Tradiţii insolite de Crăciun, obiceiuri mai vechi sau mai noi, din diverse părţi ale lumii, vin să marcheze această perioadă de sfârşit de an, pentru a da strălucire sărbătorilor, pentru a conferi timpului un sens mai profund, mai încărcat de semnificaţii şi pentru ca atmosfera ritualică a vremurilor trecute să fie reiterată simbolic.
Actualizăm, fără să ne gândim neapărat la acest lucru, arhetipul Crăciunului, adică un eveniment sacru, cu valoare de model, bazat pe o poveste puternică, recognoscibilă, în funcţie de care se structurează profilul spiritual individual sau colectiv.
Crăciunul, care s-a suprapus, ca dată (25 decembrie), peste vechi sărbători precreştine, din preajma solstiţiului de iarnă (de exemplu, Sol Invictus, Saturnaliile, la romani), a fost celebrat, pentru prima dată, ca sărbătoare publică, în anul 336, la Roma. În anul 425, în timpul împăratului roman Teodosie II, Sărbătoarea Crăciunului a fost oficializată.
De-a lungul timpului, fiecare popor, în funcţie de moştenirea spirituală, culturală, a sărbătorit în moduri diferite acest moment. Astăzi, schimbările de mentalitate, contactul tot mai intens între culturi au adăugat şi alte obiceiuri specifice sărbătorilor de iarnă, Crăciunului în mod special. Iată câteva tradiţii insolite de Crăciun, din diverse părţi ale lumii:
Tradiţii insolite de Crăciun – Catalonia, “Tio de Nadal”
În Catalonia (Catalunya), frumoasa regiune din nord-estul Peninsulei Iberice, o comunitate autonomă a Spaniei, o tradiţie de Crăciun foarte răspândită este “Tio de Nadal” sau “Caga Tio” (“Butucul de Crăciun” sau “Unchiul de Crăciun”, cum i se mai spune), cel care aduce daruri pentru copii şi pentru părinţii lor şi care este nelipsit din orice casă.
“Tio de Nadal” are forma unui butuc de mici dimensiuni (aproximativ 0,3 metri lungime), cu două picioare, o faţă zâmbitoare, pictată, şi o pălărie roşie. Caga Tio trebuie ţinut în casă, începând cu 8 decembrie, până la Crăciun, învelit, ca să nu-i fie frig, hrănit cu coji de portocale, fructe, nuci, dulciuri, pâine uscată. Ca să “facă” daruri, trebuie bătut cu o nuieluşă, în timp ce sunt intonate cântece dedicate lui.
“Caga Tio” se leagă şi de un alt obicei – prepararea unei prăjituri speciale – “El tronco de Navidad”, pentru care se rostesc incantaţii, care poartă reminiscenţele vechilor ritualuri de invocare a luminii în preajma solstiţiului de iarnă: “Stinge focul vechi, aprinde focul nou, Dumnezeu ne aduce bucurie!”
Tradiţii insolite de Crăciun – Italia, “Vrăjitoarea Befana”
Tradiţii insolite de Crăciun există şi în Italia. Una dintre acestea se leagă de Vrăjitoarea Befana, vrăjitoarea Crăciunului (varianta feminină a lui Moş Crăciun), care vine în “vizită” la data de 5 ianuarie, în Ajun de Bobotează, când aduce dulciuri copiilor cuminţi, iar celor care au fost mai neascultători le aduce câte un cărbune. Este bătrână, cu faţa zâmbitoare sau înfricoşătoare, după caz, zboară pe o coadă de mătură, împrăştie necazurile anului trecut şi intră pe horn.
Această figură mitologică ciudată, cel puţin aparent în contradicţie cu spiritul sărbătorilor, îşi are originile în antichitate, fiind o proiecţie, peste timp, a zeiţei Strenia, simbol al noului an.
Un alt obicei instituit încă din secolul al XVI-lea este ca, în seara de Ajun de Crăciun, copiii să meargă la colindat în haine de păstori, să nu se mănânce nimic până la miezul nopţii, când se gustă din prăjitura specifică, “panettone”. De asemenea, în fiecare casă trebuie să existe coşuleţe frumos ornamentate, care simbolizează Naşterea lui Iisus Hristos.
Islanda – ”Feriţi-vă de Jólakötturinn” şi Crăciunul cu cărţi
În Islanda, dar şi în alte ţări din nordul Europei (Norvegia, Finlanda), deoarece Crăciunul s-a suprapus peste vechea sărbătoare precreştină “Yuletide” (Sărbătoarea lui Yule), legată de cultul Soarelui şi al Luminii care începe să crească după solstiţiul de iarnă, sunt încă vii tradiţii insolite de Crăciun. Printre acestea, şi convingerea că oamenii trebuie să se ferească de Jólakötturinn, pisica de munte care vine să-i mănânce pe cei care nu şi-au făcut haine noi, pe care să le poarte de sărbători.
Dar, între tradiţiile insolite de Crăciun, din Islanda, “Tara Elfilor”, cum mai este numită, un loc deosebit îl ocupă ceva ce astăzi cu greu mai întâlnim în vreo parte a globului – un Crăciun cu cărţi.
Sărbătorii Naşterii Domnului islandezii îi consacră perioada cuprinsă între 12 decembrie şi 6 ianuarie. 13 Moşi Crăciuni (numiţi “Jolasveinar”) aduc daruri copiilor, până în seara de Ajun, când întreaga familie se strânge în jurul bradului. La acest moment, obiceiul de care islandezii sunt foarte mândri este de a oferi câte o carte fiecărui membru al familiei (“Jolabokaflod” – “Potop cu cărţi”). Seara se petrece acasă, în linişte, fiecare citind şi bucurându-se de cartea primită. Nu întâmplător Islanda este ţara cu oamenii cei mai fericiţi, cu cele mai multe librarii, cu cele mai multe cărţi citite, ţara fără analfabeţi.
Tradiţii insolite de Crăciun – Japonia, sărbătoare la fast-food
În Japonia, unde religiile majoritare sunt buddhismul şi shintoismul, creştinii reprezintă circa 1% din populaţia ţării. Cu toate acestea, există şi aici tradiţii insolite de Crăciun, care au câştigat în popularitate începând cu anii 1970, când directorul primului fast-food din Japonia a avut ideea de a comercializa o “găleată” cu pui prăjiţi special pentru o astfel de petrecere.
Astăzi, aproape 4 milioane de familii japoneze merg la fast-food de Crăciun, iar cei care se bucură cel mai mult de această sărbătoare sunt tinerii, care au transformat o astfel de zi într-un fel de “Zi a îndrăgostiţilor” – se plimbă, îşi fac daruri, merg la fast-food. Şi copiii primesc daruri de la Santa-san (Domnul Crăciun) sau “Hotei-osho”, un corespondent al lui Moş Crăciun. Mâncarea preferată de Crăciun este puiul prăjit (de la fast-food), la care se adaugă un tort – Kurisumasu keiki – făcut dintr-un aluat cu frișcă și căpșuni.
Tradiţii insolite de Crăciun – Filipine, Festivalul lanternelor gigantice
“Ligligan Parul Sampernandu” aceasta este denumirea, în limba filipinezilor, a Festivalului lanternelor gigantice, care se ţine anual, în Ajunul Crăciunului, în localitatea San Fernando, considerată, de la începutul secolului trecut, “Capitala Crăciunului” şi la care participă oameni din întreaga lume.
Spectaculoasele felinare gigantice, cele mai multe în formă de stea, sunt confecţionate de meşterii din satele (Barangay-urile) care se înscriu în competiţie. La început, felinarele aveau un diametru de circa 50 de centimetri şi erau confecţionate din hârtie. Astăzi, felinarele pot avea şi cinci metri în diametru, sunt făcute din alte materiale (fibră de sticlă, plastic şi hârtie lucrată manual), au becuri alimentate cu baterii, care se aprind şi se sting după ritmuri muzicale şi sunt foarte frumos ornamentate.
Crăciunul în China – “Shen Dan Lao Ren”
În China, doar 5 % din populaţie este creştină, dar Sărbătoarea Crăciunului (“Shen Dan Lao Ren”/ “Sărbătoarea Naşterii Sfinte) este întâmpinată cu mare fast, mai ales în oraşele mari, precum Hong Kong, Beijing, Shanghai etc. – brazi de Crăciun imenşi (pe care îi numesc “Copaci ai Luminii”), ornamente, ghirlande şi flori de hârtie, lumini colorate, artificii, acrobaţi.
În această parte a lumii, accentul cade nu atât asupra dimensiunii religioase a Crăciunului, cât asupra ceremoniilor, petrecerilor şi meselor festive, în aşteptarea Anului Nou. În Hong Kong, se celebrează Ta Chiu, un festival al reînnoirii, timp în care se aduc ofrande sfinţilor şi se pomenesc numelor tuturor celor care locuiesc în zonă.
În oraşul chinezesc Yiwu, supranumit “Oraşul Crăciunului”, sute de firme confecţionează peste 60% dintre podoabele de Crăciun din întreaga lume.
Tradiţii insolite de Crăciun în Suedia – Capra din paie/ Gavlebocken
Gavlebocken, Capra din paie, care se ridică, în fiecare an, în centrul oraşului Gavle, din Suedia, la 1 decembrie, este una dintre acele tradiţii insolite de Crăciun, care atrage mulţi turişti şi comercianţi.
Arderea caprei din paie, cu încetinitorul, în ziua care precedă Crăciunul, este un ritual de purificare a timpului, cu origini în mitologia scandinavă, care a devenit cunoscut în întreaga lume. Anul acesta, cu câteva zile în urmă, în toată presa occidentală a apărut ştirea că celebra Gavlebocken a fost incendiată, la câteva ore după ce a fost instalată, de persoane necunoscute, privându-i pe locuitorii oraşului Gavle şi pe vizitatori de mult aşteptatul ceremonial.
Crăciunul în Danemarca – patru lumânări de Advent
Danezii pun mare preţ pe felul în care este aşteptată Sărbătoarea Crăciunului. În cele patru duminici ale Adventului (perioada care precedă Crăciunul), fiecare familie are pe masă câte o coroniţă din crengi de brad, pe care sunt aşezate patru lumânări. În fiecare duminică se aprinde câte o lumânare.
Pentru copii, mai ales ziua de 23 decembrie, când împodobesc bradul şi primesc darurile, este încărcată de emoţie. Pentru ei se prepară budincă de orez, cu scorţişoară şi o migdală, în mijloc (pentru noroc), pentru ca zânele să-i ajute să fie cuminţi. De obicei, această zi se petrece în familie, ca şi ziua Crăciunului.
Crăciunul în Australia – în plină vară
De la 1 decembrie încep tradiţiile de Crăciun şi în Australia, numai că, în acest continent din emisfera sudică, în această perioadă, este vară. Aşadar, un Crăciun la 25 – 38 de grade, cu plaje însorite, multă lumină şi căldură.
O bună parte dintre tradiţiile legate de această sărbătoare au fost preluate de la irlandezii şi englezii care au emigrat aici, dar care au dobândit, în timp, o amprentă locală. Nu lipsesc brăduţii de Crăciun frumos împodobiţi, ornamentele care decorează nu numai casele, ci şi străzile – beculeţe, flori, frunze de ferigă şi de palmier.
Se cântă colinde cu tema Naşterii Domnului, copiii primesc daruri. Un loc important îl ocupă “Colindele la lumina lumânării”, cântate în parcuri sau în alte spaţii publice, unde se adună familii, fiecare participant ţinând în mână o lumânare aprinsă.
A doua zi de Crăciun, australienii merg la picnic, în vizite, la rude şi prieteni, la plajă, pescuiesc sau se plimbă cu barca, participă la diverse jocuri sportive. Pentru masa de sărbători, mâncărurile preferate sunt: friptura de curcan, miel sau vită, cu garnitură de cartofi şi dovlecei copţi, la care se adaugă şuncă marinată la grătar, cu salate, iar ca desert, prăjituri cu fructe, cu ciocolată, budincă de prune, plăcintă de mere, îngheţată.
Tradiţii de Crăciun în SUA
În SUA, sezonul sărbătorilor de iarnă, inclusiv Crăciunul, începe la sfârşitul lunii noiembrie, după Ziua Recunoştinţei, care este o sărbătoare a familiei şi în care se mulţumeşte pentru recoltele si belsugul de peste an.
În pofida eterogenităţii obiceiurilor, explicabile prin specificul diverselor regiuni/ state, în epoca modernă, s-au pus bazele altor tradiţii, din care nu lipsesc personaje devenite celebre, precum Santa Klaus, renii Rudolph şi Frosty etc.
Una dintre tradiţiile instituite începând cu anul 1979 este aprinderea “Menorah Nationale”, la Casa Albă, din Washington D.C., evreii care trăiesc în această ţară marcând sărbătoarea lor religioasă – Sărbătoarea Luminilor (Hanuka) – care începe la solstiţiul de iarnă. Cu această ocazie, se aprinde o “Hanuchia” (un candelabru cu şapte sau nouă braţe).
Tradiţii insolite de Crăciun pentru fetele nemăritate
Există tradiţii insolite de Crăciun, care se referă la fetele nemăritate sau la cuplurile de îndrăgostiţi. În Suedia, de exemplu, există obiceiul să se prepare budincă de orez în care se pune o migdală. Pentru cea care găseşte migdala, este un semn că se va căsători în curând.
În Cehia, tinerele nemăritate aruncă un pantof peste umăr, stând cu spatele la uşă. Dacă pantoful cade cu vârful spre uşă, este semn de măritiş.
În Austria, fetele pun într-o vază cu apă, la începutul lui decembrie, o crenguţă de cireş. Dacă aceasta înfloreşte până în Ajunul Crăciunului, este de bun augur.
În Grecia, băieţii ard o ramură de cedru, iar fetele, una de cireş. Se va căsători în anul care vine cel/cea a cărui crenguţă arde mai repede.
Brad de Crăciun cu “păienjeni” în Ucraina
În Ucraina, foarte populară este o legendă care spune că, în timpurile vechi, o femeie săracă nu a avut bani pentru a împodobi bradul de sărbătoare. Cu toate acestea, în dimineaţa de Crăciun, copiii ei au văzut că bradul era decorat cu o mulţime de pânze de păianjen, care, în lumina soarelui, păreau podoabe argintii şi aurii. Pentru a păstra vie povestea, mulţi ucrainieni aleg podoabe care imita pânza de paiajen şi cred că cine va zări un păianjen în dimineaţa acestei sărbători va avea noroc.
Deosebit de frumoase sunt şi obiceiurile noastre, ale românilor, păstrate de-a lungul veacurilor. Impresionante prin număr şi diversitate sunt colindele, cântecele ritualice tradiţionale, chiar dacă, astăzi, specificul naţional este tot mai contaminat/ sufocat de noile “obiceiuri”, de folclorul urban şi de desacralizarea sărbătorilor.
Crăciunul, Sărbătoarea Naşterii Domnului, dincolo de specificul fiecărei ţări, de tradiţii insolite, este un prilej de bucurie, de reiterare a unor ceremonialuri şi valori care ne definesc ca oameni, care ar trebui să ne înnobileze viaţa – acest dar primit din Lumină, ale cărui taine nu le cunoaştem, dar le putem intui şi preţui – să ne ofere răgazul de a repune în drepturi dimensiunea noastră spirituală, din care să izvorască energia şi puterea pentru un nou început.
Sărbători fericite tuturor!
