Perioada dintre anii 1649 şi 1660 a fost una oarecum ciudată pentru englezi. Regele nu mai era, lorzii plecaseră, Parlamentul obişnuit nu mai exista. Viaţa de zi cu zi se schimbase dramatic.
Oliver Cromwell rămâne unul dintre cele mai faimoase personalităţi din istorie. Parlamentul a condus Anglia din 1649 până în 1653, însă din punctul de vedere al lui Cromwell viziunea sa a adus ţării multă suferinţă. Cu susţinerea armatei, acesta preia controlul asupra Angliei din 1653 şi până în 1658.
Cromwell era un puritan. El a fost un om extrem de religios şi a considerat că toată lumea din Anglia trebuia să ducă o viaţă în conformitate cu ceea ce era scris în Biblie. Însuşi cuvântul puritan însemna că adepţii trebuiau să aibă sufletul curat şi să ducă o viaţă corectă.
Una dintre principalele credinţe ale puritanilor era că dacă munceau din greu aveau să ajungă în rai. Cromwell închisese toate teatrele (actorii care mai jucau riscau să fie biciuiţi public) şi o parte din hanuri. Majoritatea sporturilor erau interzise. În acest sens copiii care erau prinşi jucând fotbal puteau fi biciuiţi. Înjurăturile aduceau amenzi, iar dacă persoana respectivă ar fi continuat să înjure putea fi trimisă la închisoare.
Sub puritani, duminica devenise o zi foarte importantă. Duminica cele mai multe munci erau interzise, iar femeile care erau prinse muncind erau pedepsite. Şi simpla plimbare de duminică putea duce la o amendă mare, asta dacă nu avea ca scop mersul la biserică. Legea era dificil de aplicat, însă bunii puritani erau încurajaţi să-şi spioneze vecinii şi să denunţe comportamentul anti-puritan. Ei puteau apoi pretinde o parte din amendă ca recompensă.
Pentru a ţine populaţia cu gândul la religie, zilele sfinţilor nu mai erau sărbătorite cu fast, iar o dată pe lună, ultima miercuri a fiecărei luni, se ţinea post negru.
În viziunea lui Cromwell, femeile trebuiau să se îmbrace într-un mod adecvat. Machiajul era interzis. Pentru a fi siguri că legile sunt aplicate, liderii puritani şi soldaţii cutreierau străzile şi curăţau feţele femeilor suspecte. La rândul lor şi rochiile prea colorate au fost interzise. O femeie puritană trebuia să poarte o rochie lungă neagră, ce o acoperea de la gât până la degetele de la picioare. Ea trebuia să poarte un şorţ alb iar părul trebuia strâns sub o pălărie albă. Bărbaţii trebuiau să poarte haine negre şi părul tuns scurt.
Oliver Cromwell a interzis Crăciunul aşa cum îl ştiau oamenii până atunci. La începutul anilor 1600, Crăciunul era motiv de sărbătoare şi bucurie. Dar Cromwell îşi dorea revenirea la sărbătorirea motivelor religioase şi ar fi vrut ca oamenii să se gândească la naşterea lui Iisus, mai mult decât la mâncare şi băutură. În Londra soldaţii erau trimişi să ia cu forţa, dacă e necesar, mâncarea pregătită pentru o sărbătoare de Crăciun. Iar decoraţiunile de Crăciun erau interzise.
În pofida tuturor cerinţelor pe care le avea pentru supuşii săi, el nu a fost întotdeauna excesiv de strict. Cromwell se bucura de muzică şi de vânătoare, iar la nunta fiicei sale a permis divertismentul.
Chiar dacă se considera un om foarte religios, a avut o ură imensă faţă de catolicii irlandezi. Îi vedea ca potenţiali trădători ce ar fi ajutat orice naţiune catolică să atace Anglia. Și-a trimis armata şi chiar dacă promisese să nu-i rănească pe cei care s-ar fi predat, a ordonat măcelărirea irlandezilor din Wexford şi Drogheda. A ordonat ca toţi copiii irlandezi să fie trimişi în Indiile de Vest pentru a lucra ca sclavi pe plantaţiile de zahăr chiar dacă ştia că mulţi aveau să moară. Acest lucru nu îl deranja din moment ce însemna că copiii morţi nu puteau creşte, ajunge adulţi şi avea la rândul lor alţi copii.
Până la sfârşitul vieţii, atât el cât şi apropiaţii lui au devenit urâţi de tot poporul. Oamenii se săturaseră de viaţa strictă ce le era impusă.
Cromwell moare în septembrie 1658 şi este înmormântat la Westminster Abbey alături de regi şi regine. Conducerea ţării este preluată de fiul său Richard, însă în 1660 acesta renunţă nefiind capabil să facă faţă. În acelaşi an, Carol al II-lea este rugat să vină la conducere.
Unul dintre primele ordine ale lui Carol a fost să ceară dezgroparea lui Cromwell şi punerea sa sub acuzare pentru regicid. Trupul său a fost judecat şi găsit vinovat. Ca pedeapsă, trupul lui Cromwell a fost condamnat la spânzurătoare şi spânzurat la Tyburn. Ce s-a întâmplat cu trupul său încă nu se ştie. Există multe speculaţii cu privirea la aceasta. Unii spun că ar fi fost aruncat la gunoi, iar alţii spun că ar fi fost îngropat sub spânzurătoare. Capul lui Cromwell a fost afişat în Londra mulţi ani.
Cu toate acestea, sub conducerea lui legea a fost reformată pentru a face dreptatea mai ieftină şi mai rapidă, noi şcoli şi universităţi au fost fondate, comerţul a fost încurajat, iar noi colonii au fost fondate.
