Staţia Spaţială Internaţională (International Space Station – ISS), concepută ca platformă de observaţie astronomică şi a Pământului, ca port de acostare pentru nave spaţiale mici, ca post de comandă pentru operații pe orbită în jurul Terrei, a devenit zilele acestea victima colaterală a războiului ruso-ucrainean, ca şi cum absurdul conflict declanşat la data de 24 februrie 2022, de către Rusia, ar trebui să atingă orice oamenii au gândit, creat, realizat în timp, cu efort şi spre binele umanităţii.

Poziţionată la 400 de kilometri altitudine, Staţia Spaţială Internaţională coboară, în fiecare zi, câteva zeci de metri, de pe orbita sa, şi trebuie ridicată în mod regulat. Acest lucru se face cu ajutorul navetei spaţiale ruseşti “Progress”, lansată de o rachetă Soyuz, de la cosmodromul Baikonur, cel mai vechi și mai mare cosmodrom din lume, amplasat în Kazahstan, la aproximativ 200 kilometri spre est de Marea Aral, lângă orașul Tyuratam.

Numai anul acesta, până la acest moment, de exemplu, au fost necesare patru impulsuri pentru a ridica ISS cu 3,8 km. Nava “Progress” alimentează, de asemenea, modulul de serviciu Zvezda, care poate oferi aceste impulsuri atunci când “Progress” nu este andocat la ISS. Un oficial al CNES (Agenţia Spaţială Franceză) sublinia că, dacă nu se efectuează nicio manevră de ridicare a Stației, ISS ar ajunge la o altitudine critică de 278 km, în doi ani, în aceste condiţii pericolul unei căderi necontrolate a ISS fiind real.

Staţia Spaţială Internaţională (ISS) şi ameninţările oficialilor ruşi

Staţia Spaţială Internaţională (ISS)
Staţia Spaţială Internaţională (ISS)

Or, în contextul războiului declanşat de Rusia pe teritoriul Ucrainei şi odată cu sancțiunile financiare și tehnologice impuse de Uniunea Europeană şi Statele Unite, se pare că ameninţările Federaţiei Ruse merg în toate direcţiile, inclusiv ameninţarea cu abandonarea Stației Spațiale Internaționale, îndepărtarea lansatorului Soyuz din Kourou și interzicerea lansării misiunilor occidentale din Baikonur. Şi toate acestea în condiţiile în care cosmonauții, de naţionalităţi diferite, continuă să colaboreze fără incidente în stație.

Cea mai spectaculoasă este amenințarea de deorbitare a Stației Spațiale Internaționale (ISS) emisă de mai multe ori de Dmitri Rogozin, directorul general al Roscosmos (Agenția Spațială Rusă). După ce Dmitri Rogozin şi-ar fi anunţat retragerea de la conducerea Roscosmos pentru 2024, el a avertizat că, dacă ISS ar fi lipsită de forța oferită de navele rusești “Progress” și de segmentul rusesc al ISS, va ajunge să intre într-un mod necontrolat în atmosfera Pământului, iar structura de peste 400 de tone ar putea cădea, tot conform șefului Roscosmos, asupra țărilor occidentale, descrise drept „câini de război”.

Dacă blocați cooperarea cu noi – ameninţă pe Twitter acelaşi Dmitri Rogozin, prieten apropiat al lui Vladimir Putin – cine va salva ISS de o ieşire necontrolată de pe orbită? Dacă va cădea în Statele Unite sau în Europa?”.

În astfel de condiţii, NASA analizează soluţii alternative. Astfel, este planificat ca NASA să experimenteze, începând cu aprilie 2022, o soluție care să compenseze boicotul şi ameninţările ruseşti, cu modulul Cygnus NG-17, dezvoltat de Northrop Grumman și lansată deja pe 19 februarie.

Mai mult, Elon Musk a răspuns amenințărilor lui Rogozin indicând că SpaceX ar putea menține altitudinea stației. Capsula Dragon ar putea astfel andoca la ISS și, împreună cu modulul Cygnus, ar avea capacitatea de a oferi tracțiunea necesară, după cum a precizat un cercetător de la Cercetare Strategică.

Alte decizii “războinice” ale Agenţiei Spaţiale Ruse “Roscosmos”

Staţia Spaţială Internaţională (ISS)
Staţia Spaţială Internaţională (ISS)

Pe 26 februarie 2022, la numai două zile după ce Rusia a invadat Ucraina, Roscosmos a anunțat suspendarea zborurilor lansatorului său spaţial din portul Kourou, în Guyana Franceză, și i-a repatriat pe cei 87 de membri ai personalului său tehnic prezenți la bază.

Fără Soyuz în Kourou, aproape o duzină de misiuni spațiale non-rusești sunt puse la pământ astăzi, inclusiv sateliți ai constelației europene de navigație Galileo, satelitul militar francez de imagistică CSO-3, telescopul astronomic european Euclid și satelitul radar Sentinel 1C al Europei, precum şi Programul de observare a Pământului Copernicus.

La data de 4 martie 2022, o serie de furnizori de acces la Internet au fost opriţi brusc în Baikonur, Dmitri Rogozin decretând „încetarea tuturor lansărilor de rachete rusești în beneficiul OneWeb din toate porturile sale spațiale”. Ca urmare, echipele OneWeb au părăsit cosmodromul.

Având in vedere aceste atacuri fără precedent, într-un sector în care cooperarea s-a menținut ferm timp de treizeci de ani, în ciuda unor dispute, trebuie să se ţină cont de profilul lui Dmitri Rogozin, vizat personal de sancțiuni internaționale încă din 2014. Fondator şi fost şef al Partidului naționalist rus “Rodina” (Patrie), Rogozin a fost numit în 2008 ambasador al Rusiei la NATO, înainte de a ocupa, vreme de nouă ani, funcţia de vicepreședinte al guvernului Rusiei. În 2018, a fost numit în fruntea Roscosmos – Agenţia Spaţială civilă rusă.

Staţia Spaţială Internaţională – între visul cunoaşterii cosmosului şi meschinăria jocurilor politice

Staţia Spaţială Internaţională
Staţia Spaţială Internaţională

După căderea URSS (decembrie 1991), Stația Spațială Internațională (ISS) a fost restructurată pentru a profita de know-how-ul inginerilor sovietici – dezvoltat în cei 15 ani de existență a stației Mir – dar și pentru a preveni posibilitatea ca aceştia să fie preluaţi de țări ostile Statelor Unite, precum Iranul. ISS a devenit, în scurt timp, un simbol al cooperării internaționale și al păcii în epoca post-Război Rece.

După anul 2014, adică după criza din Crimeea, NASA a câștigat autonomie față de ruși, odată cu punerea în funcțiune a navelor SpaceX, care au permis americanilor să scape de capsulele rusești Soyuz, pentru a deservi ISS. De asemenea, excluși din proiectele lunare americane, rușii au fost privați treptat de finanțarea occidentală.

La momentul acesta, zborul de întoarcere al navei spațiale Soyuz, programat pentru 30 martie şi care trebuia să-i aducă înapoi, în stepele Kazahstanului, pe americanul Mark Vande Hei și pe cei doi cosmonauți ruși, Anton Chkaplerov și Piotr Doubroveste, este amânat până la noi ordine. Iar Anton Chkaplerov, actualul comandant al ISS, s-a născut la Sevastopol, cel mai mare oraș (port la Marea Neagră) din Crimeea, parte, din 2014, a Republicii Crimeea, sub autoritatea Federaţiei Ruse, deşi, din 1954, aparţinuse Ucrainei.

Costumul galben-albastru al cosmonauţilor ruşi de pe Staţia Spaţială Internaţională – coincidenţă sau solidaritate cu Ucraina?

Costumul galben-albastru al cosmonauţilor ruşi de pe ISS
Costumul galben-albastru al cosmonauţilor ruşi de pe ISS

Vineri, 18 martie 2022, trei cosmonauţi ruşi au ajuns pe Stația Spațială Internațională. Spre surpriza tuturor, costumele lor erau în culorile drapelului Ucrainei – galben şi albastru. Coincidenţă sau solidaritate cu Ucraina?

În timp ce fotografiile cosmonauților îmbrăcați în galben și albastru circulau pe Internet, Agenția Spațială Rusă Roscosmos declara pe canalul său Telegram că: „Uneori galbenul este doar galben” si că “aceste culori sunt de fapt cele ale Universității din care provin cei trei cosmonauți, Universitatea Tehnică de Stat din Moscova-Bauman”. În plus, “această ținută de zbor a fost făcută în urmă cu șase luni”, sublinia Roscomos.

Dacă, pe ISS, cosmonauţii s-au îmbrăţişat atunci când s-au întâlnit, directorul Roscosmos a mai spus că Rusia va înceta să furnizeze lansatoare către NASA și le-a sugerat astronauților americani să folosească “cozi de matură” pentru a intra pe orbită.

Citește și:  Modelul planetar heliocentric

Oficialii NASA, Agenția Spațială Americană, se asigură, la rândul lor, că membrii echipajului ISS, informați despre evenimentele care au loc pe Pământ, continuă, indiferent de naționalitate, să lucreze cu profesionalism. Tensiunile geopolitice, a adăugat NASA, nu au de ce să contamineze Stația Spațială Internațională.

Staţia Spaţială Internaţională – un proiect ştiinţific remarcabil

Staţia Spaţială Internaţională - Laboratorul japonez
Staţia Spaţială Internaţională – Laboratorul japonez

Staţia Spaţială Internaţională (International Space Station – ISS) este plasată în Orbita terestră joasă, la circa 330 – 420 kilometri altitudine, acolo unde se mai află sateliți de teledetecție, sateliți de telecomunicații și câteva alte stații spațiale. Programul a fost lansat şi este coordonat de NASA, fiind dezvoltat împreună cu Agenţia Spaţială Rusă, Agenţia Spaţială Europeană, japoneză şi canadiană.

Proiectul a fost lansat în 1983, de către preşedintele american Ronald Reagan, dar costurile foarte ridicate au întârziat realizarea acestei staţii până în 1998. În 1993, Rusia a fost invitată să participe la proiect, avându-se în vedere experienţa pe care o avea cu Staţia Spaţială Mir, pusă pe orbită în 1986 şi distrusă voluntar în 2001.

Staţia Spaţială Internaţională este cel mai mare obiect artificial plasat în orbita terestră – 110 metri lungime, 74 de metri lătime, 30 de metri înălţime, cu o greutate de circa 420 de tone. Arhitectura staţiei este eterogenă, având un segment orbital rusesc, care a preluat elemente arhitecturale ale stației Mir și un segment orbital american mult mai mare, conceput conform standardelor definite de NASA.

ISS cuprinde circa 15 module presurizate – pentru experimnte ştiinţifice, dar şi spaţiu locuibil. Energia electrică este asigurată de panouri solare, care acoperă 2 500 de metri pătraţi. Iniţial se aflau pe staţie permanent trei persoane, iar din 2021, şapte, care stau aici 3-6 luni.

Costurile de 115 miliarde de dolari pe care le presupune ţinerea în funcţiune a acestei staţii sunt considerate de unii enorme, în raport cu rezultatele ştiinţifice obţinute. Alţii cred însă că experiența dobândită în domeniul sejururilor lungi pe orbită și importanța simbolică a unei prezențe permanente a omului în spațiu sunt remarcabile.

Cum decurge o zi la bordul ISS?

Pauza de masa pe ISS
Pauza de masa pe ISS

Ora la bordul ISS este ora UTC (Ora universală coordonată sau Timpul universal coordonat – un hibrid între timpul meridianului 0, adică timpul calculat după mișcarea aparentă a Soarelui, numit timp universal, și timpul fizic determinat cu cea mai mare precizie posibilă, timpul atomic internațional – TAI).

O zi la bordul staţiei începe la ora 6 dimineaţa, se efectuează o inspecție a stației, apoi echipajul ia micul dejun. Se ține apoi o conferință cu centrul de control, pentru a organiza, cu o zi înainte, începerea lucrului la ora 8:10. Urmează o sesiune de exerciţii fizice şi program de lucru până la ora 13:05.

Pauza de masă este de o oră şi apoi program de lucru până la 19:30, cu o altă sesiune de exerciţii fizice intercalate. După cină şi o întâlnire a echipajului, ora de “culcare” este 21:30. În principal, este vorba de 10 ore de lucru pe zi, cinci, sâmbăta, în rest – activităţi de agrement.

Odihna şi igiena personală a astronauţilor

Moment de odihna pe ISS
Moment de odihna pe ISS

Pentru odihnă, Staţia Spaţială Internaţională are două compartimente în modulul rusesc şi patru în cel american. Fiecare membru al echipajului are la dispoziţie un sac de dormit ataşat la un perete. Acolo poate asculta muzică sau poate utiliza un computer. Membrii echipajului ar putea dormi şi plutind în cabină, în sacii de dormit, dar evită să facă acest lucru, pentru a nu lovi, din greşeală, aparatura. La fiecare 24 de ore se succed 16 perioade de întuneric și zi, astfel că, în perioada definită ca noapte, perdelele închid hublourile.

Pentru igiena personală, se folosesc șervețele umede cu săpun, în ambalaj similar tuburilor de pastă de dinți. Echipajul are șampon care nu necesită clătire și pastă de dinți care poate fi înghițită. Toaletele folosesc un sistem de aspirație cu ventilatoare. Astronauții trebuie să se atașeze de vasul de toaletă, care este echipat cu un sistem care asigură etanșarea, iar deşeurile sunt ambalate în saci depozitați într-un recipient din aluminiu. Când un container este plin, acesta este transferat pe nava de marfă Progress, care îl evacuează.

Aprovizionarea şi meniul pe ISS

Hrana pe ISS
Hrana pe ISS

Aprovizionarea staţiei se face de americani şi de ruşi, dar şi de către ceilalţi parteneri, cu ajutorul navelor de aprovizionare. Pungile de mâncare destinate fiecărui astronaut, pentru 15 zile, sunt identificate printr-o etichetă de o anumită culoare.În două dintre modulele ISS există cuptoare pentru încălzirea hranei şi un dozator cu apă caldă şi rece.

Mâncarea cuprinde conserve liofilizate (obţinute prin sublimarea în vid a apei după procesul de congelare), legume și fructe proaspete în zilele următoare sosirii unei nave de aprovizionare, lichide și supe ambalate în pungi ermetice și consumate printr-un pai, în timp ce alimentele solide sunt consumate folosind, ca pe Pământ, o furculiță și un cuțit.

Fiecare astronaut îşi alege meniul cu ajutorul unui nutriţionist, cu câteva luni înainte de a pleca în spaţiu. Este preferată mâncarea condimentată, pentru că, în absența gravitației, mirosurile nu se mai ridică la nivelul nasului și simțul gustului dispare în mare măsură.

Starea de sănătate a astronauţilor

ISS - Modulul rusesc
ISS – Modulul rusesc

Există nenumărate probleme legate de starea de sănătate a astronauţilor care trebuie rezolvate. Răul de spațiu, care este comparabil cu răul de mișcare (generat de pierderea orientării), afectează unii astronauți, dar dispare, în general, după câteva zile.

Apoi, starea de imponderabilitate, timp de câteva luni, are consecinţe fiziologice serioase – atrofia musculară, decalcificarea scheletului din cauza lipsei de stimulare de către greutatea corporală a mecanismelor de reînnoire osoasă, redistribuirea fluidelor corporale care poate avea ca rezultat congestia facială (sânge care urcă la cap), producție redusă de globule roșii, ritm cardiac lent, slăbirea sistemului imunitar, scădere în greutate, tulburări de somn etc. Pentru a reduce astfel de efecte nocive, astronauţii trebuie să facă permanent exerciţii fizice.

Radiaţiile nocive reprezintă o altă problemă, uneori pe termen lung. Scuturile de radiații și medicamentele pot reduce aceste riscuri la un nivel acceptabil, dar este nevoie să se găsească soluţii mult mai bune în această privinţă.

Potrivit proiectului, Staţia Spaţială Internaţională ar trebui să rămână în spaţiu până în 2028. Rămâne de văzut dacă ceea ce se întâmplă astăzi pe Terra, dacă războiul declanşat de Rusia în Ucraina şi care a tulburat întreaga planetă după criza sanitară şi consecinţele economice şi financiare ale tuturor acestor evenimente absurde nu se vor extinde şi în spaţiu, ca şi cum liderii lumii s-ar fi “plictisit” în singura noastră “casă” – Terra – “planeta albastră” căreia îi datorăm viaţa, propunându-şi să o distrugă, uitând că, aşa cum spunea celebrul astronom Carl Sagan, “trăim pe un fir de praf suspendat pe o rază de soare […] aici este casa noastră, aici locuiesc cei pe care îi iubim, pe care îi cunoaştem (…) fiecare sfânt sau păcătos din istoria speciei noastre aici a trăit”.

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.