Marmota de America (Marmota monax) se deosebeste de o veverita prin faptul ca are coada scurta si corpul indesat si greoi. Un numar mare de exemplare sunt raspandite din Alaska si regiunile din vestul Canadei pana in cele din estul Canadei si SUA. De obicei traiesc in colonii, unele preferand zonele de ses – uscate, nisipoase, argiloase, cu ierburi, livezi – altele din contra muntii inalti.
Caracteristici fizice și adaptări ale marmotei de America
Cu un corp îndesat și o blană de un maroniu roșcat, marmota de America este renumită pentru adaptabilitatea sa în medii diverse, comportamentul de hibernare și, bineînțeles, celebra sa Zi a Marmotei.
Este considerata una dintre cele mai mari veverite nearboricole care are o constitutie solida, membrele anterioare si cele posterioare scurte si coada stufoasa. La maturitate poate ajunge la lungimea de 32-52 cm, greutatea de 3-5 kg si lungimea cozii de 7-11 cm.
Blana este in general de culoare roscata-maronie, doar pe partile superioare are fire de par mai deschise, cu varfurile albe, iar in jurul botului are o zona alba caracteristica acestei specii.
Are toate cele patru membre prevazute cu gheare curbate si ascutite, iar urechile sunt mici si rotunjite. La aceasta specie femelele au patru perechi de mameloane si nu cinci cum au celelelalte specii de marmote.
Dieta variată și comportamentul alimentar
Marmota de America este un animal terestru activ in special dupa-amiaza cand isi cauta hrana preferata. Este un excelent catarator si un bun inotator. Prefera sa consume o mare varietate de ierburi si seminte, mladite tinere, trifoi, fructe, legume, dar si mici vietati – gandaci, cosasi, lacuste si melci.
La fel ca si veveritele, atunci cand mananca sta pe partea posterioara a corpului si duce hrana la gura cu ajutorul labelor de la membrele anterioare. Datorita simturilor sale bine dezvoltate are capacitatea sa ocoleasca cu abilitate omul, dar si animalele carnivore – lupii, pumele, pisicile salbatice, serpii, vulpile, cainii, coiotii si ursii.
Toamna isi sapa o vizuina in care isi aduna rezerve de fructe. In lunile de iarna intra intr-un somn hibernal, care este fara intreruperi. In aceasta perioada are loc o scadere a temperaturii corpului si a unor activitati vitale. In America de Nord exista si o zi a marmotei pe data de 2 februarie – Ziua Marmotei – cand se considera ca aceasta iese putin din vizuina ca sa vada cum e vremea.
Reproducerea și îngrijirea puilor
In perioada de imperechere – in lunile de primavara – masculii au un comportament agresiv, se lupta intre ei pentru apararea teritoriului si pentru cucerirea femelelor. Sunt animale extrem de precaute si atente, cand se apropie un intrus masculii isi apara vizuina, sar de colo-colo, isi arcuiesc spinarea, clantane din dinti si pocnesc in sol cu coada intepenita.
Femela dupa o perioada de gestatie de 4-5 saptamani face un singur pui care la inceput nu vede si nu aude. Puiul este alaptat de femela timp de 5-6 saptamani, apoi acesta este intarcat si isi cauta hrana independent. Speranta de viata in mediul lor natural este de 4-6 ani, iar in captivitate de aproximativ 10 ani.
Marmota de America face parte din ordinul Rodentia si familia Sciuridae. Nu este o specie protejata prin lege deoarece nu este considerata pe cale de disparitie. In general, este vanata pentru carne si blana.
Importanța ecologică și rolul în ecosistem
Marmotele de America au un rol esențial în ecosistemele preriilor și zonelor împădurite din America de Nord. Prin săparea vizuinilor, aceste rozătoare contribuie la aerarea solului și creează microhabitate pentru alte specii mici, precum reptile și insecte.
Mai mult, ele reprezintă o sursă importantă de hrană pentru prădătorii din zonă, inclusiv vulpi, șerpi și păsări de pradă. Prezența marmotelor ajută la menținerea unui echilibru în biodiversitatea locală și la susținerea sănătății solurilor din habitatele lor.
Video – Marmota de America (Marmota monax):
