Tertium non datur este o expresie latină, utilizată deopotrivă în logica formală, în domeniul juridic, în filosofie și științe, dar și în limbajul obișnuit, trimițând la aceeași idee, dar traducându-se, în funcție de domeniu, mai mult sau mai puțin pretențios: „Principiul terțului exclus”, „A treia posibilitate nu există”, „Cale de mijloc nu există”.
Deși ‘Tertium non datur‘ este un principiu bine stabilit în logică, aplicarea sa în diferite domenii a stârnit dezbateri și interpretări diverse. În matematică, filozofie și chiar în viața de zi cu zi, această regulă este pusă la încercare în situații care nu se încadrează strict în dicotomia adevărat-fals.
Prin analiza acestor contexte, putem descoperi limitele și flexibilitățile gândirii noastre logice. Pentru o mai bună înțelegere a modului în care limbajul influențează logica și percepția, vă invităm să citiți articolul nostru despre cum este corect: niciun sau nici un. Acesta va oferi o perspectivă asupra subtilităților limbii și a impactului lor asupra interpretării și comunicării.
În logica formală, care se ocupă cu structura argumentației, „Tertium non datur” are valoarea unui principiu, care să asigure corectitudinea gândirii și a exprimării, precum și validitatea argumentelor.
Există patru principii fundamentale pe care trebuie să le respecte un raționament: principiul identității (însușire a lucrurilor de a-și păstra esența, în pofida unor schimbări inerente), principiul non-contradicției (referitor la însușiri/raporturi incompatibile), principiul rațiunii suficiente (acel temei în baza căruia o judecată este considerată ca fiind adevărată/neadevărată) și principiul terțului exclus (Tertium non datur), acesta din urmă fiind introdus de Aristotel ca o completare la principiul non-contradicției.
Tertium non datur (Principiul terțului exclus) spune că „în același timp și sub același raport, orice propoziție este sau adevărată sau neadevărată, a treia posibilitate fiind exclusă”. De exemplu, cineva este sau vinovat sau nevinovat, sau viu sau mort, a treia posibilitate nu există.
Dacă, în logică, principiul „Tertium non datur” corespunde dublei negații, în matematică este echivalent cu „reducerea la absurd” („Argumentum ad absurdum” sau „Reductio ad absurdum”) – un tip de raționament constând în a demonstra valoarea de adevăr a unei propoziții, dovedind absurditatea propoziției complementare.
În limbajul curent, expresia „Tertium non datur” se utilizează în orice situație în care, epuizând două posibilități, două căi, a treia nu mai este posibilă – „Cale de mijloc nu există”.
Ieșind din cadrul strict al logicii sau al matematicii și intrând în zona realității imediate, o astfel de afirmație – „Cale de mijloc nu există” – poate să suscite atitudini diverse și adevărate „filosofii” despre viață, în funcție de context, de personalitatea și de convingerile fiecăruia. Iată câteva opinii despre „calea de mijloc” și despre conotațiile acestei expresii, formulate, de-a lungul timpului, de către personalități, opinii la care putem medita, cu atât mai mult cu cât exprimă puncte de vedere adeseori contradictorii:
- „Calea de mijloc nu este urmată. Oamenii inteligenți trec dincolo de ea, ignoranții rămân în urmă.
- Cei înțelepți vor să facă prea mult, astfel că fiecare om bea și mănâncă și puțini știu să judece aromele.” (Confucius) „Virtutea este calea de mijloc între două vicii.” (Aristotel) „Omul poate fi excesiv în căutarea căii de mijloc.” (Gregoire Lacroix) „În toate există o cale de mijloc.” (Horațiu) „Calea de mijloc este valabilă doar dacă se cunosc extremele.” (Christian Lefebvre) „Adevărul poate să existe între două erori, dar între adevărat și fals nu există cale de mijloc.” (Cecile Brucy)
Expresia „Tertium non datur” l-a inspirat și pe excepționalul regizor Lucian Pintilie, care a dat acest titlul unui scurtmetraj din 2006, al cărui scenariu îi aparține, cu Victor Rebengiuc în rolul principal, și a cărui acțiune se desfășoară la finele celui de-al Doilea Război Mondial, în stepa ucraineană.
