Tehnica Feynman pentru învăţare de trei ori mai rapidă şi mai profundă decât în mod obişnuit este extrem de utilă oricărei persoane, indiferent de vârstă, fie că este vorba de tineri, elevi şi studenţi (mai ales în această perioadă de pregătire a diverselor examene, dar şi în procesul de formare continuă), fie de oamenii maturi, preocupaţi de dezvoltare profesională, în orice domeniu.

Trăim într-o realitate dinamică, foarte solicitantă, avalanşa de informaţii şi progresul tehnologic ne obligă să învăţăm permanent, să fim eficienţi, performanţi, şi acest lucru nu este posibil dacă nu schimbăm şi abordarea în privinţa cunoaşterii, a învăţării. În plus, a învăța lucruri noi în mod regulat este esențial pentru a ne menține abilitățile cognitive și pentru a ne păstra sănătatea creierului. Din nefericire, şcoala nu îi învaţă pe elevi şi cum să înveţe, astfel încât, şi mai târziu, majoritatea oamenilor abordează în mare măsură intuitiv acest proces (al învăţării), fără rezultate notabile.

Richard Feynman (1918 – 1988), de la numele căruia vine denumirea acestei tehnici, a fost un fizician american, o minte strălucită, laureat al Premiului Nobel, în 1965, “pentru contribuţia fundamentală la electrodinamica cuantică”, renumit şi pentru faptul că a fost un orator şi pedagog desăvârşit pentru multe generaţii de studenţi şi pentru abilitatea sa de a explica idei complexe în termeni simpli și accesibili.

Tehnica Feynman pentru învăţare rapidă şi consolidată

Richard Feynman
Richard Feynman

Învăţarea nu înseamnă lectura unor pagini, cărţi sau ceva ce îţi aminteşti si care este suficient pentru a trece un test sau examen. Informaţiile sunt “învăţate” atunci când le poţi explica şi le poţi folosi în situaţii diverse.Persoana care spune că știe ce gândește, dar nu poate exprima, de obicei nu știe ce gândește” spunea şi un alt mare pedagog şi filosof al secolului al XX-lea, Mortimer Adler.

Când înveți ceva cu adevărat, îți oferi un instrument de folosit pentru tot restul vieții. Cu cât știi mai multe, cu atât vei întâmpina mai puține surprize, pentru că majoritatea lucrurilor noi se vor conecta la ceva ce deja înțelegi. Până la urmă, scopul învăţării este să înţelegem lumea în care trăim şi, înţelegând-o, să ne croim un drum.

Cei mai mulţi, însă, doar “memorează” ce trebuie ştiut pe măsură ce trec printr-o şcoală, apoi uită cea mai mare parte a acestor informaţii şi, inaintând în viaţă, nu extrapolează din experiențele parcurse pentru a extinde aplicabilitatea cunoștințelor.

Tehnica Feynman, bazată pe metodele folosite de autor când era student la Princeton, ajută la transformarea informațiilor în cunoștințe care să poată fi actualizate uşor, atunci când sunt necesare, apelând la idei concise, la un limbaj accesibil.

Tehnica Feynman pentru învăţare rapidă – patru paşi de urmat

Invăţare rapidă şi consolidată în patru paşi
Invăţare rapidă şi consolidată în patru paşi

Pasul 1

Identificarea temei/ subiectului/ conceptului de studiat – se notează pe o coală de hârtie tot ce ştii/ afli despre subiectul respectiv, folosind cuvinte simple şi evitându-se, atât cât se poate, limbajul specializat pentru domeniul respectiv; se poate apela şi la analogii, dacă este posibil; trebuie să te comporţi şi să notezi lucrurile atât de simplu ca şi cum ai fi pus in situaţia să predai informaţiile respective unui copil de 12 ani şi să te faci înţeles. Sursa informaţiilor poate fi un curs, o carte, un videoclip pe YouTube, o platformă online etc.

Scopul acestui exercițiu este să identifici ceea ce înțelegi cu adevărat, dar și ceea ce nu este clar, pentru că, dacă nu știi să explici un subiect folosind termeni simpli, este adesea semn că nu îl înțelegi suficient.

De exemplu, oricât ar părea de amuzant, inginerii de software abordează uneori procedeele de depanare explicând codurile şi alte aspecte specifice domeniului unei jucării puse pe birou, pentru că o astfel de situaţie obligă la simplitate maximă. Trebuie conştientizat faptul că există o mulţime de persoane care maschează lipsa de înţelegere prin folosirea unui vocabular exagerat de specializat. De altfel, se spune că, dacă nu poți reduce o problemă dificilă la o singură coală de hârtie, probabil că nu o vei înțelege niciodată.

Iar dacă nu poţi, spune Feynman, să transpui informaţiile într-un limbaj accesibil, s-ar putea să nu ştii cu adevărat despre ce vorbeşti. Este ca şi cum privind un tablou îl descrii ca fiind “abstract”, pentru că aşa ai învăţat, fără a arăta vreo înţelegere mai subtilă a picturii, de pildă de ce artistul a optat pentru anumite forme şi culori etc. Simplificarea ajută la o înţelegere mai profundă a temei/ conceptului şi la abilitatea de a face conexiuni.

 Pasul 2

Identificarea lacunelor din prezentarea/ explicaţia formulată la Pasul 1 – lacunele se referă fie la unele informaţii uitate, fie la cele neînţelese, neclarificate sau la altele ignorate până la momentul învăţării. În această etapă se revine la materialul iniţial şi se completează, ideile fiind formulate în aceeaşi manieră simplă, eventual rearanjate, recombinate. Dacă cineva ţi-ar adresa o întrebare şi nu poţi decât să repeţi ceea ce ai spus deja înseamnă că nu stăpâneşti tema de care te ocupi şi că este doar o “iluzie” faptul că ai învăţat şi ştii.

Citește și:  Nebuloasa Inelul - cel mai faimos si preferat obiectiv ceresc

Identificarea limitelor înțelegerii este o modalitate de a-ți defini sfera de competență. Când știi ceea ce știi (și ești sincer cu privire la ceea ce nu știi), limitezi greșelile pe care ai putea să le faci și, implicit, cresc șansele de succes atunci când aplici cunoștințele.

Pasul 3

Organizează şi simplifică din nou! – după ce ai notat şi completat informaţiile, acestea pot fi restructurate într-o naraţiune pe care să o poţi spune de la început până la sfârşit. Citeşte-o cu voce tare! Dacă unele aspecte par confuze, trebuie să revii la Pasul 2. Repetă apoi până când vei putea spune oricând toate acele lucruri notate.

Pasul 4

Transmite! – acest pas este opţional, dar nu trebuie ignorat faptul că testul suprem al cunoștințelor tale este capacitatea ta de a le transmite altcuiva. Avantajul de a explica altei persoane ceea ce ai învăţat este că respectiva persoană va putea să pună întrebări la care nu te-ai fi gândit neapărat, ceea ce va fi o oportunitate de a aprofunda subiectul.

Gândirea critică – o condiţie esenţială pentru învăţare

Tehnica Feynman pentru învăţare rapidă
Tehnica Feynman pentru învăţare rapidă

Tehnica Feynman de învăţare rapidă, în patru paşi, practicată şi recomandată de către marele fizician american, nu numai că va fixa informaţiile temeinic, pentru mult timp, dar deschide şi o fereastră către un alt mod de a gândi, mai creativ şi mai eficient.

Nici gândirea critică, spune Feynman, nu trebuie neglijată. Există, desigur, adevărurile fundamentale ale ştiinţelor exacte, pe care trebuie să le cunoaştem şi să le înţelegem, dar când este vorba de alte domenii – politică, finanțe, economie, filozofie, religie etc. – atunci trebuie să fim foarte atenţi la sursa informaţiilor, să citim printre rânduri, să ne obişnuim să le raportăm la un sistem de valori.

În aceste cazuri, primul lucru care trebuie făcut este să verificăm cine este autorul unui studiu, al unei cărţi, articol etc., ce idei apară sau promovează, astfel încât să ne putem distanţa şi să gândim obiectiv în legătură cu o temă sau alta.

Ce înseamnă “să ştii”?

Tehnica Feynman
Tehnica Feynman

Richard Feynman era convins că „realitatea este mult mai interesantă decât orice disciplină”. Succesul tehnicii Feynman se explică si prin aceea că marele fizician a înţeles şi a încercat să-i facă şi pe alţii să înţeleagă diferenţa între “a cunoaşte” şi simpla memorare a unor date, denumiri, concepte, abstracţiuni etc.

Prea mulţi oameni, subliniază omul de stiintă, vorbesc în “generalităţi deficiente”, pentru a acoperi lipsa de înţelegere. Când învăţarea rămâne la nivelul abstracţiunilor şi al memorării, nu se ajunge la o “cunoaştere” reală. Un elev ar putea obţine un rezultat mulțumitor la un test, dacă are memorie bună, dar acest fapt nu înseamnă nici dezvoltare, nici gândire critică, nici creativitate.

S-a creat obişnuinţa de a lua cunoştinţele şi opiniile altor oameni “pe încredere”, ceea ce înseamnă o învăţare inactivă şi superficială. Dacă unui copil i se spune, de pildă: “Vezi pasărea aia? Este un sturz cu gât maro, în germană, se numește “halzenfugel”, în chineză se numește “chung ling” etc. Chiar dacă îi cunoști toate acele nume, tot nu știi nimic despre pasăre. Știi doar ceva despre oameni: cum numesc ei pasărea. Dar acel sturz cântă și își învață puii să zboare, se deplasează la mari distanţe și nimeni nu știe cum își găsește drumul”.

Într-una dintre cărţile referitoare la “Tehnica Feynman”, autorul descrie şi o serie de “trucuri” cu ajutorul cărora poţi înţelege dacă cineva cunoaşte, cu adevărat, lucrurile sau doar îi imită pe alţii. De exemplu, dacă pui întrebări inteligente, adică interesante, relevante, strict legate de subiect, sincere, interlocutorul care nu stăpâneşte informaţiile se va “bloca”.

Apoi trebuie să învăţăm să distingem între ceea ce este relevant şi ce nu, să înlăturăm treptat incertitudinile, să experimentăm, să realizăm că multe erori pe care le fac oamenii vin pur și simplu din lipsa de informații.

Tehnica Feynman – a învăţa prin înţelegere, nu prin rutină

A învăţa înseamnă a aprinde un foc
A învăţa înseamnă a aprinde un foc

Nu ştiu ce se întâmplă cu oamenii, mărturisea Feynman, cunoştinţele lor sunt fragile, pentru că nu învaţă prin înţelegere, ci prin rutină”. Or, învăţarea trebuie să fie o călătorie fascinantă, trebuie să devină o chestiune de antrenament, de concentrare, de voinţă. E o responsabilitate faţă de noi înşine, un semn al respectului de sine.

Aşadar, informează-te, simplifică, notează, identifică lacunele, restructurează, transmite ca şi cum ar trebui să fi înţeles de un copil de 12 ani! Informaţiile dobândite în acest fel nu se vor uita, vor fi baza dezvoltării şi creativităţii. Tehnica Feynman dă rezultate excelente pentru cei care se pregătesc pentru examene, dar şi pentru oricine este dornic să studieze subiecte noi, să se perfecţioneze profesional.

Învățarea este singurul lucru pe care mintea nu-l epuizează niciodată, este un antrenament continuu, este o condiţie a libertăţii individuale. „A învăţa nu înseamnă a umple un vas, ci a aprinde un foc” (Aristofan).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.