Albatrosul de Atlantic cu ciocul galben este o pasăre migratoare din familia Diomedeidae (a albatroșilor). Trăiește în insulele din Atlanticul de Sud și este considerat cel mai mic albastros din Oceanul Antarctic.
Poate fi recunoscut ușor după penajul alb cu negru, dar cel mai mult după ciocul lung, de culoare neagră cu marginea galbenă și vârful portocaliu. Are lungimea corpului de 75 cm și greutatea de 2,5 kg. Penajul este asemănător la ambele sexe, nu există un dimorfism sexual pronunțat între mascul și femelă, astfel cei doi pot fi diferențiați cu dificultate.
Coada este scurtă, iar picioarele sunt mici și ele, doar labele sunt palmate, destul de late, perfect adaptate pentru înot. Fiecare labă are între degete o membrană palmară mare și rezistentă, iar în plus prezintă și gheare. Penajul este predominant alb, aripile au și pene de culoare neagră.
Capul este mic, iar ochii sunt mari și negri. Marginea superioară a ciocului de culoare galbenă contrastează puternic cu partea neagră a acestuia. Vârful ciocului este încovoiat, iar marginile sunt tăioase, perfect adaptate pentru a rupe sau a ține prada alunecoasă (pești, cefalopode, carcase de animale marine, crustacee).
Aripile sunt mari, anvergura lor este impresionantă ca de altfel la toate speciile de albatroși. Zborul este planat prelungit, albatroșii în general sunt păsări care zboară excelent, uneori parcurg distanțe mari fără nicio bătaie din aripi.
Aceste păsări își fac cuibul pe sol, îl realizează din noroi, pene, turbă, fire de iarbă și alte plante uscate. Aspectul său nu este prea frumos, am putea spune că este dezordonat, ca o adunătură de ierburi și pământ la un loc. În vârful lui însă stă femela – o pasăre frumoasă cu penajul alb și pufos.
În perioada de reproducere, femela depune un singur ou pe care îl clocește iar apoi puiul este ocrotit și hrănit de ambii părinți. Perioada de incubație este destul de lungă la albatroși, iar hrana pentru pui constă în uleiul din stomacul părinților, foarte hrănitor, care este regurgitat, deși mirosul său este destul de neplăcut. Puiul reușește să zboare chiar de la 4 luni, penajul său fiind complet format.
Albatrosul de Atlantic cu ciocul galben are denumirea științifică Thalassarche chlororhynchos și este o specie cu risc redus de dispariție, deși numărul de exemplare în ultimii ani este în scădere. Principala cauză a scăderii fiind prinderea acestor păsări în cârligele cu momeală ale pescarilor care folosesc undița pentru capturarea de pești. Specia albatrosul de Atlantic face parte din ordinul Procellariiformes, familia Diomedeidae.
Video – Albatrosul de Atlantic cu ciocul galben (Thalassarche chlororhynchos):
. Trăiește în insulele din Atlanticul de Sud și este considerat cel mai mic albastros din Oceanul Antarctic.){kind=link}