Războiul și conflictul au fost un mod de viață pentru oameni din momentul în care au devenit creaturi sociale. Există o dorință înăscută a oamenilor de a-i domina pe alții sau de a deține ceva ce aceia posedă. Așa că s-au născut orașele cu ziduri pentru a-i proteja pe cei slabi și pentru a-i îndepărta pe jefuitori. Tipic spiritului uman, atunci când există o provocare, apare dorința de a căuta o modalitate de a se depăși acea provocare. Acesta a fost și cazul orașelor împrejmuite de ziduri.

Asediul unei cetăți era un proces de durată și era cunoscut pentru faptul că ținea pe loc atât soldații cât și resursele. Astfel că s-a căutat o metodă de a penetra repede și ușor zidurile iar dispozitive de asediu au fost elaborate. Unul dintre acestea dispozitive a fost catapulta. Ea a fost concepută pentru a arunca proiectile peste pereți din ambele direcții.

Primele înregistrări ale unei catapulte sunt din Grecia cu aproximativ 400 de ani înainte de era creștină. Inițial, ele au fost un tip de arbaletă unde structura permitea o putere mai mare și prin urmare și o mai mare rază decât un arc de mână. Diodorus Siculus, un istoric grec, a fost primul care a documentat folosirea unei catapulte în jurul anului 399 Î.Hr.

Cuvântul „catapultă” provine de la cuvintele grecești „kata”(în jos) și „pultos”(scut) astfel încât la început fusese conceput ca o modalitate de a trece prin orice barieră după care inamicul alesese să se ascundă. Inițial ele erau folosite pentru săgeți iar puterea era generată de către ceva asemănător unui arc. Alexandru cel Mare a fost primul care a utilizat catapultele pe câmpul de luptă, folosindu-le pe post de acoperire.

Romanii le-au folosit la rândul lor numindu-le „baliste”. Primele folosite de romani erau de tipul arbaletei, dar în scurt timp a devenit o armă de tip obuzieră ce arunca bolovani și smoală în flăcări. Romanii le-au adaptat pentru a le putea folosi și pe mare.

Catapultele așa cum ni le imaginăm cu toții au fost introduse în Europa în timpul Evului Mediu. Catapultele și-au făcut prima dată apariția în Anglia în 1216, în timpul asediului de la Dover, atunci când francezii au traversat canalul.

Cum în timpul Evului Mediu războiul era răspândit în toată Europa, popularitatea castelelor fortificate și a zidurilor de protecție a crescut semnificativ. Acest lucru a făcut din catapulte un element esențial.

Catapultele au fost folosite pentru a lansa unele proiectile, dar multe diferite obiecte au fost utilizate. Aceste proiectile au fost lansate fie direct către ziduri pentru a provoca daune maxime fortificațiilor, fie au fost lansate peste ziduri pentru a asedia populația din interiorul zidurilor de protecție. Ele au fost folosite și pentru a ataca soldații.

Primul atac de război biologic a implicat folosirea catapultei. Atunci musulmanii au aruncat cu cadavrele celor morți de ciumă în cetatea unde erau ascunși comercianți italieni. Acest lucru a dus la infectarea lor și la transmiterea bolii către Europa, unde a provocat o pandemia ce a omorât mai mult de jumătate din populația continentului.

Catapultele au fost folosite la scară largă în toată Europa, în principal de către francezi, până în jurul anilor 885-886, atunci când noi sisteme de apărare au făcut catapultele ineficiente.

De-a lungul timpului au existat 3 tipuri de catapulte. Balista este una dintre cele 3 tipuri și a reprezentat în esență un arc imens. Denumirea de balistă vine de la cuvântul grecesc „ballistes” care însemna a arunca. Se crede că ar fi fost inventată de către greci și mai apoi modificată de către romani. Atunci când era lansată, balista trăgea o săgeată mare cu precizie mortală. În ciuda exactității îi lipsea puterea.

Cea de-a doua este mangonelul, cea la care se gândesc majoritatea oamenilor când vine vorba de catapultă. Denumirea provine de la cuvântul latin „manganon” adica motor de război. Mangonelul a fost inventat de către romani în jurul anului 400 Î.Hr și trăgea proiectile într-un arc deasupra capului. Putea să trimită un proiectil până la aproape 400 de metri distanță. Mai exista un tip de mangonel numit onagru, ce își primise numele din latinul „onagros” ce însemna măgar sălbatic, datorită mișcării și puterii loviturii unui măgar sălbatic.

Trebuchetul este al treilea tip de catapultă. El fusese proiectat pentru o forță maximă. Pietrele pe care le arunca erau trimise pentru a demola zidurile fortificate. Acest tip de catapultă se crede că a fost creat de către chinezi în jurul anului 300 Î.Hr. și a ajuns în Europa în jurul anului 500 D.Hr. Ea este cea mai puternică catapultă. Trebuchetul a fost cea mai temută și urâtă armă de asediu. Oamenii care o acționau erau sub asalt constant iar arma era ținta principală în misiunile de recunoaștere. Cel mai puternic și faimos trebuchet a fost WarWolf (lupul de război) ce a fost proiectat și construit de către inginerul șef al regelui Edward I.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ