Somnul nu este doar o funcție biologică fundamentală pentru starea noastră de sănătate, nu înseamnă numai “echilibrul dinamic care ne menţine în viaţă”, după cum spune fondatorul medicinei experimentale, Claude Bernard, ci are şi o dimensiune psihologică și existențială, este o parte a identității umane, un spațiu unde corpul, mintea și inconștientul comunică într-un mod unic, imposibil de reprodus artificial.
Aproape o treime din viaţă o dedicam somnului, iar visele ocupă, cumulat, aproape cinci ani şi mai este un drum lung de străbătut până când ştiinţa va descifra toate fenomenele şi mecanismele subtile implicate în acest proces complex – somnul – deşi, probabil, făcând parte din existenţa noastră cotidiană, suntem tentaţi să-l punem sub semnul banalităţii.
De-a lungul unei nopţi, se succed două cicluri ale somnului – somnul profund (caracterizat de unde cerebrale lente) şi somnul paradoxal (somnul cu vise, pe care ni le amintim sau nu), numit aşa pentru că această etapă, a doua, este cea în care are loc cea mai mare parte a activităţii noastre onirice. Un ciclu complet durează aproximativ 90 de minute și se repetă de 4 – 6 ori pe noapte.
Aspecte care relevă importanța somnului pentru sănătatea omului
În timpului somnului profund/ non-REM (NREM) se refac țesuturile, se reglează metabolismul și se eliberează hormoni importanți (de exemplu, hormonul de creștere). Creierul elimină deșeurile metabolice acumulate pe parcursul zilei, având loc un proces continuu (în fiecare noapte) de refacere a sistemului nervos. Are loc, de asemenea, reglarea hormonală și imunitară – lipsa somnului afectează sistemul endocrin și scade imunitatea.
În timpul somnului, informațiile sunt “rearanjate” și transferate din memoria de scurtă durată în cea de lungă durată, cu efecte în învăţare şi memorie. Privarea de somn duce la iritabilitate, anxietate și scăderea capacității de autocontrol.
În al doilea ciclu (somnul REM), activitatea cerebrală este similară cu cea a stării de veghe, asociată însă cu atonie musculară, cu încetinirea ritmului cardiac, cu respiraţie neregulată, cu o mişcare mai rapidă a globilor oculari (motiv pentru care somnul paradoxal mai este numit şi somn REM (“rapid eye movement sleep”). În acest răstimp, se petrece procesarea emoțiilor, a conflictelor interioare, consolidarea memoriei și integrarea experiențelor în identitatea personală. Practic, prin vis, se reconstruiește sensul personal al trăirilor, se explorează zone ale conștiinței inaccesibile rațiunii. Somnul contribuie, prin vise şi procesele inconştiente, la modelarea experienței subiective a “eu”-lui.
De ce se consideră că somnul este “bariera” pe care Inteligenţa Artificială nu o poate depăși?
Se pare că somnul ne rescrie memoria (care nu este doar un “spaţiu de stocare” a evenimentelor trăite şi a cunoaşterii, ci un proces care selectează şi rescrie experienţa) şi ne modelează identitatea în fiecare noapte.
În contextul actual, al dezvoltării tehnologice fără precedent şi al performanţelor excepţionale legate de Inteligenţa Artificială, în condiţiile în care ştiinţa şi tehnologia se îndreaptă spre teritorii dificil de evaluat, se pune tot mai des întrebarea dacă inteligenţa umană şi AI vor putea coexista, fără a intra într-o “competiţie” nocivă, în defavoarea oamenilor. Va reuşi AI să depăşească inteligenţa umană, adică tocmai pe aceea care a creat-o? Va rămâne viitorul în consens cu aspiraţiile şi dorinţele oamenilor, mai ales când următoarea ţintă a cercetărilor este Inteligenţa Organoida (IO), despre care se spune că va combina computerul cu celule ale corpului uman?
Somnul, bariera de netrecut pentru Inteligenţa Artificială
Deocamdată, una dintre barierele pe care Inteligenţa Artificială, în raport cu omul, nu le poate trece (şi nici nu se întrevede vreo posibilitate în acest sens) şi care stabileşte o diferenţă fundamentală între fiinţa umană şi computer, este somnul. Şi această idee are o dimensiune tehnologică, dar și una filosofică.
Din punct de vedere structural și cognitiv, Inteligența Artificială nu are corp, deci nu are procese biologice de refacere, oboseală, ritm circadian sau hormoni.
Somnul este strâns legat de emoții, de inconștient, de trăiri subiective – aspecte care nu pot fi simulate complet de o entitate algoritmică.
Visele umane sunt expresia unei conștiințe reflexive, care transformă experiențele trăite în simboluri. Inteligenţa Artificială poate genera imagini sau texte asemănătoare viselor, dar fără trăirea lor interioară.
Din punct de vedere existențial şi filosofic, somnul este locul unde raționalul cedează în fața misterului conștiinței. IA funcționează doar pe bază de procesare logică și date, deci nu poate experimenta mecanismul conștiinței, vulnerabilitatea sau regenerarea interioară.
Conştiinţa, această trăsătură umană fundamentală, ale cărei mistere sunt încă departe de a fi elucidate pe deplin, este modalitatea cea mai evoluată de reflectare a realităţii, sub formă de judecăţi, raţionamente, noţiuni, procese afective şi voliţionale – o proiecţie a concretului într-o abstracţiune, care scapă unei explicaţii sau definiţii mulţumitoare.
Sunt mulţi care susţin despre conştiinţă că este un “produs” al activităţii fizice a creierului, dar, dacă orice acţiune fizică poate să fie astăzi simulată pe calculator, o simulare a conştiinţei este imposibilă.
Somnul, visele şi complexitatea de neegalat a fiinţei umane, imposibil de redus la algoritmi
Visele sunt unul dintre cele mai misterioase și revelatoare fenomene ale minții umane. Deși știința a progresat mult, încă există zone de “umbră” în explicarea lor, ceea ce face ca visarea să devină un punct de întâlnire între neuroștiințe, psihologie și filosofia conștiinței.
Visele, din perspectiva teoriilor neurobiologice, sunt produsul secundar al procesului de curățare și restructurare neuronală – în somn, creierul procesează amintirile recent formate, le sortează, le consolidează și le integrează în structura memoriei pe termen lung, elimină informațiile inutile.
Din perspectivă psihologică, somnul este esenţial şi pentru că, prin vise, creierul procesează emoțiile intense, pe care, în viața de zi cu zi, nu avem timp sau curaj să le confruntăm – frici, dorinţe, îngrijorări, conflicte interioare. Creierul folosește simboluri și imagini pentru a “traduce” aceste stări în scenarii onirice.
Teoria evoluționistă vede visele ca “simulări de supraviețuire” – simulări mentale ale pericolelor, antrenamente pentru reacția la situații de risc. Astfel, visele ar fi un mecanism antic de pregătire pentru confruntarea cu viața.
Teoria creativității defineşte visul din timpul somnului ca pe spațiu de explorare liberă. În vise, rațiunea nu mai controlează imaginația. Acest “haos”aparent permite apariția unor idei noi, originale – rezolvări intuitive ale unor probleme, conexiuni neobișnuite între informații, inspirație artistică.
Suntem mai mult decât logică, suntem poveste…
Aşadar, visele arată clar că omul nu funcționează doar prin rațiune, avem o minte “stratificată” – un nivel conștient (gândurile de zi cu zi), un nivel subconștient (emoții difuze), un inconștient profund (simboluri, traume, dorințe).
Suntem ființe simbolice – creierul nu comunică prin enunţuri, ci prin imagini, metafore, scene, transformări. Visele dezvăluie limbajul profund al psihicului, diferit de logica liniară a zilei.
Suntem ființe vulnerabile și creative în același timp. În vis, putem experimenta frică, libertate, regret, dragoste, vinovăție, dorință, curiozitate, toate condensate în câteva secunde, ceea ce arată cât de complex și fluid este spațiul interior al omului.
Avem capacitatea unică de a “trăi” lumi paralele. Visele dovedesc că mintea umană poate crea personaje, spaţii, povesti, emoţii vii, scenarii complet noi.
Suntem mai mult decât logică, suntem poveste. Visele sunt o oglindă a identității – cine suntem, ce ne e teamă să recunoaștem, ce dorim, ce nu am rezolvat.
Aşadar, somnul şi visele sunt dovada că omul nu este doar o “mașină” biologică, ci o ființă cu o lume interioară vastă, stratificată, creativă și greu, de fapt imposibil de redus la algoritmi. Visăm pentru că avem un creier care nu se oprește niciodată și o psihologie profundă care continuă să lucreze chiar și când dormim.
“Impăratul e gol”…
Roger Penrose, unul dintre cei mai mari gânditori ai epocii noastre, om de ştiinţă, matematician, fizician, cosmolog, laureat al Premiului Nobel pentru fizică, în 2020, într-una dintre cărţile sale, intitulată “Mintea, computerul şi legile fizicii” (titlul iniţial fiind “Noul spirit al împăratului”), afirma categoric că “Impăratul e gol” (n.n. o metaforă împrumutată dintr-un basm al lui Hans Christian Andersen), referindu-se la faptul că nicio Inteligenţă Artificială”, oricât de puternică, nu se va putea substitui omului, tocmai pentru că, dincolo de legile fizicii, cărora mintea umană li se supune până la un punct, exista “conştiinţa”, pe care nimeni nu a descifrat-o (în sensul originii şi funcţionarii ei) până acum.
În viziunea lui Roger Penrose, există trei lumi – una a obiectelor fizice, alta a percepţiilor şi a emoţiilor conştiente şi a treia, “lumea platonică”, a ideilor, a formelor matematice, a noţiunilor, şi toate trei formează, de fapt, o singură lume, a cărei natură nu o cunoaştem şi ale cărei informaţii sunt stocate “undeva” şi aşteaptă să fie descoperite.
Toţi marii gânditori şi oameni de ştiinţă, mai spune Penrose, au făcut descoperiri majore graţie unei intuiţii bruşte sau în somn/ vis, ceea ce înseamnă că au avut acces la lumea platonică, un privilegiu exclusiv al fiinţei umane.
Un simbol profund al umanității…
Este celebru, de exemplu, cazul renumitului chimist rus, Mendeleev, care susţinea că în vis i-a venit ideea realizării tabloului periodic al elementelor. Mari artişti, compozitori, precum Beethoven, Mozart, au fost inspiraţi şi ei de visele lor. Genialul pictor suprarealist Salvador Dali mărturisea că ideea capodoperei “Persistenţa memoriei” i s-a arătat în vis şi că: “Într-o zi, vom recunoaşte oficial că, ceea ce denumim realitate este o şi mai mare iluzie decât tărâmul viselor”, sugerând că lumea pe care o percepem este o construcţie subiectivă, iluzorie s.a.m.d.
Într-un sens metaforic, somnul rămâne “granița” între viu și “maşină”/ computer/ Inteligenţa Artificială, între ceea ce poate fi simulat și ceea ce poate fi trăit.
AI poate învăța despre somn, despre vise, dar nu poate dormi, nu poate visa. De aceea, somnul rămâne un simbol profund al umanității – al fragilității fiinţei, al visului și al conștiinței de sine.
