Cele mai multe dintre sporturi se dezvoltă în timp, din jocuri pe care oamenii le practică neoficial. Nu la fel stau lucrurile și cu baschetul. Istoria jocului ne arată cum un sport poate să fie pur şi simplu inventat.
În 1891, James Naismith a fost însărcinat cu crearea unei activităţi sportive pentru studenţii de la Şcoala YMCA din Springfield, Massachusetts. Studenţii, ce se pregăteau să devină profesori de educaţie fizică, se plictisiseră doar de gimnastică în timpul iernilor lungi şi îşi doreau mai multă concurenţă.
Naismith a combinat elemente ale jocurilor în aer cu elementele unui joc jucat de acesta în copilărie, ce presupunea lovirea cu mai multe pietre a unei ţinte plasate pe un bolovan mare.
Clasa lui Naismith a jucat primul meci de baschet folosind o minge de fotbal şi două coşuri prinse de balustrada unui balcon la zece metri deasupra pământului. Clasa de 18 studenţi a fost împărţită în două echipe a câte 9 jucători.
Iniţial, jocul a avut doar 13 reguli. Jocul trebuia să se oprească după fiecare gol înscris, pentru ca arbitrul să poată urca pe o scară şi să recupereze mingea din coş. Studenţii au dus jocul în oraşele lor. Pentru că clasa iniţială includea studenţi din Canada, Japonia şi Statele Unite, jocul s-a răspândit rapid. La doar două luni de la inventare, echipe de la YMCA s-au întâlnit în prima competiţie de baschet.
În urma publicităţii pe care o primea, jocul a început să fie practicat şi de femei. Senda Bereson Abbot îl introduce şi în rândul fetelor de la Colegiul Smith; până în 1894, partida anuală dintre studentele din anul întâi şi cele din ultimul an atrăgea mai mult de 1000 de spectatori.
Iniţial nu exista nici o limită privind numărul jucătorilor. Unii istorici raportează că mai mult de 50 de persoane au jucat în acelaşi timp un joc de baschet. Din acest motiv, sportul începuse să semene cu rugby. Prin 1900 s-a stabilit că erau suficienţi câte 5 jucători pentru fiecare echipă.
Mingea de arbitru era foarte des folosită în perioada de început. Aceasta era utilizată de fiecare dată când mingea ieşea de pe teren sau după fiecare coş marcat, fapt ce făcea ca jocul să fie foarte lent. În 1930, regulamentul s-a schimbat şi mingea de arbitru după fiecare coş a fost eliminată.
În perioada de început nu existau nici panourile coşurilor. În 1896, panouri de lemn au fost adăugate pentru a preveni fanii din balcoane să interfereze cu mingea; în curând a devenit clar că recuperatul mingii după fiecare coş devenea o bătaie de cap prea mare. Coşurile iniţiale au fost înlocuite cu unele deschise şi plase au fost adăugate pentru a încetini coborârea mingii şi pentru a permite arbitrilor să determine dacă aceasta chiar a intrat în coş.
Deoarece baschetul se juca de multe ori pe ringurile de dans şi în sălile de societate, cuşti de sârmă au fost amplasate în jurul terenului pentru a-i proteja pe spectatori. Aceste cuşti provocau numeroase răni jucătorilor, aşa că au fost înlocuite cu plasă din frânghie.
Primele jocuri erau destul de dure, astfel încât unele instituţii de învăţământ au decis că jocul era prea dur pentru a fi jucat în sălile lor. Acesta a fost motivul ce a dus la debutul baschetului profesionist.
În 1896, o echipă din New Jersey a decis să închirieze o sală, să ceară taxă la intrare şi să împartă toate veniturile rămase. Fiecare jucător a câştigat 15 dolari.
Prima ligă profesionistă a fost formată în 1898. În următorii 50 de ani, multe ligi au venit şi plecat. De cele mai multe ori, jucătorii jucau pentru mai multe echipe din ligi diferite, în funcție de cine plătea mai mult.
În 1937, Goodyear, Firestone şi General Electric au format Liga Naţională de Baschet a Statelor Unite ale Americii (NBL); cuprindea echipe sponsorizate de companii independente. După cel de-al Doilea Război Mondial a fost fondată Liga de Baschet a Americii. În 1949, NBL a fost înlocuită de Asociaţia Naţională de Baschet (NBA).
La puţin timp după apariţia jocului, colegiile au format echipe şi au provocat şcolile din apropiere la jocuri. Şcoli de top precum Harvard, Yale, Princeton şi Cornell au format unele dintre cele mai vechi ligi ale colegiilor.
În 1904 baschetul a fost un sport demonstrativ în timpul Jocurilor Olimpice din St. Louis. Abia în timpul Jocurilor Olimpice de la Berlin din 1936, 21 de echipe au concurat pentru medalia de aur.
Baschetul este un adevărat joc internaţional. În 1932 a fost formată din 8 naţiuni „Federaţia Internaţională de Baschet Amator”. În ziua de astăzi, FIBA supraveghează competiţiile internaţionale a 212 federaţii de baschet naţionale. FIBA estimează că undeva la 420 de milioane de persoane joacă baschet la un anumit nivel.
În momentul de faţă este unul dintre cele mai bine plătite sporturi, salariile ajungând în NBA la milioane de dolari pe an. Cel mai bine plătit jucător de baschet din lume, anul acesta, este LeBron James cu aproape 20 de milioane de dolari anual.
