Broasca cu coada (Ascaphus truei) este un amfibian care populeaza regiunile din sud-vestul Canadei si nord-vestul SUA.
Această broască se remarcă printr-un aspect unic: o extensie specială a cloacei la masculi, asemănătoare unei cozi, care îi oferă un avantaj reproductiv în apele cu curent puternic.
Caracteristici fizice și adaptări ale broaștei cu coadă
Are corpul de culoare rosiatica, gri sau maronie, uneori cu nuante verzi si diferite puncte intunecate. Un exemplar adult poate ajunge la o lungime a corpului de 2,5-5 cm. Masculii se diferentiaza de femele prin coada scurta cu varful ascutit care reprezinta o prelungire a cloacei si ajuta la inserarea spermei in cloaca femelei. Astfel prin acest organ copulator lichidul seminal nu este dispersat de curentul puternic al apei.
Membrele anterioare sunt mai mici si au cate patru degete, iar cele posterioare sunt mult mai mari si mai musculoase si au degete puternice si membrane interdigitale. Intregul corp este acoperit cu piele rugoasa, la ochi apare cate o dunga neagra caracteristica speciei, botul este rotunjit, iar irisul ochilor este de culoare inchisa.
Dieta și modul de hrănire
Este un animal predominant terestru, in perioada de imperechere isi petrece timpul mai mult in apa, in apele curgatoare, in raurile reci. Hrana sa consta din insecte, viermi, icre si alte organisme mici. Se imperecheaza din primavara pana in toamna, femela – cam la aproximativ 8 luni de la fertilizare – obisnuieste sa depuna ouale sub forma unor siraguri pe suprafata de dedesubt a pietrelor care se afla pe fundul raurilor reci de munte.
Reproducerea și rolul cozii în împerechere
Numarul de oua depus de o singura femela ajunge la 30-50 de bucati. Dupa o perioada destul de scurta ouale eclozeaza si ies mormolocii care ajung la maturitate dupa 24 de luni. Acestia se aseamana foarte mult cu niste lipitori (desi nu sug sange ca acestea), deoarece au gura de forma unei ventuze se prind cu ea de pietrele mari din apa pentru a rezista curentului puternic si a nu pluti in deriva. Se hranesc cu diferite organisme minuscule pe care le prind din apa.
Broasca cu coada face parte din ordinul Anura si familia Leiopelmatidae. Nu este o specie in pericol de disparitie.
Adaptări evolutive și mecanisme de supraviețuire
Broasca cu coadă și-a dezvoltat în mod unic mecanismele de adaptare la viața în apele montane, unul dintre acestea fiind gura sa sub formă de ventuză, care îi permite să se prindă de pietrele din apă, în special în stadiul de mormoloc.
Această caracteristică le permite puilor să reziste curentului puternic fără să fie deplasați. În plus, ventuza le este utilă și în hrănire, căci le ajută să capteze particulele minuscule de hrană, precum microorganismele din apă.
Video – Broasca cu coada (Ascaphus truei):
