias, Ile), Leonte (Leontius, Theoctistus), Lysimachus (Lisimachus), Meliton (Meliţo), Nicolae (Nicallus), Philoctimon (Philotemon), Priscus, Sacerdon (Sacerdos), Severian (Severianus), Sisinius (Sisinnius), Smaragdus, Teofil (Theophilus), Theodulus, Valeriu (Valaerius, Valerius), Valens, Vivianus (Vibianus, Vicratius), Xantheas (Xantius).
Sensul şi originea cuvântului “mucenic”
În limba română, cuvântul „mucenic” provine din slavonescul „muceniku”. Sensul propriu este de „martir din primele timpuri ale creștinismului”. În înțeles mai larg, se referă la orice persoană care se sacrifică pentru ideile și convingerile sale. Ca substantiv propriu, numărul plural – „Mucenici” – denumește sărbătoarea creștină de pomenire a celor 40 de martiri creștini, de la data de 9 martie.
Un sens derivat din cel de bază, al cuvântului „mucenici/măcenici”, se referă la colăceii în formă de opt, de spirală, de melc sau albină, făcuți din aluat fiert sau copt, preparați, în funcție de zonă, cu nuci, zahăr și miere, care se duc la biserică de Sfinții 40 de Mucenici, pentru a fi sfințiți și care se consumă în ziua de 9 martie.
Tradiţii de Sfinţii 40 de Mucenici
Nenumărate obiceiuri și tradiții se leagă de ziua de 9 martie, când se pomenesc Sfinții 40 de Mucenici. În toate regiunile țării se prepară colăceii în formă de opt (stilizare a formei umane sau simbol al echilibrului), care să amintească de martirii creștini. În Oltenia se numesc și „bradoși”, în Transilvania, „brenduși” (cuvânt cu origine incertă, probabil din germ. „brodchen” – „pâinișoară”), în alte regiuni, în Banat, „sfințișori”.
Și prepararea „mucenicilor” diferă de la o zonă la alta. În Muntenia și în Dobrogea, se fierb în apă cu zahăr, scorțișoară și nucă, în Moldova se coc și se presară cu nucă. Cele 40 sau 44 de pahare cu vin semnifică pomenirea morților, dar a gusta din acest vin este și un gest simbolic pentru a dobândi putere pentru muncile de peste an.
Se mai crede că, de Sfinții 40 de Mucenici, se deschid Porțile Raiului și sufletele morților trebuie așteptate cu lumânări aprinse.
Din vremurile precreștine, când, în această perioadă, se celebra începerea anului agrar, în spațiul românesc s-au păstrat și alte obiceiuri. În grădini și pe dealuri se aprind focuri pentru a ajuta Soarele să biruiască întunericul și frigul și pentru a purifica locul. În timpurile mai vechi, agricultorii scoteau plugul în fața casei, pentru a celebra, ritualic, începutul lucrărilor de primăvară.
Zilele Moşilor
În data de 9 martie, de Sfinții 40 de Mucenici, încep și Zilele Moșilor, buni și blânzi, tot în număr de 9, care, după Zilele capricioase ale Babei Dochia, ar trebui să aducă vreme caldă și luminoasă. Este timpul când se întorc berzele.
Există obiceiul ca, în această zi, bărbații mai în vârstă să lovească pământul cu bâte, pentru a trezi forțele din adâncuri. Se mai spune că așa cum va fi vremea în ziua de 9 martie, așa va fi și de Paște.
În acest context, discuția despre corectitudine – fie că vorbim despre „cum este corect” să sărbătorim, „cum se scrie” despre tradițiile noastre, sau chiar „când se scrie cu cratimă” în contexte religioase – devine esențială. Această reflecție ne ajută să înțelegem mai bine cum să onorăm memoria Sfinților 40 de Mucenici într-un mod care respectă tradiția și sensul profund al acestui moment.
Pentru cei interesați să aprofundeze regulile de ortografie și gramatică legate de termenii religioși, vă invităm să citiți articolul nostru cum este corect: „ați” sau „a ti”?. Aici veți găsi explicații detaliate și exemple care vă vor ajuta să înțelegeți mai bine regulile limbii române, aplicate în contexte diverse, inclusiv religioase. Aceste informații vă vor îmbogăți cunoștințele și vă vor ghida în exprimarea corectă și respectuoasă a credinței.
