Statuia Sfântul Gheorghe din Cluj-Napoca: simbol al curajului

După identificarea de către istoricii de artă a corespondenţelor dintre statuia Sfântul Gheorghe ucigând balaurul, aflat în curtea interioară a palatului regal din Praga, pe latura sudică a catedralei Sf. Vit, şi statuile regale dispărute de la Oradea, importanţa celor doi sculptori ai monumentului praghez, a început să crească şi în mentalul oraşului lor natal. Ideea unei copii la Cluj a acestei capodopere a sculpturii gotice târzii a fost formulată pentru prima oară de către istoricul Sándor Márki, într-un articol din 1895.

Cu un an mai târziu, cu ocazia şedinţei solemne ţinută cu prilejul sărbătoririi mileniului descălecării maghiare, aleşii locali au votat suma de 1000 de coroane pentru executarea unei copii, sumă care a constituit baza fondurilor colectate pentru monument. Peste câţiva ani intelectualii şi opinia publică a oraşului Cluj a fost mobilizată de gestul împăratului Francisc Iosif, cel care a donat oraşului o copie în ghips a statuii pragheze.

La iniţiativa suveranului au fost modelate de fapt două copii: una a ajuns în colecţiile Muzeului Naţional de la Budapesta, iar cealaltă în lapidarul Muzeului Ardelean. Aceasta din urmă este expusă şi în zilele noastre în lapidarul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei.

Cauza ridicării unui monument public cu statuia Sfântului Gheorghe a căpătat o importanţă sporită în următorii ani, promotorii acestei iniţiative fiind Károly Haller, primarul oraşului, şi arheologul Béla Pósta, cel care a jucat un rol important şi în organizarea şi creşterea colecţiilor Muzeului Ardelean.

Conducerea comitetului înfiinţat pentru coordonarea lucrărilor de elaborare a monumentului a încheiat contract pentru realizarea copiei cu sculptorul budapestan József Róna, iar lucrările de execuţie ale statuii în bronz au avut loc în atelierele turnătoriei budapestane Hazai Műérczöntöde.

Realizarea variantei finale a copiei statuii a fost înlesnită de faptul că în acest timp Comitetul Lucrărilor Publice a Capitalei a comandat la rându-i o copie a statuii pentru decorarea edificiului Halászbástya din Buda. Folosind modelul lor, copia clujeană, pe care comitetul a preluat în ziua de 19 octombrie 1903, a putut fi turnată cu preţ redus.

Pentru proiectarea postamentului statuii, clujenii au reuşit să-l coopteze pe tânărul arhitect Kálmán Lux, cel care tocmai participa la lucrările de reabilitare ale mănăstirii franciscane din Cluj, el concepând un postament simplu şi masiv, prevăzut pe partea lui superioară cu o decoraţie neogotică.

Pe parcursul execuţiei au folosit în cazul bazei mai largi a monumentului piatra mai rezistentă din Banpotoc (jud. Hunedoara), în timp ce suprafaţa propriu-zisă a postamentului a fost placată cu piatră provenită din carierele din Gura Baciului. Lux a proiectat şi gardul din fier forjat, care-l înconjura monumentul, şi al cărui motiv central era o decoraţie cu crinul familiei de Anjou.

Festivităţile de dezvelire ale statuii au avut loc în ziua de 28 septembrie 1904, pe mica piaţetă triunghiulară formată la întâlnirea a mai multor străzi, în faţa Clinicilor recent construite. Peste câţiva ani, paralel cu modernizarea zonei, a fost schimbat şi numele pieţei, în cea al Sfântului Gheorghe.

În anii 1959-60, piaţa a fost lărgită, devenind o piaţă patrulateră, pe care l-au înconjurat cu edificii noi, moderne. Datorită circulaţiei crescute a pieţei, cu această ocazie s-a decis şi mutarea monumentului Sfântul Gheorghe. O comisie formată din arhitecţi şi specialişti în reabilitarea de monumente a ales noua locaţie a statuii în faţa bisericii reformate din strada Kogălniceanu.

Monumentul Sfântul Gheorghe ucigând balaurul se află în axul străzii Kogălniceanu pe mica piaţă din faţa bisericii reformate, înconjurată de diferitele clădiri ale comunităţii calvine. Postamentul masiv, pe un plan dreptunghiular alungit, cu colţurile teşite se sprijină pe o bază cioplită din piatră mai rezistentă.

Deasupra soclului înalt al postamentului diverse profilaturi de factură medievală introduc partea centrală a postamentului, prevăzută cu o inscripţie. Partea superioară a construcţiei este închisă de o cornişă decorată cu un şir de frunze neogotice cu o plastică accentuată.

Fraţii Martin şi Gheorghe din Cluj au reuşit să prezinte tema luptei Sfântului Gheorghe cu balaurul într-o compoziţie cu o vioiciune surprinzătoare. Sfântul militar călăreşte un cal bine aşezat în spaţiu, datorită mişcării sale răsucite, şi îl înfige lancea sa ridicată în gura dragonului, care încearcă să-i muşte piciorul şi coada sa se încolăceşte în jurul piciorului aşezat al calului.

Cele două figuri centrale ale monumentului au fost aşezate într-un peisaj stâncos animat de prezenţa diferitelor elemente vegetale şi de figurile câtorva animale (şarpe, şopârlă, broască). Predilecţia pentru o prezentare detaliată se poate observa nu numai în cazul diferitelor elemente ale peisajului, dar şi de suprafeţele atent lucrate ale decoraţiilor armurii cavalerului sau ale harnaşamentului calului.

Literatura de specialitate consideră că unele motive ale statuii provin din pictura aulică a vremii, şi grupul statuar este privit ca întruchiparea cavalerului ideal al culturii aulice internaţionale. Excelenta tehnică a turnării bronzului a fost perfecţionat probabil de către fraţii clujeni pe parcursul unei perioade italieneşti, fiindcă cele mai apropiate analogii ale statui Sfântului Gheorghe se găsesc printre statuile de bronz ale domului din Orvieto.

Importanţa statuii lui Martin şi Gheorghe din Cluj se datorează, pe lângă valenţele sale estetice, în primul rând faptului că tehnica cearei pierdute nu prea a fost folosită pentru turnarea unor statui apropiate mărimii naturale.

Statuia Sfântul Gheorghe a devenit un simbol important al orașului Cluj-Napoca, atrăgând anual mii de turiști și pasionați de istorie. Este un loc de reflexie și admirație, unde vizitatorii pot contempla atât frumusețea artei gotice, cât și semnificația profundă a legendei.

De-a lungul anilor, statuia a trecut prin mai multe procese de conservare și restaurare pentru a-și păstra splendoarea originală. Eforturile de întreținere subliniază importanța acestui monument în patrimoniul cultural al Clujului.

Se spune că sculptorii Martin și Gheorghe din Cluj au folosit tehnici avansate pentru acea vreme, iar replica de la Cluj rămâne una dintre cele mai fidele copii ale originalului din Praga. Această statuie nu este doar o simplă replică, ci o operă de artă în sine, ce poartă cu sine secole de istorie și tradiție.