Dinozaurul Stegosaurus a trait in era Mezozoica, in Jurasicul superior, cu 145 milioane de ani in urma. Datorita carcasei sale osoase de pe partea dorsala a fost numit ,,dinozaurul cu acoperisul in spinare”. Ramasitele fosile ale acestor dinozauri au fost descoperite in anul 1877, de catre marele paleontolog american Othniel Charles Marsh in regiuni pe care aceste animale preistorice le cutreierau candva si unde in prezent se afla Montana, Colorado, Wyoming (SUA), Utah, Oklahoma.

Acest animal cu armura a devenit emblema statului american Colorado.

De-a lungul anilor el a fost cel mai studiat si cel mai mare din grupul dinozaurilor cu armura, fiind considerat un urmas al primilor sauropozi. Stegosaurus este usor de recunoscut din toate creaturile preistorice tocmai prin prezenta pe partea dorsala a doua siruri de placi osoase foarte mari. Aceste placi au forma unor varfuri de sageti uriase, dispuse de-a lungul coloanei vertebrale, incepand din zona capului pana spre varful cozii. Unele dintre aceste placi aveau dimensiuni de pana la 30 cm in latime. De asemenea pe varful cozii existau doua perechi de tepi grosi, foarte ascutiti, care aveau lungimea de aproximativ 1 m.

Stegosaurus Vs. Allosaurus, Foto: dinoposters.greatamericanmediaservices.com

Scheletul unui frumos exemplar a fost reconstituit la Muzeul de Istorie Naturala din Denver-Colorado. Acesta insa cand a fost gasit nu prezenta placile osoase uriase prinse de schelet. De aceea unii paleontologi au considerat ca exista posibilitatea ca aceste placi sa fi fost pur si simplu implantate in piele, pentru a apara ca un scut spatele animalului. De asemenea exista si posibilitatea ca acestea sa fie fost pozitionate vertical, singure sau in perechi. Lungimea acestui dinozaur s-a estimat la 7-9 metri, inaltimea la 4 metri, iar greutatea la aproximativ 2 tone.

Aceasta creasta spinoasa s-ar parea ca era acoperita cu o substanta dura la fel ca la coarnele bovinelor din prezent. Alti cercetatori au emis ipoteza ca aceste placi ar fi fost acoperite cu o membrana foarte bogata in vase de sange – prin care dinozaurul isi controla temperatura corpului cu mediul inconjurator, la fel cum se intampla si cu urechile la elefanti. In acest caz dispunerea placilor pe spatele animalului ar fi fost in zig-zag, alternativ. Caldura ar fi fost absorbita foarte rapid prin irigarea imensa a placilor cu sange, iar cand erau expuse la bataia vantului, miscarea placilor facea sa fie antrenata o pierdere de caldura.

Membrele anterioare erau mici si scurte, de aceea cand animalul se deplasa pe cele patru labe era nevoit sa tina capul aproape de sol. Labele membrelor din fata erau masive, prezentau copite mai grele si mai lungi decat cele ale labelor din spate. Membrele posterioare erau mai lungi si mai musculoase.

Dinozaurul Stegosaurus, Foto: blackrainbow-blackrainbow.blogspot.ro

Capul era destul de mic, lung de 40 cm, avea botul ascutit cu un cioc cornos si maxilare cu dinti. Cutia craniana adapostea un creier foarte mic, care cantarea doar 60 de grame. In urma cercetarilor facute, paleontologul Othniel Charles Marsh a concluzionat ca Stegosaurusul avea cel mai mic creier din toti dinozaurii erbivori descoperiti. De asemenea, cercetatorii au observat o cavitate in coloana vertebrala, cam deasupra membrelor posterioare si au dedus ca acest spatiu ar fi adapostit un tesut care avea rolul unui al doilea creier. Acest tesut ar fi receptionat anumiti stimuli (din regiunea posterioara a corpului) prin care ar fi coordonat miscarile membrelor din spate. De asemenea, exista posibilittaea ca aceasta cavitate sa adaposteasca si o glanda producatoare de glicogen – substanta care ar fi adus membrelor posterioare un plus de energie in caz de pericol.

Craniul acestui dinozaur a aratat ca maxilarele si muschii masticatori nu erau foarte dezvoltati, dintii frontali lipseau, avea doar dinti triunghiulari si mici, iar maselele slefuite erau pozitionate in partea posterioara a gurii, fapt ce i-a facut pe paleontolgi sa concluzioneze ca uriasul Stegosaurus era un animal erbivor, care se hranea cu diferite plante si frunze fragede si traia in zonele impadurite. Cu botul sau mic el rupea mai ales plantele mici de pe sol si obisnuia sa inghita pietre de rau stomacale – gastroliti – pentru a-si sfarama hrana vegetala din stomac, iar cand acestea se rotunjeau erau regurgitate si inlocuite cu altele noi, cu muchiile mai drepte.

Stegosaurus, Foto: blackrainbow-blackrainbow.blogspot.ro

Cand era atacat de dinozauri pradatori, Stegosaurusul se apara cu ajutorul cozii sau isi indrepta spre acestia armura cu placi osoase astfel incat sa isi protejeze partile laterale vulnerabile. Spinii de la varful cozii erau asemanatori coarnelor taurilor din prezent si ii serveau ca arma de atac, prin rotirea cozii reusind sa puna pe fuga toti atacatorii. Avand acest blindaj pe spate, picioarele greoaie si corpul masiv cu spinarea curbata este clar ca acest dinozaur nu era un alergator rapid. Cel mai bine se aparau cand stateau in turme si actionau impreuna impotriva pradatorilor.

In perioada de imperechere acesti dinozauri isi aratau disponibilitatea prin coloritul placilor  – care isi modificau nuanta datorita vascularizarii puternice din interiorul lor. De asemenea, placile erau un mijloc de comunicare cu alti dinozauri care faceau parte din turma. Cand unul dintre indivizii observa un posibil pericol isi semnala nelinistea prin schimbarea coloritului acestor placi.

Dinozaurul Stegosaurus face parte din ordinul Ornithischia si familia Stegosauridae. Exista mai multe specii care fac parte din aceasta familie, ca de exemplu: Stegosaurus armatus (prima specie descoperita, avea placile relativ mici si masura in lungime 9 metri), Stegosaurus longispinus (specie descoperita in Wyoming-SUA, masura in lungime 7 m) si Stegosaurus stenops (specie descoperita in Colorado in 1887, avea placile mai largi si mai mari, masura in lungime 7 m).

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here