Obiceiurile legate de cea mai importanta sarbatoare de iarna, Craciunul, difera de la o cultura la alta, desi in unele cazuri se gasesc similaritati, insa niciuna nu este la fel cu o alta. Acest articol isi propune sa prezinte cateva traditii de Craciun in Franta, pentru a sti ce ne asteapta in cazul in care vrem sa petrecem aceasta sarbatoare in aceasta tara.

Craciunul (Noel) si traditiile de Craciun au fost introduse in Franta de romani, fiind sarbatorit pentru prima data in orasul Reims. Cuvantul “Noel” provine de la sintagma “les bonnes nouvelles”, adica “vestile cele bune”. Romanii au introdus aceasta sarbatoare dupa ce in anul 496 i.Hr. Clovis si cei trei mii de soldati ai sau au fost botezati in Reims. La inceput, francezii nu prea s-au acomodat cu noua sarbatoare, iar bradul de Craciun au inceput sa il impodobeasca abia in anul 1605 (Stratesburg a fost primul oras care a adoptat acest obicei). Si astazi Craciunul este sarbatorit in date diferite, depinzand de regiune, si chiar are si nume diferit. Astfel, daca cele mai multe regiuni (sau provincii) il celebreaza pe 25 decembrie, unele provincii incep sarbatoarea Craciunului pe 6 decembrie, cu Sarbatoarea Sfantului Nicolae sau Sarbatoarea regilor. Lyon are ca proprie traditie Sarbatoarea luminilor, la care oamenii aprind lumanari si le lasa la geam, ca un semn de apreciere pentru Fecioara Maria.

Dupa ce francezii au inceput sa se obisnuiasca cu ideea de a sarbatori Craciunul in fiecare an, traditiile de Craciun in Franta au inceput sa se contureze. Fiecare familie facea o curatenie generala si pregatea bucate alese, care erau puse pe o masa frumos decorata, aflata in cea mai spatioasa camera din casa, iar in jurul mesei se adunau toti membrii familiei si dupa ce mancau, se apucau sa cante colinde. In anumite zone ale tarii, copiii “imbracau” un miel cu panglici colorate si se duceau din usa in usa, cantand celor care deschideau usa si asteptand in schimb bani, fructe sau dulciuri. In alte regiuni, familiile se adunau la bunic, considerat capul familiei, si savurau o masa compusa din peste si usturoi si din legume, avand la desert alvita si vin intotdeauna fiert. In zonele rurale, copiii puneau pe foc un trunchi uscat de maslin si stropeau cu vin focul, pentru a binecuvanta cina. Se asezau la masa, la sfarsitul careia incepeau sa cante colinde, si apoi se indreptau spre biserica pentru a participa la slujba.

Astazi, traditiile de Craciun in Franta difera. Este o ocazie foarte importanta pentru francezi, pentru ca tin foarte mult la unitatea familiei si este obligatoriu ca toti membrii sa se reuneasca la masa. In Ajunul Craciunului, cei mici isi pregatesc constiincios ghetutele si le lasa langa soba, asteptand cu nerabdare ca Mos Craciun (Pere Noel) sau Micutul Iisus (Le petit Jesus) sa le umple incaltamintea cu dulciuri. Cei care nu si-au ascultat parintii in timplul anului si au facut numai nazdravanii se tem ca nu cumva Pere Fouttard (Tata Fouttard) sa ii viziteze noaptea si sa ii bata peste fund. Tot in Ajun se impodobeste bradul, numit de francezi Sapin de Noel, care poate fi vazut in toate casele, in toate pietele si in toate birourile.

Citește și:  Laponia - un taram al iernii invaluit in mit
Scena Nasterii Mantuitorului, Foto: asolitarybird.wordpress.com
Scena Nasterii Mantuitorului, Foto: asolitarybird.wordpress.com

Francezii sunt persoane foarte credincioase, asa ca traditiile de Craciun in Franta nu puteau sa duca lipsa de elementele religioase. Atat in biserici, cat si in casele oamenilor se pune in scena momentul Nasterii, care este numit “Creche”. Acest obicei a fost introdus in tara in secolul al XIV-lea de catre Francisc de Assisi, intemeietorul Ordinului franciscan. Scena este realizata cu ajutorul unor figurine din lut, “Santons” (sfinti mici), iar pe langa ele sunt asezate alte figurine reprezentand autoritatile locului respectiv. In sudul Frantei, scena este realizata si cu alte figurine care intruchipeaza magii, pastorii si animalele, dar si diverse personaje ca primarul sau un taran oarecare. In locurile din fata bisericilor si a catedralelor, de multe ori se pune in scena Nasterea prin piese de teatru, la care oamenii vin si se uita cu mare drag.

In ziua Ajunului toti membrii familiei postesc, iar la miezul noptii se duc sa asiste la slujba religioasa, numita La Messe de Minuit (sau Liturghia de la miezul noptii). Lacasurile de cult sunt foarte luminoase si colorat impodobite, iar clopotele bat aproape tot timpul pentru a le atrage atentia oamenilor ca trebuie sa vina la slujba. Dupa Liturghie, oamenii se indreapta spre casa, unde vor serba, printr-o masa copioasa, “Le Reveillon” (Revelionul). Masa este compusa din feluri de mancare neobisnuite pentru restul anului, cum ar fi curcan cu castane sau foie gras. Desertul traditional este “buche de Noel”, o rulada din ciocolata si castane in forma de bustean. Pe vremuri, francezii obisnuiau sa taie un bustean, sa-l puna pe foc de Craciun si sa il lase sa arda pana de Anul Nou, iar odata cu recerea timpului acest obicei s-a transformat in delicioasa prajitura. Dupa ce cina se incheie, familia se pregateste de culcare, nu inainte de a lasa cateva bucate pe masa, de a aprinde o lumanare la fereastra si de a pune lemne pe foc, in cazul in care Maica Domnului se hotaraste sa le treaca pragul.

Buche de Noel, desertul traditional de Anul Nou, Foto: bistrotogoblog.wordpress.com
Buche de Noel, desertul traditional de Anul Nou, Foto: bistrotogoblog.wordpress.com

Traditiile de Craciun in Franta sunt foarte simple in ziua propriu zisa a Nasterii Domnului: familia se aduna in jurul bradului si deschid darurile lasate de Pere Noel, urmand sa isi petreaca intreaga zi impreuna, povestind si cantand colinde. In unele parti ale tarii, darurile au fost aduse pe 6 decembrie, insa modalitatile de petrecere a timpului raman aceleasi – obligatoriu alaturi de cei dragi.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.