Simbolul @ – o istorie surprinzătoare, veche de secole, revigorată într-un mod inedit de revoluţia tehnologică

Simbolul @ (“a rond”), astăzi indispensabil în adresele de e-mail și pe rețelele sociale, are o istorie surprinzător de veche și interesantă. Trăim într-o lume înţesată de simboluri (“simbol”, din grecescul “symbolon” – “semn de recunoaştere”), unele comune (în sensul că le asociem imediat cu o anumită semnificaţie), altele complexe (mitologice, istorice, spirituale etc.).

@ (numit, în limba română, “a rond”/ “a cu coadă de maimuţă”) este, evident, un simbol convenţional şi probabil că nici cel care a avut, în urmă cu peste o jumătate de secol, geniala idee de a deschide drumul postei electronice şi de a trimite primul e-mail, inginerul Ray Tomlinson, de la compania americană de computere BBN, nu a bănuit impactul uriaş pe care-l va avea corespondenţa electronică, implicit semnul/ simbolul @.

Semnul/ simbolul @ şi primul e-mail

În 1971, Ray Tomlinson era angajatul companiei BBN (care a inventat reţeaua ARPANET, sistemul TENEX şi limbajul de programare Logo) si care se afla sub contract cu guvernul american, pentru a pune la punct proiectul “Arpanet” (“strămoşul” Internetului de astăzi).

În astfel de împrejurări, Ray Tomlinson a pus la punct, pentru ca mai multe persoane care foloseau acelaşi computer să poată să-şi lase mesaje, două programe – SNDMSG, pentru Send Message, şi READMAIL.

Deoarece era necesară definirea unei adrese de e-mail, Tomlinson s-a gândit să o separe în două – prima parte să fie formată din numele utilizatorului, iar a doua, din numele calculatorului unde se afla căsuţa de primire, cele două părţi fiind separate de semnul/ simbolul @, pe care inginerul l-a găsit pe tastatura calculatorului (fără să-i cunoască semnificaţia – era trecut în partea de sus a literei P/ Shift+P) şi i s-a părut foarte convenabil, deoarece @ nu era folosit în mod curent în numele proprii sau comune, deci evita confuziile. În felul acesta a apărut prima adresă de e-mail – tomlinson@bbn-tenexa (“bbn”, de la numele companiei, iar “tenexa” indicând sistemul folosit).

Semnul/ simbolul @ – care este originea acestuia?

Cum, de unde, cu ce scop apăruse un astfel de semn pe tastatura unui computer? Se pare că, în secolul al XIX-lea (începând cu anul 1873), simbolul @ figura pe tastatura maşinilor de scris, pentru ca negustorii să-l folosească în documentele legate de preţul mărfurilor, existând convenţia (în SUA) că preţul unui produs să fie notat concentrat, de exemplu, în forma “2 books@$ 10”- adică “2 cărţi, la 10 dolari bucata”. Ulterior, primele calculatoare au preluat întocmai tastatura specifică maşinii de scris, inclusiv semnul @.

Urmărind istoria de dinainte de secolul al XIX-lea a semnului @, s-a constatat că primele forme ale simbolului @ apar în manuscrise medievale, în textele latine copiate de călugări – o “ligatură” (reunire a mai multor litere într-un singur semn grafic), o combinație între litera “a” și prepoziția latină “ad”, înfăşurându-l pe “d”, în jurul lui “a”/ “a rond“ sau “a încercuit” (însemnând “către” sau “la”) – . Acest procedeu făcea scrisul mai rapid și economisea cerneală şi spațiu pe pergament.

Un @ comercial…

În secolele al XV-lea – al XIX-lea, în contabilitate și comerț, simbolul @ a început să fie folosit cu sensul de “la prețul de” sau “câte” (de exemplu, 5 mere @ 2 lei = 5 mere la prețul de 2 lei fiecare). Comercianții italieni, spanioli și portughezi îl foloseau pentru a nota unități de măsură. În spaniolă, “arroba”, din arabul “ar-rouba” (circa 11–15 kg sau litri, în funcție de zonă) era notată prin @, după cum arată documente veneţiene, de la începutul secolului al XVI-lea.

În 1536, un anume negustor, Francesco Lapi, a trimis o scrisoare din Sevilla, la Roma, în care preciza că vinde o “amforă” cu vin (vas în stilul vaselor antice greceşti, cu gâtul lung şi mânere, destinat depozitarii vinului, cerealelor, uleiului de măsline etc.), utilizând semnul @ pentru amforă, la preţul de 80 de ducaţi.

Există şi dovezi mai vechi (chiar dacă nu foarte clare), cum ar fi un manuscris bulgar (o traducere a unei cronici greceşti), din 1345, în care semnul @ apare ca o înfloritură la începutul cuvântului “Amin”.

Odată cu apariția mașinilor de scris mecanice (secolul al XIX-lea), @ a fost inclus pe tastaturi, mai ales pentru uzul contabililor şi comercianţilor, altfel era considerat un simbol obscur, rar folosit în afara documentelor comerciale.

Reinventarea simbolului @ în era digitală

Inginerului Ray Tomlinson (menţionat la începutul articolului), considerat “părintele e-mail-ului”, îi se datorează alegerea simbolului @, pentru a separa numele utilizatorului de numele calculatorului (user@host – “utilizator la calculatorul (gazdă), în prima adresă de e-mail.

Astăzi, în e-mailuri și rețele sociale (Twitter, Instagram etc.), @ marchează identitatea sau adresa. În cultura digitală, a devenit un simbol al conectării și al comunicării globale.

În functie de limbă, simbolul @ are diverse denumiri, unele amuzante – în italiană, “chiocciola” (“melc”), în germană, “Klammeraffe” (“maimuță păianjen”), în poloneză, “małpa” (“maimuță”), în olandeză, “apenstaartje” (“codiță de maimuță”), în cehă, “zavinac” (aluzie la heringul murat, învelit într-un cilindru), în bulgară, “Maymunsko”, în franceză, “arobase”, în engleză, “at” (“la”), în română, “arond”.

Anul acesta, Muzeul de Artă Modernă (MoMA), din New York, a inclus simbolul @ în expoziţia “Pirouette: Puncte de cotitură în design”, care şi-a propus să prezinte momente cruciale din istoria design-ului şi să demonstreze puterea acestuia “de a traduce experiența umană în forme tangibile și de a imagina un viitor mai bun”.

În plus, simbolul @ este emblematic nu numai pentru revoluţia tehnologică pe care o ilustrează, ci şi pentru ingeniozitatea şi inteligenţa lui Ray Tomlinson de a folosi un semn foarte vechi, aproape uitat, de a-l “salva”, cum mărturisea cu umor inginerul american, de la “moarte” şi de a-i da o viaţă nouă şi noi semnificaţii în era comunicării digitale.