Solstiţiul de iarnă 2021, în emisfera nordică, va avea loc la data de 21 decembrie, la ora 17:59, marcând începutul iernii astronomice (la 1 decembrie, a debutat iarna meteorologică). Va fi cea mai scurtă zi din an (8 ore și 50 minute) şi noaptea cea mai lungă (15 ore și 10 minute).
După această dată, ziua începe să crească, la echinocţiul de primăvară, din 21 martie, ziua şi noaptea devenind egale în orice loc de pe Pământ. După echinocţiul de primăvară, lumina continuă să crească până la solstiţiul de vară, din 21 iunie, care inseamnă ziua cea mai lungă din an (15 ore şi 32 de minute). În emisfera sudică, fenomenul se derulează în sens invers.
Cuvântul „solstițiu” provine din latinescul “solstitium”, însemnând literal „Soare nemişcat” (din latinescul “sol, solis, solem” (Soare) şi “stitium”, derivat din verbul “sisto, sistere, stiti, statum” – “a opri/a menţine/a rămâne constant/ a face să stea”).
Aşa cum se precizează pe site-ul Observatorului astronomic “Amiral Vasile Urseanu”, “Axa polilor Pământului își păstrează (în primă aproximaţie) direcția fixă în spațiu, ea fiind înclinata cu 66° 33′ față de planul orbitei terestre. Din acest motiv, Soarele parcurge în decurs de un an cercul sferei cerești numit „ecliptică”, a cărui înclinare față de ecuatorul ceresc este de 23° 27′.
La momentul solstițiului de iarnă, Soarele se află deci în emisfera australă a sferei cerești, la distanța unghiulară maximă de 23° 27′ sud față de ecuator, el efectuând mișcarea diurnă în lungul cercului paralel cu ecuatorul ceresc, numit „Tropicul Capricornului”. Aceasta explică, pentru latitudinile medii ale Terrei, inegalitatea zilelor și a nopților, precum și succesiunea anotimpurilor”.
Solstiţiul de iarnă – repere istorice şi semnificaţii culturale
Diverse fenomene astronomice, implicit solstiţiul de iarnă, au fost observate încă din antichitate, acestea având un rol important în desfăşurarea activităţilor agricole, în organizarea vieţii şi a rezervelor alimentare, oamenii asociind unor astfel de momente şi o bogată paradigmă spirituală, corespunzătoare unei cunoaşteri mai subtile.
Cea mai veche referinţă scrisă despre solstiţiu aparţine culturii antice mesopotamiene şi se leagă de sărbătorile dedicate zeului Marduk (“Copilul Soare”), zeul suprem al panteonului babilonian, izvor al luminii şi al focului solar.
Cuvântul “solstiţiu”, cu acelaşi sens pe care îl are şi astăzi – “Soare nemişcat” – a fost consemnat în scris, pentru prima dată, în cartea “Istoria naturală”, aparţinând lui Plinius cel Bătrân, cunoscut erudit al antichităţii romane.
Despre misteriosul monument megalitic de la Stonehenge, din Marea Britanie, a cărui construcţie a început în jurul anului 3000 i.Hr., nici astăzi nu se ştie precis în ce scop a fost realizat, dar mulţi specialişti cred că are legătură cu solstiţiile. Alinierea pietrei numită Heel Stone, dinspre nord-est, cu răsăritul Soarelui, în ziua solstițiului de iarnă, indică preocuparea pentru evidența zilelor calendaristice, a fenomenelor astronomice. Heel Stone are 5 m înălțime și este înclinată către cercul format din celelalte pietre uriase.
Persanii, în timpurile vechi, îl celebrau pe zeul Mithra (Zeul Luminii) în preajma solstiţiului de iarnă, aşa cum vestite erau, în antichitate, la romani, “Saturnaliile” şi “Ziua Soarelui Neînvins” (Sol Invictus), de la începutul lui decembrie, când oamenii se bucurau de răgazul de dinaintea reînceperii muncilor agricole, prin cântec, dans şi petreceri populare.
La popoarele nordice, “Sărbătoarea lui Yule” (peste care s-a suprapus, mai târziu, Crăciunul) se ţinea în jurul datei solstiţiului de iarnă.
Solstiţiul de iarnă – semnificaţii simbolice ale zilei de 21 decembrie 2021
De cele mai multe ori, Solstiţiul de iarnă cade la data de 21 decembrie. În 1903, Solstiţiul de iarnă a fost la 23 decembrie (situaţie care se va mai repeta la începutul secolului al XXIV-lea), iar data de 20 decembrie, pentru solstiţiul de iarnă, va fi la sfârşitul secolului al XXI-lea şi apoi, la sfârşitul secolului al XXV-lea.
În plan fizic si simbolic, din inima iernii, din această perioadă “magică”, din acest punct de cotitură, când timpul parcă stă pe loc, ca între două respiraţii, se naşte primăvara următoare. Întunericul, frigul, noaptea conţin germenii renaşterii, este acum momentul potrivit pentru o evaluare a lucrurilor care au fost şi pentru proiecţia unui drum nou.
Ce spun astrologii?
Nu întâmplător, oamenii timpurilor vechi, din toate părţile lumii, au construit monumente, au iniţiat sărbători pentru a onora ciclurile solare şi întoarcerea luminii, la momentul unic al solstiţiului de iarnă. Astrologii spun că, în această perioadă, după ce au fost depăşite şi toate eclipsele de Lună ale anului care tocmai se încheie, astrul nopţii va străluci puternic, Soarele si mai puternic, şi este momentul perfect pentru ca fiecare să renunţe la ceea ce nu mai este de folos şi să fie atent la “semnele” care pot veni de oriunde.
Ce spun numerologii?
Numerologii spun că data de 21.12.(20)21 este de bun augur – 2+1 = 3, 1+2 = 3, iar 3 este o cifră a armoniei dintre trup, suflet şi minte, a creativităţii, a umanităţii, a inspiraţiei, a iniţierii, dar şi a acţiunii şi a dinamismului. De asemenea, 12 (a 12-a lună din an), în numerologie, are valenţe magice, strâns legate de ideea de divinitate, de Univers, de perfecţiune şi ordine cosmică În plus, 2+1+1+2+2+0+2+1 =11, “număr maestru”, simbol al cunoaşterii spirituale şi al conştiinţei.
La modul general, susţin astrologii, această perioadă din preajma solstiţiului de iarnă vine cu posibilitatea limpezirii, a clarificării diverselor aspecte de viaţă, cu înţelepciune şi putere interioară, cu un elan vitalist pe care trebuie să învăţăm să-l descoperim. Ziua cea mai scurtă din an este cea de la care (re)începe ascensiunea.
“Simbolul solstițiului este că viața nu poate muri”
Într-o carte intitulată “Solstiţii, istorie şi evenimente actuale”, scriitorul şi jurnalistul Jean Mabire, spunea: “Simbolul solstițiului este că viața nu poate muri. Strămoșii noștri credeau că soarele nu abandonează oamenii și că se întoarce în fiecare an la întâlnirea cu primăvara. Trebuie să credem, împreună cu ei, că viața nu moare… indiferent ce va fi mâine. Afirmând că vrem să rămânem ceea ce suntem, mâine poate veni.Vrem să trăim și să ne îndeplinim datoria de oameni, fără a nega niciuna dintre particularitățile sângelui nostru, istoriei noastre, credinței noastre, împletite în amintirile noastre și în venele noastre…
Nu este vorba de învierea unui rit abolit. Este continuarea unei mari tradiții. O tradiție care își are rădăcinile în adâncul veacurilor și nu vrea să dispară. O tradiție care ar trebui să-şi întărească sensul simbolic. O tradiție care să reînvie treptat, să ne lumineze şi să ne reînveţe că nicio furtună nu poate împiedica arborii să înverzească din nou„.
