Torsul pisicii, vibraţia profundă şi caracteristică a micilor feline atât de îndrăgite de oameni, alături de care trăiesc de peste 4 000 de ani, ar avea virtuţi terapeutice, se spune, capabile să reducă stresul, insomnia și anxietatea.

De asemenea, simplul fapt de a deţine o pisică a fost şi este asociat, pentru stăpânii ei, cu reglarea tensiunii arteriale, a pulsului şi cu scăderea riscului de boli cardiovasculare, cum susţine un studiu din anii 2000, al “Asociaţiei Americane a Inimii”, făcut pe 2 400 de proprietari de pisici. Mai exact, prezenţa unei pisici reduce cu o treime riscul unei crize cardiace. Un alt studiu sugerează că un animal de companie (o pisică, un câine) îi ajută pe oamenii în vârstă să se simtă mai bine atunci când sunt triști.

În prezent, există, de pildă, medici ortopezi care folosesc efectul benefic al torsului pisicii  pentru tratarea osteoartritei, a fracturilor, constatându-se o accelerare a procesului de vindecare şi rezultate vizibile în refacerea unor ţesuturi.

Frecvenţa de 20 – 50 de Hz. a torsului pisicii ajută şi la refacerea densităţii oaselor, reglează colesterolul şi trigliceridele, creşte nivelul de energie. Sunt aspecte pe care mulţi deţinători de pisici le pot constata empiric, dar, pe de altă parte, probabil că, în general, omul a pierdut capacitatea de a aprecia lucrurile simple şi a uitat şi că tot ce există este interconectat şi face parte dintr-o ordine desăvârşită.

În cultura multor popoare, despre frumosul animal de casă se crede că aduce linişte, bucurie şi noroc, dacă este bine îngrijit şi ocrotit. În Japonia, de exemplu, nu numai în casă, dar şi în magazine, cafenele, baruri, restaurante, clienţii se pot bucura de prezenţa pisicilor, dar fără să le deranjeze, fără să le trezească din somn sau să vorbească prea tare în prejma lor, să nu le alerge.

Torsul pisicii – un mister parţial desluşit

Torsul pisicii şi enigma frecvenţelor de 20 - 50 hertzi
Torsul pisicii şi enigma frecvenţelor de 20 – 50 hertzi

Torsul pisicii, imposibil de confundat cu alte sunete, este un mister parţial explicat. Pisica este singura felină care are capacitatea de a toarce toată viaţa (felinele mari torc doar în primele luni de viaţă). Puiul de pisică toarce din primele zile, în timp ce suge, iar mama îi răspunde, pentru a-l linişti.

Apoi, deşi există încă multe necunoscute legate de această manifestare a pisicii, prin observaţii şi studii, s-a ajuns la concluzia că torsul pisicii exprimă stări extrem de diverse. O pisică toarce când este mulţumită, fericită şi se simte în siguranţă, toarce în preajma altor pisici, când se joacă sau se odihneşte, toarce când persona care o are în grijă se apropie să-i dea mâncare (atunci torsul include nişte sunete mai înalte, ca în scâncetul unui copil), toarce atunci când aşteaptă ceva de la stăpân şi ştie că o să obţină.

Pisica toarce însă şi când are o suferinţă, o “îngrijorare”, o durere, presupunându-se că acesta este motivul pentru care pisicile se refac mai repede decât alte animale după o boală, o accidentare, o cădere de la mare înălţime etc. În astfel de împrejurări, torsul poate fi interpretat ca o reacţie disperată a organismului de a rezista, de a se recupera.

Specialişti de la “Animal Voice”, din SUA, apelând la statistici din universităţile veterinare, au ajuns la concluzia că, pentru o leziune similară și o intervenție chirurgicală echivalentă, pisicile ar avea de cinci ori mai puține sechele decât câinii și s-ar recupera de trei ori mai repede. Aşadar, torsul pisicii este benefic pentru ea, pentru puii ei, pentru tovarăşele de joacă, dar şi pentru oamenii care-i sunt în apropiere şi o îngrijesc.

Torsul pisicii şi enigma frecvenţelor de 20 – 50 hertzi

Efectul benefic al torsului pisicii
Efectul benefic al torsului pisicii

Nici despre mecanismul torsului, nici despre efectele acestuia nu există explicaţii complete, multe aspecte rămânând într-o zonă de incertitudine. În general, se crede că torsul pisicii se produce printr-o mişcare coordonată a laringelui (situat în partea anterioară a gâtului), a glotei (o regiune cuprinsă între corzile vocale) şi a unor muşchi, vibraţiile implicând întregul corp. S-a constatat însă ca felinele care au suferit o laringectomie (îndepărtare a laringelui) continuă să toarcă, ceea ce pune sub semnul întrebării o astfel de explicaţie.

Apoi, felinele care torc, spre deosebire de felinele care “răcnesc” (leul, pantera, leopardul, tigrul) au un os hioid (un os in formă de potcoavă, situat pe linia mediaă a gâtului) complet osificat, care le permite să toarcă.

O altă explicaţie pentru torsul pisicii este că acesta este produs prin mişcarea sângelui în vena cavă (vas care aduce sângele neoxigenat din corp, sărac în oxigen şi încărcat cu dioxid de carbon, spre partea dreaptă a inimii). Această venă se îngustează pentru a trece prin ficat și diafragmă, iar în anumite stări neurovegetative, sângele ar manifesta nişte “turbulențe” în acele porţiuni mai înguste, acest lucru provocând vibrații în tot corpul.

Analizându-se spectrul sonor al unei pisici care toarce, s-au identificat sunete foarte joase, cu frecvențe de 20 până la 50 de herți, similare „bașilor”, bine cunoscuți compozitorilor de muzică, pentru că provoacă emoţii puternice.

Aceste frecvențe joase induc omului o stare de seninătate, de echibru şi relaxare, intrând în rezonanţă cu undele noastre cerebrale (în special undele gamma, cu o frecvenţă de 30 – 100 de Hz.), a căror origine se află în talamus şi care au legătură nu numai cu creativitatea, cu stilul de învăţare, ci şi cu starea noastră de fericire.

Citește și:  Top 10 cele mai drăguțe animale din lume care te pot ucide

Undele cerebrale ale creierului uman şi efectele torsului pisicii

Torsul pisicii
Torsul pisicii

În cazul omului, undele cerebrale, această “muzică” subtilă a creierului, graţie căreia putem percepe realitatea, putem gândi şi acţiona, putem să dăm un sens existenţei, prin interacţiunea continuă cu mediul, se datorează funcţionarii ritmice a influxului nervos – neuronii se activează, ca o pulsaţie, apoi se liniştesc, după care se activează din nou. Ritmul acestor pulsaţii reprezintă undele cerebrale, altfel spus, oscilaţii electromagnetice, într-o bandă de frecvenţă dată, rezultate din activitatea electrică coerentă, a unui mare număr de neuroni.

Prin măsurători, în funcţie de frecvenţă, s-au indentificat, în creierul uman, unde beta (cu o frecvenţă de aproximativ 13-30 Hz), alfa (8 – 12 Hz), tetha (4,5 – 8 Hz), delta (0,5 – 4 Hz.), gamma (30-100 Hz.). Secretul stării de bine, dintr-o astfel de perspectivă, este ca undele cerebrale să funcţioneze la frecvenţa optimă, în echilibru.

Unii cercetători spun că torsul pisicii, cu frecvenţe joase de 20 – 50 Hz., sunt percepute de om, evident, prin timpan, dar şi prin Corpusculii lui Pacini, nişte terminaţii nervoase aflate aproape de suprafaţa pielii (mecanoreceptori, de formă ovală, de 1- 4 milimetri lungime, sensibili la vibraţii şi presiune). Spre creierul uman se transmit atunci (când pisica toarce) semnale care influenţează undele cerebrale şi care au o frecvenţă care stimulează gândurile pozitive, care conferă o stare de bine. Pe frecvenţa undelor gamma, spun specialiştii, pot să aibă loc şi vindecări spontane.

Desigur, este nevoie de o mulţime de alte studii şi experimente, dar unii specialişti spun că efectul torsului pisicii asupra omului este ca şi cum ar fi fost stimulată brusc producţia de serotonină – “hormonul fericirii”. Tot torsul pisicii, se crede, stimulează şi producţia de oxitocină, “hormonul iubirii” şi despre care s-a demonstrat, recent, că ajută persoanele cu autism şi schizofrenie să depăşească o serie de probleme provocate de aceste boli.

Pisicile – curiozităţi

Torsul pisicii si efectele sale
Torsul pisicii si efectele sale

Blânde, misterioase, distante uneori, adorate, pisicile sunt nişte fiinţe uimitoare şi mult mai ataşate de cei care le îngrijesc decât s-ar crede. Iată câteva curiozităţi despre acestea:

  • Dacă frecvenţa torsului pisicii se situează între 20 şi 50 Hz., auzul lor poate percepe frecvenţe de până la 64 kHz. Mirosul este de 16 ori mai sensibil decât al omului, iar simțul tactil îi permite pisicii să folosească mustățile, pentru a detecta variaţiile de presiune a aerului, reuşind astfel să ocolească obstacolele în întuneric. Remarcabil este şi simţul echilibrului, datorită căruia cade mereu în picioare şi poate să sară la (de la) înălţimi de cinci ori mai mari decât dimensiunile corpului.
  • Cel mai puternic tors inregistrat al unei pisici este similar zgomotului produs de un aspirator, adică în jur de 67 dB.
  • Organul lui Jacobson” îi asigură pisicii “al şaselea simţ”, putând să “guste” mirosurile prin răsfrângerea buzelor; în felul acesta mirosurile pătrund prin două mici orificii din spatele incisivilor, care sunt în legătură cu cavităţile nazale.
  • Pisicilor nu le plac dulciurile, pentru că nu au receptori gustativi pentru această aromă şi nici enzime pentru a le digera.
  • Pisicile stau şi merg în vârful picioarelor (aparțin grupului digitigradelor – animale care merg în vârful picioarelor).
  • Creierul felin, în afară de diferențele interspecifice, este foarte asemănător cu al omului – în proporţie de 90%. Printre diferențe se numără un număr mai mare de neuroni în zonele vizuale, un lob olfactiv mai mare și o memorie episodică și operațională mai eficientă decât a noastră.
  • Toate pisicile, la naştere, au ochii albaştri, culoarea schimbându-se după aproximativ o lună de viaţă.
  • Pisicile sunt exemplul perfect al zicalei: „Dacă trece capul, trece și corpul”. Oriunde le încape capul, poate trece şi restul corpului.

Micile feline şi prietenii lor, oamenii

Daruri pentru stapan
Daruri pentru stapan
  • Pisicile îi aduc stăpânului vietăţi vânate (şoricei), pentru că ele cred că acesta (omul) nu este capabil să-şi procure hrană singur: este un fel de cadou.
  • Când pisica clipeşte şi îşi mijeşte ochii la o persoană, înseamnă că are încredere totală în ea şi o consideră prieten; la fel şi când se întinde pe spate, aşteptând mângâieri.
  • Un studiu a arătat că pisicile își recunosc întotdeauna stăpânul, atunci când le vorbește, dar de multe ori aleg să-i ignore vocea.
  • Pisica folosește rar mieunatul pentru a comunica cu alte pisici. Face acest lucru numai când sunt prieteni apropiați și sunt pe cale să înceapă să se joace. Când vine vorba de a comunica ceva omului, doar motanii miaună, chiar insistent, până li se acordă atenţie.
  • Un fizician a trebuit să-și pună pisica drept coautor al unui articol, pentru că, în text, a folosit în mod greșit „noi” în loc de „eu”.
  • Prima emisiune radio, din Sydney, Australia, a cuprins următorul mesaj: „Roy, vino şi ia blestemata de pisică!”
  • În 1997, în Alaska, locuitorii din Talkeetna, nemulţumiţi de candidaţii la alegerile locale, au votat pentru Stubbs, o pisică foarte cunoscută în district, pentru că fusese salvată după ce a fost abandonată de proprietari. Și Stubbs a câștigat şi a deținut funcția de primar timp de 15 ani.

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.