Dinozaurul Anurognathus a fost descris de paleontologul Ludwig Doderlein in anul 1923, pe baza ramasitelor fosile – doua schelete – descoperite in placile de calcar din Solnhofen, in Germania. Specia a fost numita Anurognathus ammoni in onoarea geologului Ludwig von Amon.

Aceasta reptila zburatoare a trait in era Mezozoica, in Jurasicul superior, cu aproximativ 155-140 de milioane de ani in urma. Un exemplar adult avea lungimea de 5 cm, greutatea de 10 g si anvergura aripilor de 50 cm. Popula zonele impadurite din apropierea malurilor de ape si era un mare vanator de insecte, cum sunt de exemplu greierii si libelulele. Acestea de multe ori erau prinse din zbor, rontaite in dintii ascutiti si apoi inghitite.

Anurognathus, Foto: decomputermeester.nl

Desi ca specie a fost clasata in categoria dinozaurilor zburatori cu coada lunga, un Anurognathus avea coada relativ scurta dar perfecta pentru a-i da mobilitate, flexibilitate si stabilitate in timpul zborului, dar si capacitatea de aprinde prada mai repede.

Capul era robust, inalt si scurt, comparativ cu dimensiunea corpului, iar creierul suficient de dezvoltat astfel incat sa dea animalului posibilitatea de a-si coordona cu mare precizie miscarile in timpul zborului. Gura putea fi deschisa larg, iar maxilarele erau prevazute cu multi dinti conici, ascutiti, pozitionati la o anumita distanta unul de altul. Gatul era scurt si gros, bine inserat in zona dintre cap si corp.

Aripile erau lungi iar ochii mari arata ca dinozaurul putea vana foarte bine si in amurg.

La fel ca si la alti dinozauri zburatori aripile s-au dezvoltat din membrele din fata, patagiul se intindea din ultimul deget (al patrulea de la labele anterioare), iar celelalte trei se terminau cu gheare ascutite si aveau rolul de agatare si prindere. Patagiul se intindea perfect pana la glezna membrelor posterioare astfel incat labele acestora ramaneau libere. Acest lucru permitea dinozaurului sa se sprijine pe labele din spate si ghearele mari si incovoiate, mai ales atunci cand se odihnea sau cand se pregatea sa-si ia avant pentru a plana in zbor.

Citește și:  Estemmenosuchus, șopârla pașnică cu aspect de monstru
Anurognathus, cel mai mic dinozaur zburator, Foto: decomputermeester.nl

Greutatea corporala era foarte mult diminuata prin faptul ca oasele erau goale la interior si aveau peretii foarte subtiri.

Mai mult decat atat oasele aveau mici orificii care erau conectate cu pungile de aer ale plamanilor. Astfel se facea o circulatie buna a oxigenului, precum si o echilibrare a temperaturii in zona muschilor, in timpul zborului. In zbor plana excelent lasandu-se purtat de vant, dar pe sol se deplasa greoi datorita muschilor de la membrele posterioare slab dezvoltati.

Unii cercetatori sustin ideea ca acest insectivor se hranea si cu parazitii de pe pielea dinozaurilor de talie mare. Altii insa nu sunt de acord cu aceasta idee, deoarece considera ca animalul avea craniul prea scurt pentru acest scop.

Dinozaurul Anurognathus face parte din ordinul Pterosauria, familia Anurognathidae.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.