Ursul polar (Ursus maritimus) este unul dintre cele mai mari carnivore terestre, fiind adaptat perfect la viața dură din regiunile arctice. Trăind în jurul Oceanului Arctic, pe calotele glaciare și în tundră, acest mamifer impresionant poate atinge greutăți de peste 500 de kilograme și o lungime de până la 3 metri.
Ursul polar este cunoscut pentru blana sa albă, care îi asigură camuflajul perfect pe zăpadă și gheață, dar și pentru capacitatea sa extraordinară de a înota pe distanțe mari în căutarea hranei. Din păcate, schimbările climatice și topirea ghețurilor amenință serios supraviețuirea acestei specii emblematice.
Ursul polar (Ursus maritimus) sau ursul alb este unul dintre cele mai mari carnivore, ce face parte din Familia Ursidae. Traieste in zonele nordice ale Oceanului Arctic, mai precis in jurul insulelor arctice si pe coastele marilor arctice. In timpul iernii, acesta poate fi intalnit si in zona tundrei. Blocurile de gheata il duc uneori pana in Islanda si in coastele nordice ale Norvegiei.
Caracteristicile fizice și adaptările ursului polar
Ursul brun cantareste 200-300 de kilograme, pe cand ursul polar poate atinge peste 500 de kilograme. Este insa depasit doar de ursul brun din Insula Kodiak, considerat a fi cel mai mare carnivor care traieste pe uscat. Cu toate acestea, forma corpului este asemanatoare cu cea a ursului brun, ambele specii avand un gat puternic ce le permite devorarea vanatului.
Lungimea corpului ursului polar poate ajunge 3 metri, iar inaltimea, 1,5-1,8 metri. Capul poate ajunge la 40 cm lungime, avand o circumferinta de aproximativ 25-30 cm. Urechile sunt mici, dar ursul alb are un auz foarte bine dezvoltat, ca si in cazul celorlalte animale de prada. Dentitia este de tip secondat, incisivii sunt bine dezvoltati, intrucat sunt animale pradatoare cu un regim alimentar carnivor. Al patrulea premolar de pe maxilar si primul molar de pe mandibula sunt mari si au creste taioase. Are o clavicula rudimentara.
In ceea ce priveste caracteristicile Ordinului Carnivora, din care ursul polar face parte, acestea variaza de la o specie la alta. De pilda, in cazul felinelor, clavicula este foarte dezvoltata, acestea fiind animale digitigrade, avand membrele terminate cu 4-5 degete, prevazute cu gheare. La unele specii, ghearele stau retrase in teci, insa in ceea ce priveste ursul polar, ghearele ii sunt neretractile.
Blana este, desigur, alba, insa aceasta culoare variaza in functie de sezon. Spre exemplu, in timpul verii, blana poate fi galbuie sau gri. Aceasta variatie se explica prin faptul ca firele de par sunt incolore si goale in interior precum fibrele optice. Astfel, razele ultraviolete sunt conduse spre pielea neagra a ursului polar, in cele din urma, ele fiind absorbite in totalitate.
Habitatul și distribuția geografică a ursului polar
Desi traieste in zone extrem de reci, temperatura corpului ramane constanta, datorita blanii foarte calduroase. Este cunoscut si faptul ca ursul polar se rostogoleste prin zapada, acesta cautand sa-si racoreasca corpul. Animalul de prada este un bun inotator, el folosindu-si labele din fata, pe cand cele posterioare servesc directiei (au rol de carma).
Spre deosebire de mascul, care poate cantari intre 300 si 600 kg, greutatea femelei poate ajunge la 300 kg, minimul fiind 150 kg, odata ajunsa la maturitate. In mediul in care ursul polar traieste, temperatura este cuprinsa intre -20°C si -40°C, iar precipitatiile sunt in jur de 100-300 mm/an. In timpul verii, gheata se topeste. Ziua dureaza in medie 5 luni, in ultima luna fiind semiintuneric.
Comportamentul de vânătoare și dieta ursului polar
Locul pe care ursul polar il prefera este calota glaciara din Oceanul Arctic, pentru ca se poate hrani cu foci, desi, in zonele mai uscate, apar muschi, licheni, ierburi. De fapt, animalul prefera si aceste locuri, insa nu cu precadere, hranindu-se in mare parte cu pui de foca. Tocmai din aceste motive, ursul polar calatoreste in timpul verii foarte mult. De obicei, calatoreste spre sud in cautarea hranei.
Provocări și amenințări: Impactul încălzirii globale asupra ursului polar
Din cauza incalzirii globale, ursul polar este pus in pericol, la fel ca si alte animale. Se creeaza confuzie si, cel mai probabil, animalele vor avea nevoie de mult timp sa se adapteze noilor conditii de mediu. Si braconajul este o problema, desi tari precum Norvegia sau Canada au interzis vanarea inca din anul 1960.
Insa carnea si indeosebi blana animalului sunt folosite cam de toti oamenii din zona, chiar daca uneori sunt greu de vanat. S-au raportat si decese in randul oamenilor, ca urmare a intalnirii acestui animal. Se estimeaza ca ar exista aproximativ 40.000 de exemplare in salbaticie, in acelasi timp, estimandu-se si o scadere dramatica in urmatorii ani.
Modul in care ursul polar isi pune la pamant prada este foarte interesant. Cu o rabdare uimitoare, animalul asteapta cateodata langa copcile de gheata ore intregi pana ce focile ies. Pradatorul isi loveste prada si, de cele mai multe ori, o pune la pamant printr-o singura lovitura extrem de puternica.
De fapt, dintre toate speciile de ursi, ursul polar este cel mai calculat si rabdator animal carnivor. Spre exemplu, ursii bruni isi pierd usor rabdarea, trecand la atac de indata ce vad o posibila prada, insa depinde foarte mult de oportunitatile pe care mediul le ofera acestor animale, intrucat, in privinta celor bruni, hrana poate fi gasita uneori foarte greu.
In timpul primaverii, mai precis din martie pana undeva in iunie, masculul cauta sa se reproduca, parcurgand zeci de kilometri. Conditia este sa gaseasca o femela fara pui. Gestatia va dura 195-265 zile, timp in care femela isi va construi adapostul pentru puii ei, cam incepand prin octombrie-noiembrie. Femela naste in medie doi pui, care vor ajunge la maturitatea sexuala dupa 5 sau 6 ani de viata.
Rolul ecologic al ursului polar în ecosistemul arctic
Ursul polar joacă un rol crucial în ecosistemul arctic, fiind unul dintre prădătorii de vârf. Acesta reglează populațiile de foci, prevenind suprapopularea și menținând echilibrul în lanțul trofic.
Prin consumul carcasselor, ursul polar contribuie și la reciclarea nutrienților în mediul arctic, hrănind indirect alte specii, cum ar fi vulpile polare și păsările carnivore, care se hrănesc cu resturile lăsate în urmă. De asemenea, prin deplasările sale mari în căutarea hranei, ajută la dispersarea unor semințe și menține diversitatea ecologică a regiunilor pe care le traversează.
Totuși, topirea rapidă a gheții marine, cauzată de încălzirea globală, afectează semnificativ comportamentul de vânătoare al ursului polar, obligându-l să își schimbe strategia și să se aventureze mai departe de habitatele tradiționale. Pe măsură ce habitatele se schimbă, impactul asupra ecosistemului arctic devine tot mai evident, punând în pericol nu doar ursul polar, ci și întregul echilibru al vieții arctice.
