10 locuri enigmatice, aflate în diverse părţi ale lumii, continuă să scape oricărei explicaţii ştiinţifice în privinţa originii, apariţiei, manifestării, persistenţei în timp, în pofida faptului că oamenii de ştiinţă le-au cercetat, analizat, au încercat să găsească explicaţii viabile. Supravegheată 24 de ore din 24 de sateliţi, străbătută în lung şi în lat de oameni pasionaţi de cunoaştere sau de aventurieri, Terra pare că ascunde încă multe secrete, ca într-un puzzle, pe cât de captivant, pe atât de complicat şi ciudat uneori.

10 locuri enigmatice – Anomalia magnetică a Atlanticului de Sud

10 locuri enigmatice – Anomalia magnetică a Atlanticului de Sud
10 locuri enigmatice – Anomalia magnetică a Atlanticului de Sud

Unul dintre cele 10 locuri enigmatice din lume este reprezentat de o suprafaţă uriaşă, de circa 7,8 milioane de kilometri pătraţi, din Atlanticul de Sud, situată intre Chile (ţara care se întinde pe o lungime de 4 300 kilometri, în vestul Americii de Sud) şi Zimbabwe (țară din sud-estul Africii), zonă care se extinde continuu şi care prezintă o anomalie, o breşă în scutul magnetic care protejează Pământul, numită de specialisti “Anomalia Atlanticului de Sud” (SAA -South Atlantic Anomaly).

Originea acestui fenomen – “Anomalia Atlanticului de Sud” – a rămas, şi astăzi, necunoscută. Ar putea fi un flux magnetic provenit din mișcările rocilor topite din miezul Pământului, compus din fier lichid, sau începutul unei inversări a polilor magnetici, care are loc, în medie, la 300 000 – 400.000 de ani, fără a se putea spune cu certitudine dacă acesta este intervalul.

Ceea ce se ştie este că, în ultimii 200 de ani, câmpul magnetic terestru a pierdut 9% din intensitate şi continuă să slăbească. Un seismolog de la Universitatea Minnesota crede că inversarea polilor magnetici se poate produce când slăbirea câmpului magnetic al Terrei ajunge la aproximativ 30%. Dar despre astfel de fenomene se ştiu foarte puţine lucruri, acestea depind de uriaşa bulă incandescentă formată din fier şi nichel, din inima Pământului, şi de alte macro-echilibre.

Efectele inexplicabilului fenomen

În schimb, s-a putut deja observa că Anomalia Magnetică a Atlanticului de Sud provoacă perturbări în funcţionarea sateliţilor de observare a spaţiului, a sistemelor de telecomunicaţii, efecte puternice ale radiaţiilor mai ales asupra pasagerilor din avioane, la care se adaugă o serie de fenomene ciudate, înregistrate în anii 2000 – cratere imense în Siberia, valuri de lumină incandescentă ieşind din ocean etc.

Anomalia Atlanticului de Sud” este permanent supravegheată de Agenţia Spaţială Europeană, prin misiunea “Swarm”, care înseamnă trei sateliţi artificiali ce orbitează în jurul Terrei şi care inregistrează semnalele magnetice provenite din nucleul, mantaua, scoarţa şi oceanele planetei, precum şi pe acelea din ionosferă şi magnetosferă.

10 locuri enigmatice – craterul uriaș de la Batagaika din Siberia, “Poarta către iad”

10 locuri enigmatice, craterul uriaș de la Batagaika din Siberia
10 locuri enigmatice, craterul uriaș de la Batagaika din Siberia

Situat în estul Siberiei, în Rusia, craterul uriaș de la Batagaika, numit şi “Poarta către iad”, a apărut în anii 1960 şi măsoară, în prezent, aproximativ un kilometru lungime şi peste 86 de metri adâncime. De la apariţia sa, craterul se adânceşte cu 10 -30 de metri pe an, emiţând sunete bizare și înspăimântătoare.

Arată ca şi cum Pământul ar fi fost “rupt” şi o rană uriaşă s-ar fi căscat chiar în mijlocul taigalei (pădure formată în special din conifere, care acoperă o regiune mlăștinoasă, întinsă, din Siberia și din partea europeană a Rusiei).

Denumirea de “crater” este improprie, pentru că nu s-a format în urma vreunui impact, explozii sau prăbuşiri de teren. Se presupune că acest fenomen se leagă de defrişarea unei mari suprafeţe, care a lăsat locul vulnerabil.

Pentru geologi, situl este o sursă de uimire, dar și de îngrijorare. Situația este neliniştitoare pentru că, dacă uriaşul crater de la Batagaika continuă să se extindă, imensa cavitate ar putea ajunge la o vale vecină, care suferă deja de eroziune, dând naștere apoi unui megacrater, care ar deveni tot mai adânc în decursul anilor.

Interiorul craterului Batagaika conține urmele unei lumi necunoscute până acum, secrete vechi de mii de ani. În 2009, de exemplu, cercetătorii au descoperit acolo cadavrul unui cal preistoric, care a fost blocat în subteran timp de 4.400 de ani, al unui mamut, al unui bou moscat şi straturi geologice vechi de cel puțin 200.000 de ani.

Dacă s-ar putea înţelege pe deplin istoria geologică a Terrei, istoria sa climatică, dacă s-ar putea aduna şi mai multe date despre ecosistemul vremurilor vechi, toate acestea ar oferi câteva indicii despre cum s-ar putea schimba mediul în prezent.

10 locuri enigmatice – Câmpul hidrotermal Dallol din Etiopia

10 locuri enigmatice, Câmpul hidrotermal Dallol din Etiopia
10 locuri enigmatice, Câmpul hidrotermal Dallol din Etiopia

Câmpul hidrotermal Dallol din Etiopia (în estul Africii) este un loc unic în lume. Este vorba despre o vastă zonă pustie, un sit vulcanic aflat la capătul nordic al unui lac sărat, situat la 136 de metri sub nivelul mării şi unde temperatura ajunge constant la peste 45 de grade Celsius, la umbră.

Ceea ce face din Câmpul hidrotermal Dallol unul dintre cele 10 locuri enigmatice din lume este coexistenţa unor formaţiuni geologice curioase, a unor izvoare termale acide, munți de sulf, coloane de sare, mici gheizere gazoase, bazine acide izolate prin margini de sare, fumarole (amestec de hidrogen, azot, clor, oxigen, oxizi de carbon etc.) cu temperaturi foarte ridicate, toate pe un fond alb, galben, verde și roșu ocru, datorită prezenței puternice a sulfului, oxidului de fier, a sării și a altor minerale.

Nenumărate expediţii ştiinţifice au ajuns în această zonă, inclusiv în perioada 2016 – 2019, pentru a găsi explicaţii clare legate de existenţa spectaculoaselor fenomene. Unii specialişti consideră că unicitatea locului este dată de amplasamentul la confluenţa a trei plăci tectonice, într-o regiune foarte activă din punct de vedere geofizic. S-au mai descoperit aici bacterii necunoscute, foarte primitive, care s-au adaptat acestui mediu extrem de salin și hiperacid.

În acest ciudat câmp hidrotermal se află şi un aşa numit “oraş fantomă”, o fostă mină de extracție a potasiului, folosită de italieni în timpul invaziei țării de către Mussolini, pe locul respectiv, mai târziu, americanii încercând să dezvolte un sat, abandonat, până la urmă, în anii 1960.

Lacul roz Hillier, din Australia

Lacul roz Hillier, din Australia
Lacul roz Hillier, din Australia

Lacul roz Hillier, de la marginea unei insule din Arhipelagul Recherche, din sudul Australiei, pare neverosimil prin culoarea sa, în contrast puternic cu peisajul verde intens din jur. Culoarea roz a acestui lac, de 600 de metri lungime și 250 de metri lățime, aflat în mijlocul unei păduri de eucalipt, despărţit de ocean prin dune de nisip alb și înconjurat de o margine de sare albă, îi intrigă încă pe oamenii de ştiinţă, aceştia neputând să explice, cu certitudine, sursa acestei culori/ nuanțe ciudate.

Din anul 1802, când a fost descoperit de către exploratorul Matthew Flinders, nicio ipoteză nu a fost pe deplin confirmată. Se presupune că ar fi vorba de combinaţia a două fenomene – acumularea unei micro-alge, Dunaliella salina, care foloseşte beta-carotenul pentru fotosinteza sa, iar pe de altă parte, prezenţa unei halobacterii care apreciază mediile saline. Se pare însă ca această explicaţie nu este viabilă, de vreme ce nuanța roz s-a păstrat si după îmbutelierea apei.

10 locuri enigmatice – “Cercurile de Zâne”, din Namibia

Cercurile de Zâne, din Namibia
Cercurile de Zâne, din Namibia

Cercurile de Zâne”, din Namibia (din sudul Africii), unul dintre cele 10 locuri enigmatice de pe Terra, se incadrează in categoria acelor mistere ecologice ale timpului nostru, care rezistă cunoaşterii ştiinţifice. Pe o suprafaţă foarte mare din Deşertul Namib, nenumărate cercuri cu diametrul de 2 până la 15 metri, dispuse mai mult sau mai puţin regulat, formează „găuri” uriașe în vegetație.

Citește și:  Limba norvegiana - origine si caracteristici

De existenţa acestor “Cercuri de zâne”, cum chiar oamenii de ştiinţă le-au numit, se ştie de peste o sută de ani, dar nicio explicaţie referitoare la originea lor nu este mulţumitoare. Unii spun că apariţia lor ar fi fost determinată de solul radioactiv sau de munca termitelor care au devorat rădăcinile plantelor, pentru a permite absorbția apei de către nisip, sau competiția dintre plante, care se organizează în jurul resurselor de apă, formând aceste cercuri neobișnuite.

Teoria cu “termitele” a fost anulată definitiv, după ce, în 2016, au fost descoperite astfel de “cercuri de zâne” şi în Australia, unde nu există termite. Mai sunt şi alte teorii care pun pe seama extratereştrilor apariţia cercurilor, iar băştinaşii sunt convinşi că numai zeul lor, “Mukuru”, ar fi putut face aceste “cercuri cu zâne”.

Pădurea “albinoasă”, din California

Pădurea “albinoasă”, din California
Pădurea “albinoasă”, din California

În California, spun biologii, o pădure cu arbori albi – “copacii fantomă” – sfidează legile naturii. Uriaşii arbori sequoia sunt ”albinoşi”, lipsiţi de clorofila care dă culoarea verde a altor plante, fără ca aceştia să fi fost atinşi de poluare chimică sau de ploi acide.

Un arbore sequoia poate trăi şi până la 1 800 de ani şi poate atinge înălţimi de aproximativ 100 de metri. În pădurea “albinoasă”, măreţia copacilor contrastează cu aspectul lor – ramuri şi frunze albe ca zăpada, altele jumătate verzi, jumătate albe. Paradoxal este că arborii nu se usucă, ci continuă să crească şi au o flexibilitate și o putere perfect normale.

S-au analizat mostre de sol din regiunea respectivă şi s-a constatat că există, în zonă, cantități mari de metale grele, cum ar fi nichel, cupru și cadmiu şi că, în copacii albinoşi, comparativ cu cei verzi, există de două ori mai multe cantități de metale grele. Nu se poate însă explica prin ce proces “albinosii” rezistă, când respectivele cantităţi de metale grele ar fi omorât un copac “normal”.

Unul dintre cercetători crede că arborii albinoşi au o relație simbiotică cu “vecinii verzi”: primii absorb metalele toxice din mediu, iar cei din urmă le oferă o parte din energia pe care au absorbit-o, prin rețelele de rădăcini subterane, care leagă copacii. Mai este însă nevoie de timp până când misterul va fi rezolvat.

Pădurea “strâmbă” din Polonia

Padurea “stramba” din Polonia
Padurea “stramba” din Polonia

Pe o suprafaţă de aproximativ 1,7 hectare, în partea de vest a Poloniei, în Pomerania Occidentală, se întinde o pădure de circa 400 de pini, vechi de peste 80 de ani, cu baza trunchiului foarte deformată, ca şi cum, la 40 -50 de centimetri de la sol, copacii ar fi fost îndoiţi, făcând un unghi de 90 de grade, după care trunchiul îşi reia creşterea verticală.

Unii cred că, la început, în jurul anului 1930, când au fost plantaţi pinii, aceştia ar fi fost special curbaţi, pentru a se obţine materie primă pentru fabricarea unor obiecte de mobilier. Alţii spun că respectiva parcelă ar fi fost exploatată pentru obţinerea brazilor de Crăciun, arborii find tăiaţi deasupra primului rând de crengi, pentru a permite copacului să-şi continue creşterea. Niciuna dintre aceste teorii nu a fost validată.

Vulcanul care aruncă noroi, in Indonezia

Vulcanul care “scuipă” noroi, din Indonezia
Vulcanul care “scuipă” noroi, din Indonezia

La data de 29 mai 2006, Atirejo, un vechi oraș din nord-estul insulei Java, din Indonezia, a fost îngropat sub 8 metri de noroi, la erupţia vulcanului Lusi. Treptat, vulcanul noroios a devastat întreaga regiune, în fiecare zi aruncând tone de noroi, apă și gaze toxice. La apogeul său, în septembrie 2006, vulcanul Lusi a aruncat noroi care ar fi a umplut 72 de piscine olimpice în fiecare zi, adică până la 180.000 de metri cubi.

Aproape 60.000 de indonezieni au fost forțați să-și părăsească locuinţele, pentru a scăpa de mareele de 40 de metri. O mare parte din noroi s-a întărit ulterior, dar şi astăzi vulcanul continuă să arunce noroi cât să umple 32 de piscine de dimensiuni olimpice, în fiecare zi, iar acest fapt ar putea continua încă o sută de ani.

Ceea ce nu este clar nici in prezent vizează cauzele acestui fenomen. Unii susţin că principala cauză a fost cutremurul din 27 mai 2006, alţii cred că de vină ar fi fost compania petrolieră indoneziană care, cu doar câteva zile înainte de dezastru, desfăşura un foraj exploratoriu de gaz, şi ar fi atins, din greşeală, un depozit de apă sub presiune, adânc de 3 kilometri, care ar fi fracturat stâncile.

Cercetări recente arată, se pare, că vulcanul este, de fapt, conectat la nişte camere de magmă care sunt ele însele legate de un sistem vulcanic din apropiere şi că magma şi alte fluide hidrotermale, la un moment dat, declanşează reacţii explozive enorme.

10 locuri enigmatice – Luminile din Hessdalen, Norvegia

Luminile din Hessdalen, Sursa Phyrtual
Luminile din Hessdalen, Sursa Phyrtual

Luminile din Hessdalen, Norvegia, reprezintă, cu siguranţă, unul dintre cele 10 locuri enigmatice de pe Terra. Comunitatea științifică le-a validat existența, fără a le explica, trecându-le în categoria fenomenelor cu origine necunoscută.

Pe o distanţă de circa 12 kilometri, aceste lumini apar atât ziua, cât şi noaptea, plutind pe deasupra Văii Hessdalen, legănându-se încet, alteori mişcându-se cu mare viteză. Sunt albe, roşii, galbene, strălucitoare, durata fenomenului fiind de la câteva secunde până la o oră.

Existenţa acestor lumini a fost semnalată încă din anii 1930, apoi o activitate extrem de intensă a avut loc între decembrie 1981 şi mijlocul anului 1984, perioadă în care luminile au apărut de 15 – 20 de ori pe săptămână.

În 1998, în Valea Hessdalen. a fost înființată Stația automată de înregistrare şi măsurare a luminilor (Hessdalen AMS), iar în cadrul programului “EMBLA” s-au reunit oameni de ştiinţă pentru a cerceta acest fenomen. Potrivit unor ipoteze, apariţia luminilor s-ar explica printr-o sursă de energie specifică văii (care s-ar comporta ca o veritabilă “baterie” naturală), prin depozitele mari de scandiu din zonă sau că ar fi vorba de nişte elemente radioactive sau de o combinaţie de praf şi gaz ionizat, care se poate organiza în elice duble, ca unele apariții ale luminilor Hessdalen. Nicio ipoteză nu a fost însă, până acum, convingătoare.

10 locuri enigmatice – Plaja Ponnani, din India

Plaja Ponnani, din India
Plaja Ponnani, din India

Plaja Ponnani, din Kerala, din sud-vestul Indiei, a devenit una dintre cele mai căutate destinaţii turistice, pentru că nu este o plajă ca toate celelalte, pe un ţărm, ci o bucată de nisip prin mijlocul mării, lungă de aproximativ un kilometru.

Cauza fenomenului este încă necunoscută. Unii au încercat să-l explice prin inundaţiile puternice, dar nu au convins pe nimeni, astfel încât, deocamdată, singura ipoteză este cea a locuitorilor din zonă, care spun că zeul hindus Rama ar fi “construit” acest “pod, pentru a face legătura dintre India şi Sri Lanka, ţara insulară din Oceanul Indian.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.