Ce anume se întâmplă după moarte cu sufletul, știința nu poate spune. Însă ea poate să explice detaliat – pentru cei cu stomac tare și cu această curiozitate – ce se întâmplă cu trupul. Este un proces lung și la care nimeni nu ar vrea să fie martor. Totuși, este fascinant (da, și morbid).
Ce se întâmplă după moarte?
Odată cu stopul cardio-respirator, corpul nu este biologic mort – de fapt, oameni aflați în moarte clinică au fost resuscitați cu succes. În câteva minute însă (aproximativ 5) creierul nu mai are oxigen. Acest fapt înseamnă moartea biologică. Dar nici chiar moartea biologică nu presupune că întreaga activitate a corpului este oprită.
După stopul cardiac și cel respirator, celulele (inclusiv cele din creier) nu mai primesc oxigen. Acest lucru duce la un fenomen foarte interesant, și anume o creștere bruscă și scurtă a activității creierului. Timp de 30-60 de secunde după stopul cardiac, activitatea cerebrală cunoaște un vârf de activitate, ceea ce explică experiențele de tipul viziunilor, vocilor etc. ale celor aflați în moarte clinică.
Dar odată cu lipsa oxigenării, în câteva minute creierul se stinge. Lipsa oxigenului înseamnă relaxarea mușchilor și încetarea circulației sângelui, care se va coagula. Trupul își pierde rapid temperatura corporală, ceea ce reprezintă primul stadiu al morții numit algor mortis. Sângele ajunge în partea de jos, proces ce dă culoarea vânătă sau albăstruie, lividă a mortului – stadiu numit livor mortis. Stadiul rigor mortis se referă la o ultimă contracție a mușchilor, ceea ce face trupul rigid (durează maxim 48 de ore).
În lipsa oxigenului și a circulației sângelui va începe descompunerea, celulele din organism începând să moară și eliberând enzime. Totuși, unele celule și bacteriile din organism încă au un rol. În aproximativ 2 zile după moarte începe putrefacția, iar bacteriile din sistemul digestiv se răspândesc în corp. În procesul de descompunere se eliberează cadaverină și putresceină, compuși organici ce se răspândesc (și dau acel miros al corpului mort). În timpul acestui proces, trupul se umflă (din cauza eliberării gazelor și compușilor organici) și trece de la vinețiu –albastru la negru.
Însă apar și alți actori ai descompunerii. Atrase de miros, muștele sarcofage (sau muște de carne) și alte insecte vor depune ouă în corpul aflat în descompunere. Larvele se vor hrăni cu țesut, consumând cu hărnicie din corp. În doar o săptămână, munca larvelor și a bacteriilor duce la consumarea a mai mult de 50% din țesuturi și la eliberarea gazelor.
Pe parcursul săptămânilor viitoare, activitatea bacteriilor și lipsa oxigenului duce la degradarea continuă a oricărei substanțe organice, țesuturile uscându-se. Bacteriile și ciupercile continuă să consume, până ce dispare orice fluid și țesut, rămânând doar oase, cartilagii, păr. Acum începe procesul de post-putrefacție, cam după aproximativ un an de la moarte – iar totul este sfârșit de gândaci, muște, plante, ce muncesc ani până ce trupul ajunge țărână.
.){kind=link}