La sfarsitul anilor ’60, ai secolului trecut, conceptul “Walkman” incepe sa prinda contur in imaginatia unui brazilian meloman, din Sao Paulo, Andreas Pavel. Acesta pune la punct un aparat care ii permitea sa se plimbe ascultand muzica preferata.
Brevetul este depus in 1976, dar companii precum Grundig, Yamaha, Philips, carora le prezinta inventia sa, nu se arata interesate, considerand, la vremea respectiva, ca nimeni nu ar fi atat de nebun incat sa se plimbe cu niste casti in urechi. Pe de alta parte, insa, lansarea casetelor, in aceeasi perioada, a dus la conturarea unei noi piete de desfacere, pentru ca acestea aveau dimensiunea potrivita pentru a fi utilizate de catre noile aparate. In iulie 1979, compania Sony lanseaza revolutionarul dispozitiv portabil, pe care il numeste TPS-L2.
Era colorat in albastru si argintiu, cu casti, multe butoane colorate si cantarea 390 de grame. Pentru fiecare cumparator in parte, compania oferea si un set suplimentar de casti, pentru ca muzica sa poata fi ascultata de doua persoane in acelasi timp. In Statele Unite ale Americii, s-a pus in vanzare sub titulatura de “Sound- About” si in Anglia, cu numele de “Stowaway”. Cate o denumire diferita, pentru fiecare tara, s-a dovedit a fi extrem de costisitoare pentru companie, asa incat, pana la urma, s-a optat pentru numele generic de “walkman” – cuvant creat de Akio Morita, cofondator al Sony. Succesul a fost imediat, walman-ul fiind vandut in 50.000 de exemplare, in primele doua luni, chiar daca Sony estimase o vanzare de maximum 5000 de unitati.
Compania a imbunatatit constant produsul, pe piata aparand variante care cuprindeau bass boost, receptoare de FM/AM, functia de “auto reverse”, dar si versiunile rezistente la apa, cele cu doua casete si cele care functionau pe baza energiei solare. Captarea unui segment atat de mare de piata nu a venit usor, compania trecand peste momente dificile. Chiar inainte de lansarea produsului, de exemplu, imaginea sa era subminata de catre presa care considera ca un walkman pentru casete, portabil, fara capacitatea de a si inregistra, este un dispozitiv inutil.
Compania si-a dorit o lansare spectaculoasa, motiv pentru care a ales sa isi promoveze noul produs, prin organizarea unui tur cu autocarul plin de jurnalisti, in centrul capitalei japoneze. Acestora li s-a inmanat player-ul portabil, impreuna cu castile, si li s-a cerut parerea avizata, in legatura cu detaliile specifice. Pana la urma, se pare ca jurnalistii au fost impresionati de campania inedita, dar si de calitatile audio ale noului produs, putandu-se bucura de muzica favorita, oricand, oricum. A urmat campania de promovare a walkmanului, pentru a creste vanzarile, in tren, unde targetau populatia tanara si entuziasta. Pe langa echipa pe care Sony o avea, firma a angajat personal tanar, care se deplasa pe strazile din Ginza, Tokyo si din alte orase, cu scopul de a atrage cumparatori.
Acestia erau instruiti sa le permita celor interesati sa foloseasca, pentru cateva momente, produsul, gratuit, pentru a se putea bucura de incredibila calitate audio. Cei din management au convins si tinere vedete sa pozeze, folosind produsul, pentru a stimula cresterea popularitatii sale. De asemenea, au recurs si la demonstratii live, afise, concerte gratuite. Walkmanul a cucerit piata definitiv. In 1984, i s-a adaugat si functia de inregistrare. Din fericire, pentru succesul aparatului, aceasta perioada se suprapune perfect cu inceputul exploziei aerobicului, milioane de utilizatori folosindu-l ca modalitate de distractie, pe parcursul exercitiilor fizice.
Anii 1980 reprezinta epoca de glorie a player-ului portabil. Pe langa Sony, companii mari, ca Toshiba, Panasonic si Aiwa au ajutat casetele sa se impuna in fata discurilor de vinil, pentru prima data in istoria lor. Se intampla insa, ca, in aceeasi perioada, Andreas Pavel, care se considera adevaratul inventator al walkman-ului, si care aplicase, pentru obtinerea brevetului, in tari ca Italia, Germania, Anglia, Statele Unite ale Americii si Japonia, sa ii actioneze in instanta pe cei de la Sony.
Dupa sase ani extrem de lungi, compania accepta sa-i plateasca lui Andreas Pavel sumele de bani cuvenite in urma vanzarii walkmanului in Germania, dar, pentru ca Sony refuza sa il recunoasca in calitate de inventator al produsului, acesta ii da din nou in judecata, in anul 1989. In 2003, Andreas primeste o suma considerabila de bani, in schimbul semnarii unui contract, prin care se obliga sa nu mai intenteze niciodata procese companiei Sony.
Oricum, declinul produsului atat de indragit incepuse cu mult inainte de finalizarea procesului, prin 1986, cand compania introduce modelul Discman, o noua tehnologie si o calitate audio avansata, un walkman cu CD. Noua denumire nu a prins la public, asa ca Sony s-a reintors la cea consacrata – walkman. Chiar daca, de la mijlocul anilor ’90, MP3-urile iau locul walkman-ului clasic, sfarsitul definitiv al acestuia (aparatul cu casete) a venit in 2010, cand Sony a anuntat incetarea comercializarii lui. Sunt produse, insa, in continuare walkman-uri cu CD, cu o tehnologie performanta.
