Vizualizarea mentală este un concept care are legătură cu mecanismele creierului uman, un termen utilizat frecvent în neuroştiinţe şi în psihologia cognitivă, domenii care studiază felul în care funcţionează memoria, limbajul, inteligenţa, raţiunea, percepţia, atenţia, abilitatea de rezolvare a problemelor etc. Capacitatea fiinţei umane de a forma, de a memora şi a utiliza imaginile mentale, pentru a înţelege realitatea în care trăieşte, pentru a comunica, pentru a progresa şi a-şi îmbunătăţi performanţele, este strâns legată de inteligenţă (raţională, emoţională) şi de felul în care aceasta este dezvoltată şi exploatată.

De-a lungul întregii vieţi, experienţele noastre generează o multitudine de imagini mentale, cărora spiritul nostru le adaugă altele, modificându-le, îmbogăţindu-le, recombinându-le pe cele dintâi. Vizualizarea mentală se sprijină pe o reţea de imagini, susţinută de percepţiile noastre, de imaginaţie, reflecţie, de visele şi visurile noastre. În fiecare dintre aceste cazuri, creierul evaluează reprezentările mentale, le compară, le asociază, le combină, sub influenţa stimulilor externi sau chiar în absenţa acestora.

Fiecare individ se defineşte prin suma acestor imagini mentale, care formează universul său lăuntric şi care reprezintă sursa unei energii pe care, de multe ori, o ignorăm. Vizualizarea mentală este un mecanism al minţii noastre care există oricum, chiar şi independent de voinţa noastră, dar pe care, cunoscându-l, îl putem folosi în mod benefic şi creativ.

Vizualizarea mentală – ce este, cum funcţionează?

Vizualizarea mentală, capacitatea infinita a creierului uman

Vizualizarea mentală este reprezentarea/imaginea pe care o produce mintea noastră despre o percepţie senzorială, un concept, o situaţie reală sau imaginară şi este un proces indispensabil cunoaşterii. Este un adevăr repetat insistent de oamenii de ştiinţă că inconştientul nostru nu face nicio diferenţă între o experienţă reală şi una intens imaginată, prin urmare, o reprezentare mentală repetată se imprimă în subconştient şi va fi acceptată ca fiind “adevărată”.

Înainte de a deveni un concept al neurostiintelor, al psihologiei cognitive, al psihociberneticii, vizualizarea mentală a fost prezentă în gândirea marilor filosofi ai lumii. Platon, de exemplu, în Alegoria peşterii, dintr-unul dintre Dialogurile sale, Republica, imaginează mai mulţi oameni captivi într-o peşteră, care toată viaţa lor nu au văzut altceva decât umbrele din faţa lor, realitatea reducându-se pentru ei la suma acestor imagini/reprezentări, singura formă de cunoaştere.

Aristotel, în aceleaşi timpuri îndepărtate ale antichităţii, în lucrarea “De anima” (Despre suflet), sublinia că omul, ca fiinţă gânditoare, “îşi gândeşte formele în imagini mentale” şi că “sufletul nu gândeşte nici el fără o imagine mentală”.

Vizualizarea mentală, sufletul nu gândeşte nici el fără o imagine mentală

Mai târziu, în secolul al XIX-lea, Henri Bergson, scriitor şi filosof francez, reprezentant al intuiţionismului, ca sistem de gândire filosofică, insistă, în lucrarea “Le rire” (Râsul), asupra faptului că “Noi nu vedem, de fapt, lucrurile în sine, ci ne limităm la a vedea etichetele asociate acestora”.

Fără a intra în istoria teoriilor care au încercat să descifreze felul în care creierul nostru se foloseşte de vizualizarea mentală, trebuie reţinute însă aspectele pe care nimeni nu le-a contrazis în legătură cu beneficiile cunoaşterii şi valorificării acestui fenomen uimitor al minţii noastre.

Vizualizarea mentală, ca exerciţiu practicat sistematic, de repetare mentală a unor acţiuni, şi ale cărei beneficii au fost confirmate de oamenii de ştiinţă, de artişti, sportivi etc., este unul dintre modurile cele mai simple de a crea noi reţele neuronale, de a ne îmbunătăţi performanţele în domeniile care ne interesează, în a ne elibera de stres, a ne îmbunătăţi starea de sănătate. Practic, nu există aspect al vieţii care să nu poată fi îmbunătăţit prin exerciţiul vizualizării mentale.

Cum putem valorifica vizualizarea mentală pentru a ne îmbunătăţi creativitatea şi pentru a spori performanţele?

Vizualizarea mentală creativa

Vizualizarea mentală, spun specialiştii, este reprezentarea preponderent vizuală sau preponderent auditivă/kinestezică a unei situaţii, în funcţie de tipul de sensibilitate al unei persoane. Natura acestor imagini mentale şi preferinţa pentru unele dintre acestea (vizuale, auditive etc.) reprezintă rezultatul unor obiceiuri din prima copilărie, când plânsul unui copil este liniştit de către părinţi, de exemplu, prin legănat (profilul persoanei mature va fi preponderent kinestezic), prin voce (persoana va rămâne sensibilă la sunete) sau prin imaginea unui obiect (sensibilitate vizuală accentuată).

Cercetările în neurostiinte au confirmat că vizualizarea mentală este menită să completeze performanţa reală, nu să o înlocuiască. Există nenumărate exemple de sportivi, muzicieni, chirurgi celebri care au reuşit să-şi sporească performanţele practicând zilnic exerciţii de vizualizare mentală.

Citește și:  Stephen Hawking, Teoria Totului şi taina “Marelui Arhitect” al Universului – cel care a vrut “să descifreze mintea lui Dumnezeu” s-a declarat învins

În multe şcoli din Occident se predau cursuri prin care elevii sunt învăţaţi, după metode confirmate de psihopedagogie, să-şi stimuleze creativitatea, memoria, învăţarea, prin vizualizare mentală. Chiar şi atunci când cineva nu îşi propune în mod sistematic să facă exerciţii de vizualizare mentală, dar apelează la aceasta din instinct, repetând în minte situaţii, gesturi, în creier sunt activate anumite zone care stimulează şi îmbunătăţesc situaţia asupra căreia se concentrează persoana respectivă.

Vizualizarea mentală

Pentru a folosi vizualizarea mentală în beneficiul nostru, trebuie să se ţină seama de câteva reguli:

  • vizualizarea mentală, pentru a da rezultatele scontate, trebuie practicată zilnic, timp de 10-15 minute, în momentele de relaxare dintre diverse activităţi, înainte de culcare sau în orice altă împrejurare în care avem senzaţia de “timp mort” (în timpul unei călătorii plictisitoare într-un mijloc de transport, când stăm să ne aşteptăm rândul la un ghişeu, la cumpărături etc,), dar nu în stare de oboseală, când nu avem suficientă energie şi dispoziţie pentru construirea “filmului” nostru imaginar;
  • vizualizarea mentală trebuie făcută cu minuţiozitate, acordând atenţie fiecărui detaliu, construind o imagine cât mai completă, în mintea noastră, implicând toate simţurile, combinând culori, sunete, gesturi, atmosferă etc., astfel încât imaginea să fie “realistă”, similară experienţei trăite;
  • importantă este, în vizualizarea mentală, şi dimensiunea afectivă; persoana care îşi creează “filmul” mental trebuie să-l trăiască emotioanl, ca şi cum acesta se întâmplă cu adevărat; în astfel de condiţii, subconştientul este programat/reprogramat pentru ca dorinţele noastre, creativitatea, progresul să se materializeze în viaţa de zi cu zi;
  • să avem răbdare şi să lăsăm timp imaginii mentale să se contureze cât mai credibil, după ce am meditat la situaţia pe care ne-o imaginăm, am înţeles-o, am integrat-o în modul nostru de a gândi şi simţi, şi să vedem cu ochii minţii respectiva situaţie ca şi când se întâmplă deja;
  • vizualizarea mentală trebuie să fie centrată, obligatoriu, pe prezenţa, în “filmul” respectiv, a celui care practică exerciţiul; un celebru experiment făcut cu echipa de baschet a Universităţii din Chicago, şi care a beneficiat de coordonarea unui specialist, doctor în psihologie, de la aceeaşi universitate, a arătat că din cele trei grupe de sportivi implicate, cei care au exersat zilnic, timp de o lună, aruncarea la coş, şi-au îmbunătăţit performanţele cu 24%, cei care au practicat vizualizarea mentală, fără a atinge mingea de baschet, şi-au îmbunătăţit performanţele cu 23%, iar a treia grupă, care nu a făcut nimic, a rămas la nivelul dinainte; celor care au practicat vizualizarea mentală li s-a cerut să-şi imagineze, la persoana întâi (eu fac, eu alerg etc.) prezenţa pe teren, să “vadă” coşul de baschet, să “audă” zgomotele specifice momentului, să “simtă” mingea în palmă, să o “vadă” zburând spre coş şi lovindu-se de plasă.
    Vizualizarea mentală
    Vizualizarea mentala

     

Vizualizarea mentală, s-a dovedit prin experimente, este o posibilitate de a ne descoperi extraordinara putere interioară, de a deveni mai buni, mai performanţi, de a ne apropia de aspiraţiile noastre şi de a le împlini, punând laolaltă acţiunea, gândul, voinţa, conştientul şi inconştientul şi toate latenţele fiinţei noastre, chiar dacă mecanismele şi capacităţile minţii noastre sunt, încă, un domeniu de descoperit pentru ştiinţa modernă.

Nimic “supranatural” în forţa pe care o ascundem în noi, doar o resursă care aşteaptă, în orice moment, să fie valorificată, aşa cum este o evidenţă şi faptul că viaţa fiecăruia, calitatea acestei vieţi sunt rezultatul direct al gândurilor şi convingerilor sale.

În fizica cuantică se spune că fiinţa umană influenţează totul în jurul său. Să conştientizăm, pe de altă parte, că tot ce se întâmplă în viaţa unui om se naşte din gândurile, imaginile, mecanismele minţii sale, conştientizate sau nu. Mecanismul acesta, al vizualizării mentale, funcţionează şi ştiinţa nu-l contestă. Spiritul nostru are oroare de vid, aşa că suntem datori să-l hrănim cu tot ceea ce realitatea exterioară şi interioară ne-a pus la dispoziţie, iar dacă ne vom aminti că una dintre minţile strălucite ale ştiinţei, Albert Einstein, era convins că “Imaginaţia este mai importantă decât cunoaşterea”, deoarece “cunoaşterea este limitată, în timp ce imaginaţia stăpâneşte lumea”, atunci vom avea un argument în plus pentru a nu ignora niciun drum care ne va ajuta să ne autodepăşim.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.