Hunedoara. O zi caldă, din preajma Sfintelor Paști. Eu calc pentru prima dată prin locurile unde, odinioară, niște „țărani” mi-au scris istoria acestei țări. Sunt în fața casei lui Crișan, unul dintre capii răscoalei din 1784. E primăvară în Ardeal, iar locul acesta își strigă încă, tragerea pe roată!
Clarisa Iordache

Anul 1733. Se naște Marcu Giurgiu zis mai apoi Crișan, nume luat de la valea Crișului, pe care era amplasat satul său natal. Niciun document nu menționează cine i-au fost părinții. Și nici prea multe date despre cum i-au fost tinerețile nu se știu. Însă azi știm că a fost ofițer în armată, deși istoriile „oficiale” nu îl consemnează ca atare. Viața l-a adus după căsătorie din satul natal Vaca (azi Crișan) în Abrud, unde, de altfel, i-a și cunoscut pe Horea și Cloșca, împreună cu care avea să primească botezul sângelui. Un singur fiu a avut și acela a fost luat pe sus, împreună cu el, când austriecii l-au arestat pe Crișan.
Clarisa Iordache

Dar să nu ne grăbim. Casa lui din Crișan e pustie acum. O privești de dincolo de gard și nu te poți abține să nu te întrebi cum arăta o astfel de locuință în urmă cu mai bine de 300 de ani? E o liniște ciudată acolo la Crișan. Parcă zici că, în orice clipă, ofițeri în uniforme austriece apar de după garduri, amenințând orice localnic, cu vârfurile baionetelor, să trădeze ascunzătoarea lui Crișan. Indiferent câtă istorie ai ști, în astfel de locuri nu-ți vei putea imagina cum au fost vremurile acelea. Cum erau exploatați românii. Cum munceau țăranii desculți, vară-iarnă, fără siguranța zilei de mâine, fără niciun avut, fără acoperiș deasupra capului, dar cu o mulțime de biruri.
Clarisa Iordache Inițial, am crezut că e închisă. Dar, din curtea vecină, o doamnă între două vârste a venit să ne deschidă și să ne povestească. Mai întâi despre Crișan și familia lui. Despre cum a strâns, la 31 octombrie 1784, oamenii din Țara Zarandului, pentru a-i conduce la luptă. Avea 51 de ani și se pregătea, fără să știe, să devină martir al neamului. Țăranii s-au adunat, la îndemnul celor trei, în fața bisericii din satul Mesteacăn, de lângă actualul oraș Brad. Înarmați cu furci, topoare, cuțite au pornit să se sfădească împotriva jugului greu al austriecilor. Asta după ce Horea rupsese deja 34 de perechi de opinci pe drumul făcut pe jos, până la Viena, în fața împăratului Franz Iosif al II-lea, pentru a-i cere acestuia să-i lase lanțurile neamului său deoparte de grumazul norodului.
Clarisa Iordache

Fără succes însă a fost inițiativa lui Horea, Cloșca și Crișan. După două luni de împotriviri și prigoană, primii doi au fost prinși chiar în preajma Crăciunului. Crișan însă abia la sfârșitul lui ianuarie, după ce o lună întreagă umblase pe ulițe în straie de cerșetor. L-au dus și pe el, tot în temnița din Alba Iulia, unde erau încarcerați și ceilalți doi. Însă, Crișan văzând torturile la care au fost supuși Horea și Cloșca și auzind că acestora li se spusese că el le-ar fi trădat ascunzătorile, s-a spânzurat de gratiile celulei, cu șireturile de la opinci.
Clarisa Iordache

Și, de parcă nu ar fi fost îndeajuns, austriecii i-au luat a doua zi trupul, l-au decapitat, corpul l-au împărțit în patru, iar bucățile le-au dus în patru localități diferite: Abrud, Brad, Bucium și Mihăileni, pentru a fi lecție celor care vor mai dori să se răscoale vreodată împotriva stăpânirii. Bustul i-a fost lăsat la marginea șanțului și luat mai apoi de către localnicii care l-au adus la casa natală.
Clarisa Iordache

Citește și:  Izbucul Tăuz – magie în inima Apusenilor

Acum, despre toate aceste atrocități numai bustul de bronz din curtea casei mai amintește. Și revenind la micuța locuință moțească trebuie să-ți spun că cele două încăperi ale sale adăpostesc mărturii ale supliciului prin care au trecut atât Crișan, cât și cei doi prieteni ai lui. O cameră este plină de documente și înscrisuri despre care gazda noastră ne povestește, în dulcele grai ardelenesc, ororile comise de austrieci. O altă cameră a casei înfățișează un decor tipic de așezământ moțesc din secolul al XVIII-lea, cu toate obiectele trebuincioase traiului la țară. Magazia păstrează un război de țesut, precum și alte obiecte folosite în gospodărie și la câmp.

Clarisa Iordache

Casa a fost refăcută în 1979 după o fotografie publicată în 1934 de către Ioan Lupaș. Un colonel a găsit fotografia, a venit aici să caute casa și, negăsind-o, împreună cu Primăria a început reconstrucția ei. Toate materialele de construcție necesare ridicării casei, precum și asfaltarea drumului de la șosea, până în fața casei au fost furnizate de către acest colonel.
Clarisa Iordache

De când a fost refăcută casa, în fiecare an, locuitorii din Crișan și localitățile învecinate se strâng aici la parastas, pentru a cinsti memoria lui Marcu Giurgiu. Și cum oare ar putea cineva uita supliciul prin care a trecut un înaintaș, pentru apărarea drepturilor și libertăților românești?
Clarisa Iordache

Deasupra prispei de lemn a casei, tronează la loc de cinste tricolorul românesc. Năzuințele celor trei „răsculați” s-au întâmplat, până la urmă, câteva sute de ani mai târziu. A fost în van toată jertfla lor? Cu siguranță, nu. Unii spun chiar că răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan a precedat revoluția franceză și că ar fi dat în întreaga Europă un imbold către libertate națională. Eu nu m-aș aventura într-atât. La acea vreme, peste tot pe bătrânul continent aveau loc astfel de răscoale. În schimb, eu o privesc pe aceasta, din România mea frumoasă, aici, de pe prispa casei lui Crișan și mă simt mândră și recunoscătoare. Mă simt totodată și mică în comparație cu câte au îndurat înaintașii mei.
Clarisa Iordache

Poate nu vom afla niciodată pe de-a-ntregul ce au de spus aceste bucăți de pământ. Crișan a luat cu el multe secrete. Le-a înnodat bine ca pe nojițele opincilor, cu care și-a obținut libertatea, dincolo de gratiile unei temnițe. Cârcotașii ar spune probabil că nu e nimic demn într-o astfel de moarte. Dar de câtă demnitate au dat dovadă Horea, Cloșca și Crișan într-o viață, cu siguranță mulți din ziua de astăzi nu ar fi capabili. Rămâne să ne cântărim fiecare propriile istorii. Să alegem din ele ce ni se potrivește, dar să le cinstim cum se cuvine, pe toate, la un loc. Se lasă seara la Crișan. În urma mea, se închide o poartă. De peste gard, încă scrutează zările, martirul cel fără de mormânt: Marcu Giurgiu, zis în viață și după ea…Crișan!
Clarisa IordacheFotografiile aparțin autorului și nu pot fi preluate decât cu acordul scris al acestuia!

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.