Autovindecarea – Sfântul Graal al geneticii, o provocare uriaşă pentru medicina actuală

Autovindecarea, altfel spus, capacitatea organismului uman de a se regenera, este Sfântul Graal al ştiinţelor medicale, al geneticii în mod special. Despre autovindecare se ştie, din cele mai vechi timpuri, din cadrul practicilor ezoterice, că este o caracteristică a fiinţei umane, că funcţiile organismului sunt programabile, prin gânduri şi prin limbaj, condiţia de bază fiind conectarea la frecvenţa corectă. Mai mult, cu cât starea de relaxare este mai profundă, mai autentică, iar conştiinţa individuală mai dezvoltată, cu atât accesarea imensului potenţial care zace în organismul nostru devine posibilă.

În epoca actuală, deşi s-au făcut progrese imense în medicină în privinţa tratării bolilor, în cunoaşterea mecanismelor care guvernează funcţionarea corpului nostru, mai sunt încă multe necunoscute, la care se adaugă faptul că practica medicală curentă constă, in primul rând, în intervenţii externe, prin medicamentaţie sau chirurgical. Cercetări recente au condus la punerea la punct a unei tehnologii prin care să se “repare” genele afectate din pricina unor boli, iar organismul să fie provocat să apeleze la autovindecare, să-şi “amintească” de resursele pe care le deţine.

Genomul uman – un univers fascinant

Genomul reprezintă totalitatea particularităţilor ereditare ale unui individ sau specii, care se transmit prin molecula de ADN, conţinută în nucleul celulelor. Deşi, încă din 1869, biologul elveţian Johann Friedrich Miescher a identificat, în nucleul celular, o substanţă bogată în fosfor, pe care a numit-o “nucleină”, apoi Richard Altmann, profesor de anatomie la Universitatea din Leipzig, a separat nucleina în proteine şi acid nucleic (numit mai târziu ADN – acid dezoxiribonucleic), iar în 1944, Oswald Avery, un medic american, a demonstrat că ADN-ul este suportul eredităţii, abia în 1952, pe baza experimentelor făcute de geneticianul Alfred Hershey, o astfel de constatare a fost acceptată ca fiind adevăr ştiinţific.

Până în 1990, după zeci de ani de cercetare, geneticienii reuşiseră să decripteze codul genetic, în mare parte, stabilind în ce măsură sunt “citite” genele, pentru a fabrica proteinele indispensabile organismului, descoperindu-se şi existenţa unor fracţiuni de cromozomi, pe care geneticienii le-au numit “introni”, care păreau a nu folosi la nimic, deoarece nu codau nicio proteină – o “enigmă”, o “bizarerie”, cu atât mai mult cu cât acest “ADN de prisos” (ADN junk) ar reprezenta peste 90% din genom.

Proiectul “Encode” şi descoperirea unui potenţial uriaş al organismului

Între 2003 şi 2007, în cadrul unui proiect numit “Encode”, peste 30 de laboratoare din întreaga lume, coordonate de “National Human Genome Research Institute” (NHGRI), din SUA, au reuşit să secvenţieze 1% din genomul uman şi, apoi, până în 2012, au fost decodate şi celelalte 99 de procente, ajungându-se la concluzia că 80 – 96% din ADN-ul uman este activ, 3-8% dintre gene sunt codante, restul îndeplinind alte funcţii.

Mai exact, s-a descoperit că, din cele aproximativ 50 000 de secvenţe ale ADN-ului identificate, 21 000 sunt gene codante, 8 800 – ARN scurt (de transport), 9 600 – ARN lung, necodant, 11 224 “pseudogene” (despre acestea crezându-se iniţial că reprezintă “surplus”/ “deşeuri”.

Cercetătorii de la Encode le-au numit pe acestea din urmă “întrerupătoare genetice”, constatându-se că ele decid care gene vor fi activate şi care nu, controlând în ce fel se comportă diverse celule, organe şi ţesuturi – o descoperire majoră, pentru că “întrerupătoarele genetice” par a avea legătură cu multe boli grave.

Tot în 2012, compania engleză “Oxford Nanopore Technologies” a pus la punct un aparat (MinION), care poate face secvenţierea completă a genomului uman în doar 15 minute, o performanţă extraordinară, având în vedere că, în 2010, o astfel de secvenţiere se făcea în două săptămâni, cu costuri mult mai mari.

Cartografierea genomului uman a deschis drumul unor oportunităţi excepţionale în privinţa metodelor de diagnosticare şi tratament, prin analiza genică putându-se evalua, cu mare precizie, riscul apariţiei unor boli precum cancerul, hemofilia, diabetul etc., se va putea evita transmiterea unor boli genetice, se vor putea corecta anomaliile genetice, prin înlocuirea genelor defectuoase cu unele sănătoase, se va putea determina sensibilitatea la anumite medicamente etc.

Autovindecarea – o provocare uriaşă pentru medicina actuală

Deşi aparţinem aceleiaşi specii, fiecare dintre noi este unic prin caracteristicile sale genetice. Numeroase şi subtile diferenţe – se estimează că există, în medie, 20 000 de variaţii între genele a doi invizi – joacă un rol esenţial în felul în care arătăm, în personalitatea şi starea noastră de sănătate, iar riscul de a dezvolta anumite boli, precum şi reacţia la diverse tratamente depind puternic de moştenirea genetică a fiecăruia.

Tehnicile de analiză a patrimoniului genetic al fiecărei persoane deschid calea către o medicamentaţie „personalizată” sau „de precizie”, ca şi spre posibilitatea de autovindecare. În prezent, acest tip de analiză este utilizat, în principal, pentru bolile genetice, în special pentru cele care implică o singură genă.

Aceste așa-numite boli monogene sunt numeroase, unele foarte rare, ceea ce face ca identificarea lor să fie complexă. Este vorba, mai ales în cazul copiilor, de patologii precum retardul mental, tulburări de dezvoltare, epilepsie sau chiar malformații, pentru care se suspectează o cauză genetică.

Pe lângă bolile genetice amintite anterior, un alt domeniu care a beneficiat foarte mult de progresele recente în genetică este oncologia. Testele genetice se fac în special pentru a determina dacă o persoană prezintă riscul de a dezvolta un cancer. Anumite tipuri de cancer ereditar sunt, de fapt, cauzate de o mutație a unei gene specifice.

Mai des, cancerele sunt cauzate de mutații dobândite de-a lungul vieții de către celulele tumorale. Prin identificarea mutațiilor care fac aceste celule agresive, este posibil să se dezvolte terapii țintite, care să le inhibe și, astfel, să se blocheze proliferarea canceroasă. Tratamentele bazate pe acest principiu sunt deja utilizate în mod obișnuit împotriva cancerului pulmonar, mamar și colorectal, dar și împotriva melanomului. Mai specifice decât medicamentele chimioterapeutice tradiționale, ele sunt adesea mai eficiente și cu mai puține efecte secundare.

Autovindecarea – următorul nivel al medicinei genomice, care va revoluţiona modul nostru de a ne raporta la boli

Autovindecarea, din perspectiva studiului genelor, va fi posibilă, spun specialiştii, pe scară largă, în viitorul apropiat. Printr-o astfel de metodă, celulele bolnave vor putea să se vindece singure, cu ajutorul unui medicament stimulându-se o genă înrudită cu cea bolnavă. În felul acesta, se vor reduce simptomele unei anumite boli, iar organismul va fi “încurajat” spre autovindecare.

Cercetători de la Universitatea din Koln, Germania, au experimentat deja o astfel de metodă pe atrofia musculară spinală la copii. În aceste cazuri, gena care produce neuronii motorii lipseşte. Administrându-li-se un anume medicament, s-a crescut nivelul proteinei care formează neuronii motorii, celulele nervoase fiind stimulate să se repare.

Datorită noilor tehnologii de secvențiere (NGS), a devenit posibilă analiza genomului unui număr mare de oameni și combinarea acestor date cu alte informații despre starea lor de sănătate. Este probabil ca, în câțiva ani, secvența genetică să facă parte din fișa medicală a tuturor și să influențeze gestionarea unui număr mare de patologii. Deja mai multe medicamente pentru terapia genică sunt pe piaţă astăzi, pentru boli musculare, respiratorii, oculare, cardiace, neurologice.

CRISPR-Cas9 – Premiul Nobel 2020

O recunoaştere a importanţei acestui drum şi a imensei lui potenţialităţi în medicina viitorului s-a făcut şi prin acordarea Premiului Nobel, în 2020, unuia dintre cele mai avansate instrumente din tehnologia genetică: foarfeca genetică CRISPR-Cas9, dezvoltată de Emmanuelle Charpentier (Franța) şi Jennifer Doudna (Statele Unite). CRISP înseamnă familii de secvenţe repetate în ADN, iar “Cas9” este o enzimă care se foloseşte de secvenţele CRISP pentru a recunoaşte şi pentru a tăia catenele de ADN complementare secvenţei CRISP.

Deja tehnica foarfecii genetice CRISPR-Cas9 se utilizează în prezent pentru a trata, de exemplu, boala Huntington – o tulburare neurovegetativă, genetică, a sistemului nervos central, care duce la degenerarea progresivă a celulelor creierului. Sursa acestei maladii se află în ADN-ul celor bolnavi. Codul genetic este alcătuit din molecule identificate prin literele A, T, G, C. La persoanele bolnave, acestea se repetă de zeci sau chiar sute de ori, într-o zonă responsabilă de proteinele importante pentru neuroni. Prin CRISPR-Cas9, o moleculă va călători către nucleul celulelor, unde se află codul genetic, va recunoaşte o anumită secvenţă de ADN şi o va “tăia” cu precizie.

Vindecarea prin terapii genice şi autovindecarea – alte exemple

În anul 2000, mai mulţi bebeluşi au fost salvaţi de un deficit imunitar prin introducerea unor gene în celula bolnavă, stimulându-se astfel funcţionarea corectă a organelor afectate, prin corectarea comportamentului celular şi grăbindu-se, în acest fel, procesul de autovindecare.

În 2007, o serie de maladii oculare grave, cu cauză genetică, au fost tratate de o echipă de medici americani, cu ajutorul unei gene funcţionale, capabilă să înlocuiască gena bolnavă din retină. Cu o sondă luminoasă şi un ac ataşat unei seringi, gena sănătoasă a fost injectată în nucleul celulei, în interiorul căruia a început să producă enzimele necesare pentru o vedere normală, autovindecarea fiind extrem de rapidă.

Sunt şanse mari ca terapia genică să vină şi în sprijinul bolnavilor de Parkinson, prin introducerea în organism a unor gene care să ajute la biosinteza de dopamină, substanţa responsabilă de apariţia acestei boli, precum şi în tratamentul diabetului. Trei medici din Israel au avut ideea de a “trezi” gena care reglează insulina, în celule care, in mod obişnuit, nu au această funcţie. Rezultate încurajatoare s-au obţinut, prin tehnici asemănătoare, şi în cazul leucemiei şi al hemofiliei.

Autovindecarea – programarea ADN-ului prin cuvinte şi frecvenţe

Chiar din perioada în care, neexistând secvenţierea genomului uman, se vorbea de existenţa “ADN-ului de prisos”, care ar reprezenta peste 90%, mulţi cercetători – medici, geneticieni – aveau convingerea (fără dovezi) că natura nu avea cum să greşească, punând în structura celulei ceva inutil. Acum, după ce multe “mistere” au fost descifrate, graţie secventierii complete a genomului uman, se afirmă tot mai mult posibilitatea unui fel de medicină revoluţionară, prin care ADN-ul să fie influenţat şi reprogramat prin cuvinte şi frecvenţe, autovindecarea fiind posibilă fără a înlocui sau transfera chirurgical vreo genă.

Grupul de cercetare coordonat de biofizicianul rus Pjotr Garjajev, prin analize genetice, a arătat că genomul uman, mai ales cel considerat a fi “inutil”, respectă aceleaşi reguli ca şi limbajul uman, cu felul în care, de pildă, cuvintele se combină în propoziţii şi fraze, cu normele de bază ale gramaticii. Prin urmare, limbajul uman nu ţine de hazard, acesta reflectă ADN-ul nostru.

Pornind de la o asemenea premisă, cercetătorii au încercat să explice fenomene considerate până acum ca fiind paranormale, precum intuiţia, clarviziunea, vindecările spontane, tehnicile de afirmaţie, autovindecarea.

Pjotr Garjajev a explorat şi comportamentul vibraţional al ADN-ului şi a observat că funcţionarea cromozomilor este similară cu cea a ordinatoarelor holografice. A reuşit, de exemplu, să realizeze nişte scheme frecvenţionale, cu raze laser, prin care s-a influenţat frecvenţa ADN-ului şi, implicit, a informaţiei genetice. În felul acesta, nişte embrioni de broască au fost transformaţi în embrioni de salamandră, exclusiv prin transmiterea vibraţională a informaţiei ADN.

ADN-ul viu răspunde întotdeauna, spune Pjotr Garjajev, la cuvinte, expresii, la limbajul razelor laser şi chiar la undele radio, dacă sunt utilizate frecvenţele corecte, o metodă de a repara defectele genetice, fără efecte secundare, şi o cale de autovindecare – o realitate cunoscută demult, intuitiv, şi demonstrată acum şi ştiinţific.

Stresul modifică fundamental expresia genelor

Stresul şi orice emoţie puternică, spun specialiştii, modifică fundamental expresia genelor. Există o întreagă literatură ştiinţifică despre aceste “cicatrici” emoţionale, care se înglobează în “inima” celulelor, până la punctul de a fi transmise din generaţie în generaţie. Dacă, în urma unui traumatism, expresia genelor este modificată şi o persoană a devenit mai sensibilă în faţa acestui stres, terapiile pot face posibilă restabilirea expresiei genelor ca înainte de traumă.

Multă vreme s-a crezut despre cancer, de exemplu, că este exclusiv o boală genetică. Cercetările moderne au arătat însă că intervin, în cazul cancerului, dar şi al bolilor metabolice şi comportamentale, şi factori care ţin de epigenetică, adică de interacţiunea dintre factorii ereditari şi factorii de mediu.

Aşa se explică de ce autovindecarea are mari şanse de reuşită dacă suntem în armonie cu noi înşine, dacă avem o stare emoţională bună, dacă ne hrănim corect, dacă există un echilibru între activitate şi odihnă. Un studiu american despre fericire, iniţiat în anii 1930, şi încă în desfăşurare şi astăzi, arată că oamenii fericiţi au o foarte bună stare de sănătate şi la vârste foarte înaintate.

De asemenea, pentru o stare bună de sănătate, pentru prevenirea bolilor şi pentru autovindecare este nevoie şi de eliminarea alimentelor care conţin substanţe dăunătoare sănătăţii, evitarea pesticidelor, metalelor grele etc. În plus, “coerenţa cardiacă” pare a fi un instrument excelent de protecţie a organismului, constând în exerciţii de câte cinci minute, zilnic, cu inspiraţii şi expiraţii lungi, egale ca timp. În felul acesta se produce o autoreglare a hormonilor din corp şi stresul nu se mai instalează. După opt săptămâni de practicare a unor astfel de exerciţii, efectele asupra plasticităţii creierului sunt deja observabile.

Nimic din fiinţa noastră nu este întâmplător

Fie că este vorba de metodele noi, moderne, oferite de genetică, în stimularea genelor sănătoase, în corectarea mutaţiilor genetice, sau de un mod de viaţă echilibrat, fără excese, fără toxine, fără stres, organismul nostru are inteligenţă şi un potenţial uriaş de autovindecare, realităţi pe care trebuie doar să le descoperim şi să le valorificăm, pentru că nimic din fiinţa noastră nu este întâmplător, toate mecanismele corpului funcţionează, în mod normal, într-o deplină armonie si precis, ca un ceas elveţian.

Creierul uman este mai performant decât un computer, ochiul uman oferă o imagine mai bună decât un iPhone, nasul are propria memorie, corpul creează, în fiecare secundă, peste 25 de milioane de celule noi, distanţa pe care sângele o străbate prin vene, artere şi capilare este de aproape 100 000 de kilometri etc. Important este să fim conştienţi de această “minune” care este corpul nostru şi tot ce gândim şi facem să “vibreze” pe aceeaşi lungime de undă cu ceea ce ni s-a dat.