Cum a evoluat astronomia
In functie de cei care au studiat astronomia si in functie de obiectul studiului avem desigur mai multe concepte si mai multe tipuri de astronomie ceea ce duce la formarea mai multor adevaruri care s-au contrazis de-a lungul vremurilor unul pe altul. Desi aveau acelasi obiect de studiu, se pare ca babilonienii aveau cu totul alte opinii fata de ceea ce avea sa devina mai tarziu astronomia newtoniana sau cea copernicana.
Astronomia Babiloniana si calendarul babilonian
Babilonienii au fost urmasii sumerienilor, iar acestia s-au bucurat de foarte multe mosteniri, printre care viguroasele cunostinte despre astronomie, primite de la akkadieni. Acestia deja detineau o serie de date si informatii despre tot ceea ce insemnau miscarile planetelor, pozitiile Lunii si fazele ei, plus miscarile pe care le implica, cat si cele ale Soarelui. Babilonienii plasau insa toate acestea in jurul zodiilor, deci a constelatiilor formate ulterior dupa asocierea stelelor cu anumite figuri, ei realizand in anul 400 inainte de Hristos ca ceea ce ei credeau a fi miscarea Soarelui nu avea o durata si nici o viteza mereu la fel, asemeni Lunii. Insa dupa ce au studiat foarte bine si pozitiile pe care Luna le poate avea fata de Soare au inceput sa precizeze perioada in care Luna avea sa fie noua si sa estimeze distanta celorlalte planete pana la Pamant, care pana atunci erau simple astre neglijabile.
Un lucru foarte interesant si important pe care il avem de la Babilonieni este calendarul lor format pe miscarile Soarelui si ale Lunii, numit si luni-solar, calendarul babilonian fiind alcatuit in prima faza cu 13 luni, una fiind Arakh Makru si 12 sinodice, numite Elulu sau Adduru. Fiecare luna isi avea inceputul in momentul in care Luna Noua era vizibila pe cer, iar impartirea se facea in 30, 29 sau 28 de zile. O saptamana avea 7 zile, ceea ce porneste de la un fapt sacru (omul are nevoie sa treaca prin 7 etape existentiale pentru a se desavarsi) cat si de la faptul ca existau 7 zei de o importanta majora: Marte care se numea Nergal, Luna care purta numele de Sin, Mercur care se numea Nabu, Jupiter, purta si ea numele de Marduk, Venus este numita Ishtar si Saturn Ninurta, iar Soarele purta numele de Sharmash. Calendarul a fost realizat pe baza unei perioade de 8 ani, aceasta fiind folosita mai ales incepand cu anul 530 inainte de Hristos, pentru ca ulterior sa se foloseasca mai degraba o perioada de 19 ani. Insa babilonienii au observat pe baza Soarelui si a Lunii ca toate stelele, corpurile ceresti ceea ce aveau sa devina constelatii mai tarziu, se modifica in functie de mai multe criterii. O mostenire foarte importanta de la babilonieni o reprezinta inscriptiile numite kudduru, ce erau realizate pe pietrele de la hotare, ceea ce arata si ca ei credeau mult in stele si acestea aveau un respect cuvenit.
O alta inventie foarte utila pentru noi si in ziua de azi, a astronomilor babilonieni a fost si cercul, ei fiind singurii care l-ai impartit in 360 de grade, spre deosebire de altii, precum celtii care l-au impartit in 366 de grade. Tot de la babilonieni avem si stiinta zodiilor, avand in vedere ca ei au realizat zodiacul care contine 12 zodii, deci 12 constelatii, acesta fiind inventat in perioada 600 inainte de Hristos si 200 dupa Hristos. Zodiacul lasat de ei insa a fost mult mai complicat, avand in vedere impartirea sa in 12 semne, fiecare la randul sau impartit in alte 12 semne, numite amanate, care la randul lor aveau 24 de ubani. Amnatele erau tot unitati de masura, mai mari fata de unitatea in grad, acestea avand fiecare cate 2.5 grade.
Bogatia astronomica lasata de babilonieni
Pe langa toate cele de mai sus mentionate, babilonienii au mai lasat in urma lor si tableta regelui Ammizaduga, care dateaza inca din anul 1581 inainte de Hristos dar si informatii valoroase prin care se putea observa miscarea unei planete pe atunci considerata magnifica (de altfel si azi este mareata) pe nume Venus. Ceea ce au descoperit ei foarte important insa si au lasat scris a fost faptul ca planeta Venus este la fel atat dimneata cat si seara, ceea ce le-a starnit si lor curiozitatea deoarece erau primii care aduceau acest amanunt in discutie. Tot babilonienii au descoperit prin calcul ce lungime are un ciclu al planetei Venus, cifra obtinuta de ei fiind de 587, nu departe de cea reala de azi, ea fiind de 583.9 zile.
Cu 7 secole inainte de Hristos, babilonienii puteau deja sa prezica toate modificarile solare, lunare si planetare, implicit cand urma sa aiba loc o eclipsa de Soare sau una de Luna avand la baza doar niste supozitii mai vechi, care se spune, ca ar fi dat nastere ciclului Saros, in cadrul caruia ar avea loc 27 de eclipse de Luna si 41 de eclipse de Soare, acestea avand in total o perioada de 18 ani, 11 zile si 8 ore. Acest ciclu si-a primit numele respectiv in perioada lui Galileo Galilei si al lui Edmond Halley, insa despre ei vom discuta pe parcus.
Tipurile de astronomie si felul in care influentau ele popoarele
La inceputurile ei, astronomia mesopotama era mai curand o astrologie stiintifica, avand in vedere ca astronomii credeau mai mult in influentele planetelor asupra destinului uman, in intamplari motivate de ceva anume, pedepsele oamenilor pe baza greselilor facute, ceea ce a dus ca in cele din urma astronomii preoti sa dicteze viata marilor regi si a oamenilor de rand, mai exact nimic nu se intampla fara ca acestia sa isi dea acordul sau sfatul. Apoi in astronomia greaca s-au redactat noi idei cu privire la evolutia astrelor, ceea ce a facut ca in cele din urma sa ajunga la europeni prin intermediul traducerii lucrarii Almagest, a lui Ptolomeu, de catre arabi, lucrare care a demarat formarea tabelelor despre miscarea planetelor.
Aporturile aduse astronomiei de diversi cercetatori
Un foarte cunoscut arab astronom care a avut o contributie importanta in descoperirile ce aveau sa urmeze a fost Al Battani, cel care si-a dedicat viata pentru mai bine de 40 de ani studiilor astronomice, el a avut multe de spus mai ales in evolutia trigonometriei, avand riguroase cunostinte matematice. O lucrare de referinta in care a reusit sa corecteze toate presupunerile gresite ale lui Ptolomeu din Almagest a fost cartea despre astronomie numita De Motu Stellarum. Un alt astronom arab a avut o mare importanta in teoriile matematice, optice si astronomice, numele sau fiind Alhazen, iar o carte de referinta este cu siguranta Optica, unde reuseste sa explice ceea ce inseamna fenomenul lumina si toate purtarile sale, implicit modificarile si transformarile.
Pe de alta parte avem si un astronom indian care a adus contributii majore la studiul si intelegerea fenomenelor inconjuratoare, pe numele sau Aryabhata, a reusit sa explice corect eclipsele atat de Soare cat si de Luna, in plus a sustinut faptul ca pamantul este cel care se invarte in jurul axei sale si nu altfel. Primul ceas astronomic construit de Giovanni de Dondi un ceas care indica atat rasaritul cat si apusul, intr-un interval de 24 de ore se numeste astrarium. Intr-o alta ordine de idei, il mentionam si pe Gersonides, un francez evreu, cunoscut astronom, filozof si matematician al timpurilor sale, care sa pus bazele unui instrument cu ajutorul caruia se naviga, care in cele din urma a primit denumirea de Instrumentul Iacob.
Astronomia Coperniciana
Nicolaus Copernicus, un polonez pasionat de astronomie, a facut o serie de descoperiri importante in secolul al XI-lea menite sa rastoarne toate situatiile cunoscute pana la acea data. Acestea au implicat si descoperirile personale facute asupra unor stele, a descoperit noi astre pe cer, iar toate observatiile au fost notate in una din cele mai de referinta lucrari ale sale, celebra si in ziua de azi, numita De Revolutionibus Orbium Coelestium, mai exact „Despre miscarile de revolutie ale corpurilor ceresti” aparuta in anul 1543. Aici aduce si o serie de critici teoriilor lui Ptolomeu cel care afirma ca Pamantul este centrul Universului, demonstrand astfel ca Pamantul este cel care se misca in jurul Soarelui alaturi de celelalte planete. Si ca sa nu fie totul bine, a fost si el foarte criticat de catolici, ba mai mult biserica romano – catolica nu a fost de acord ca acea lucrare sa vada lumina zilei.
Putin mai tarziu insa Copernicus a fost sustinut cu indarjire de Galileo Galilei, cel care i-a reluat lucrarea si ca sa ii duca munca mai departe, a cercetat si demonstrat toate cele spune de catre mentorul sau, in invataturile caruia credea cu tarie. Cu ajutorul telescopului care fusese inventat in Olanda, dupa modelul caruia si-a facut propriul telescop de refractie si cu teoria de la Copernicus, Galileo a reusit astfel sa cerceteze miscarea pamantului si sa descopere si planeta Venus, sa o cerceteze pentru ca in cele din urma sa ajunga la concluzia ca aceasta chiar se invarte in jurul Soarelui. In plus marele merit al lui Galileo Galilei a mai fost si acela ca a descoperit ca planeta Saturn are inele si ca planeta Jupiter are sateliti naturali. Astfel ca foarte hotarat si convins pe teoria lui Copernicus care sustinea ca toate acele obiecte nu se invart in jurul planetei noastre, el a demarat o lucrare ce avea sa vina in continuarea celei coperniciene, insa a fost fortat sa isi opreasca toate demersurile tot de aceeasi biserica romano – catolica care se pare ca era total impotriva credintei inovatoare a astronomiei.
Insa in cele din urma Galileo a descoperit si a pus bazele unor legi fundamentale, iar aici mentionam desigur legea inertiei, legea gravitationala deci cea a caderii corpurilor, cat si legea prin care se compun miscarile. Un alt merit al lui Galileo Galilei a fost acela ca introdus si notiunea de pete stelare, a descoperit Calea Lactee, aducand informatii despre natura sa stelara insa toate numai pe baza teoriilor formulate de Copernic si ulterior sustinut si de Johannes Kepler, cel cu care a pus bazele unei adevarate revolutii stiintifice. Din pacate insa Galileo Galilei a trecut sa faca arestului la domiciliu din cauza acuzatiilor aduse de inchizitie.
Astronomia Newtoniana
Unii experti sunt de parere ca teoria lui Copernicus nu a venit cu multe inovatii fata ceea ce a spus Ptolomeu, mai ales pentru el doar a facut o noua aranjare a orbitelor astrelor descoperite. In perioada 1580 si 1597 au fost descoperite peste 700 de stele noi si atsa inainte ca telescopul sa fie inventat de olandezi, ci gratie masuratorilor pe care le-a facut pe baza unor teorii. Astfel au capatat o forma Legile lui Kepler, datorita astronomului Johannes Kepler, un astronom german care a venit cu ideea ca miscarile de revolutie ale astrelor sunt eliptice si in nici un caz circulare iar viteza lor variaza cat si distanta pana la Soare. Insa mai tarziu s-au pus bazele astronomiei newtoniene in momentul in care Sir Isaac Newton a descris fortele de atractie care au loc intre planete si soare, forte care se afla in functie de masa planetelor, cat si de masa Soarelui sau distanta dintre astre. Astfel ca Newtin a pus bazele legii gravitatiei nationale.
Astronomia este o stiinta extrem de vasta, avand in vedere obiectele de studiu difera in ziua de azi tot mai mult, iar instrumentele folosite sunt din ce in ce mai diverse. De exemplu astronomia care studiaza stelele va avea tehnici toatal diferite fata de astronomia care studiaza evolutia gaurilor negre. In continuare va oferim o serie de definitii care sunt menite sa clarifice toate aceste diferente:
- Astrofizica reprezinta stiinta care se ocupa de studierea universului din punct de vedere fizic, astfel ca studiaza densitatea, luminozitatea, compozitia si temperatura fizica si chimica
- Astrometria reprezinta stiinta care se ocupa cu studiul distantelor si pozitiilor obiectelor de pe cer
- Cosmologia – este stiinta care se ocupa cu studiul evolutiei si formarii intregului unnivers.
- Astronomia galactica – este cea care se ocupa cu studiul compozitiei si structurii galaxiei in care ne afla, dar si a altor galaxii.
- Astrobiologia reprezinta stiinta care se ocupa cu studiul evolutiei organismelor la nivel universal.
- Astronomia extragalactica – reprezinta stiinta care se ocupa cu studiul altor galaxii si a corpurilor care sunt in afara galaxiei noastre.
- Astronomia stelara – studiaza stelele
- Planetologia – se ocupa cu studiul planetelor apropiate noua si le compara cu ultimele descoperiri.
