Thereminul este un instrument muzical ciudat, puţin cunoscut, deşi a fost prezent (încă mai este) în muzica pop, rock, în muzica clasică, în muzica experimentală, în cea a unor formaţii celebre, precum “Rolling Stones”, “Led Zeppelin”, “Beach Boy”, “Aerosmith”, în coloana sonoră a unor filme de referinţă, precum “The Big Bang Theory” (din anii 2000), “Schindler’s List” (1993), “Batman Forever” (1995), “The Machinist” (2004) etc. Chiar şi cei care cunosc foarte bine principiul de funcţionare a acestui instrument consideră că există ceva magic, tulburător, inexplicabil, în muzica thereminului.

Interpretarea la theremin necesită o tehnică subtilă și rafinată, bazată pe interacţiuni cu câmpul electromagnetic al instrumentului, iar abilitățile unui muzician talentat, care atunci când interpretează pare că ar cânta pe corzi invizibile, pot aduce la viață sunete emoționante, parcă dintr-o altă lume – un spectacol fascinant de privit şi de ascultat.

Cine şi când a inventat thereminul?

Leon Theremin, inventatorul thereminului
Leon Theremin, inventatorul thereminului

Thereminul sau “eterofonul” (sau “thereminovox”) a fost creat în anii 1920, de către inginerul rus Léon Theremin (Lev Sergeyevich Termen) şi este primul instrument muzical electronic.

Léon Theremin (1896 – 1993), inventator, fizician, muzician, violoncelist, s-a născut la Sankt Petersburg, într-o familie cu origini franceze îndepărtate. În 1927, a întreprins un turneu, susţinând concerte la “eterofon”, în Europa și America, fascinând publicul. S-a stabilit la New York, unde a şi obţinut, în 1928, un brevet american pentru invenţia sa – thereminul.

Deşi, în acelaşi an, a încheiat şi un acord cu companiile “General Electric” şi “Radio Corporation of America” (RCA), pentru vânzarea instrumentului său muzical, “thereminvox”-ul, cum mai era numit, nu s-a bucurat de succes pe termen lung. În aceeaşi vreme însă, Léon Theremin a cunoscut-o pe Clara Rockmore, o violonistă celebră, care îi va oferi o serie de sugestii pentru imbunătăţirea threminului, ea însăşi fiind fascinată de sunetele acestui instrument straniu.

În 1938, Léon Theremin a dispărut fără urmă, iar familia a declarat oficial decesul acestuia, abia peste câţiva ani aflându-se că, de fapt, s-a întors în Rusia, din cauza problemelor financiare si pentru că era îngrijorat de apropierea iminentă a celui de-al Doilea Război Mondial.

Întoarcerea în ţara natală a însemnat ani mulţi de temniţă, de muncă forţată în minele de aur din Kolyma (o regiune din Orientul îndepărtat al Rusiei), apoi obligaţia de a lucra în laboratoarele secrete sovietice. A fost reabilitat abia în 1956, după ce a inventat diverse sisteme de ascultare, folosite de poliţia secretă, pentru a spiona ambasadele europene şi americane din URSS.

După război, o serie de artişti de la Hollywood au redescoperit valenţele artistice ale thereminului. In 1980, regizorul Steven M. Martin a realizat un documentar despre acest instrument, iar în 2022, scriitorul francez Emmanuel Villin i-a dedicat o carte.

Cum funcţionează thereminul?

Thereminul
Thereminul

Thereminul pare a fi un instrument magic, nu numai datorită sunetelor inconfundabile, ci şi pentru faptul că cel care cântă la theremin nu trebuie să-l atingă, interpretarea părând a fi un balet ciudat al artistului, în care mişcările mâinilor şi ale corpului dau senzaţia că invocă şi protejează în acelaşi timp o “cutie fermecată”.

În general, ceea ce auzul nostru interpretează ca sunete sunt unde sonore, oscilații invizibile ale aerului. Sunt produse atunci când ceva vibrează – coarda unei chitare, de exemplu. În cazul instrumentelor electronice, precum thereminul, curentul electric este cel care produce vibraţiile.

Thereminul constă, în mod obișnuit, dintr-un ansamblu de două antene metalice montate într-un cadru, una dintre ele fiind verticală și cealaltă orizontală. Antena verticală, numită și antena de volum, detectează mișcările mâinii și ale corpului muzicianului în apropierea sa. Cu cât mâna este mai aproape de antenă, cu atât capacitatea electrică a acesteia crește, ceea ce duce la un semnal mai puternic.

Antena orizontală este antena “melodică” și este utilizată pentru a controla tonul. Cântărețul mișcă mâna pe orizontală pentru a schimba tonul produs de instrument. Thereminul conține un oscilator care generează un semnal radiofrecvență. Când mâna muzicianului se apropie sau se depărtează de antene, capacitățile acestora se schimbă, ceea ce duce la variații ale frecvenței oscilatorului.

Citește și:  Originea notelor muzicale

Semnalul radiofrecvență produs de oscilator se combină cu un alt semnal de referință pentru a crea un efect cunoscut sub numele de “heterodină”. Acest proces transformă semnalul radiofrecvență într-un semnal audio care poate fi perceput ca sunet, ceva la jumătatea distanței dintre vocea umană și sunetul electro. Semnalul audio rezultat este apoi amplificat și trimis către un difuzor sau un sistem de amplificare.

Un instrument foarte “sensibil”

Clara Rockmore
Clara Rockmore

Léon Theremin spunea despre instrumentul său muzical că: “Este cel mai ușor dintre toate instrumentele de cântat! Un copil, o persoană în vârstă, un muzician talentat, un orb, toată lumea poate învăța să cânte la acest instrument incredibil, cu aceeași ușurință! Este destinat să devină instrumentul muzical universal; oamenii vor putea cânta la fel de ușor și natural pe cât scriu sau vorbesc”.

În realitate, cel care interpretează la theremin are nevoie de mult exerciţiu, de cunoştinţe muzicale şi de o anume sensibilitate şi înţelegere a muzicii, pentru a “modela” sunetele.

Clara Rockmore, celebra violonistă cu care a colaborat Léon Theremin şi care a rămas, până astăzi, cea mai talentată interpretă la acest instrument, spunea că cine cântă la theremin trebuie să se gândească la degetele sale “ca la niște aripi delicate de fluture” şi să nu piardă din vedere că “întregul corp este un electroconductor într-un câmp electromagnetic și, prin urmare, este necesar să se controleze cea mai mică mișcare (şi emoţie) – nu numai cea a mâinilor și a degetelor”.

Thereminul este un instrument într-atât de sensibil încât, dacă este însoţit de o orchestră, trebuie avut grijă pentru că până şi arcuşurile violoniştilor sau bacheta dirijorului pot perturba claritatea şi frumuseţea sunetului.

Farmecul redescoperit al thereminului

Jean Michele Jarre, interpretand la theremin
Jean Michele Jarre, interpretand la theremin

Deşi folosit în muzica unor artişti celebri (pop, rock, jazz) şi în filme de referinţă, puţini ştiu de existenţa acestui instrument fascinant nu numai prin atipicitatea sa, cât şi prin modernitatea sonorităţilor. În timp, s-au compus piese clasice şi moderne, special pentru interpretarea la theremin sau pentru theremin şi orchestră.

Thereminul a fost folosit și de grupuri rock, precum Aerosmith, Radiohead, Led Zeppelin sau Rolling Stones, dar și de cântăreți precum Benjamin Biolay, Zazie sau Jean-Michel Jarre. În prezent, Carolina Eyck este considerată una dintre cele mai bune interprete la theremin din lume.

Bernard Herrmann, principalul compozitor al coloanelor sonore pentru filmele lui Alfred Hitchcock, l-a folosit în celebrul “The Birds” (“Păsările”), dar şi în “The Day the Earth Stood Still” (“Ziua în care Pământul s-a oprit”), în regia lui Scott Derrickson, cu Keanu Reeves, în rolul principal. Utilizarea thereminului a devenit din ce în ce mai frecventă şi în filmele științifico-fantastice din anii 1960, revenind în preferinţe în anii 2000. În sitcomul “The Big Bang Theory”, actorul Jim Parsons, care interpretează personajul Sheldon Cooper, a învăţat se cânte la theremin special pentru acest rol.

Pe lângă thereminul clasic, au fost create astăzi şi simulatoare sau “emulator theremin” (care utilizează interfața om-mașină) capabile să recunoască mișcările corpului.

Cu ocazia unui mare concert, Jean-Michel Jarre, compozitor și instrumentist francez, considerat unul dintre pionierii muzicii electronice, cu peste 80 de milioane de albume vândute, spunea că: “Una dintre modalitățile bune de a aborda thereminul este să cânţi cu ochii închiși. Astfel, nimeni nu este derutat de faptul că mâna lui nu se sprijină pe nimic. Datorită sunetului pe care îl producem, avem impresia că se bazează pe ceva. Acest instrument are, indiscutabil, o latură magică”.

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.