Situată în centrul Capitalei, aproape de Piaţa Universităţii, Biserica Colţea este una dintre cele mai reprezentative clădiri pentru stilul brâncovenesc. Aceasta a făcut parte din complexul arhitectural Colţea, care mai includea spitalul, un turn şi trei paraclise, astăzi dispărute.

În zona unde, în prezent, se ridică lăcaşul de cult, în anii 1640 se afla o biserică din lemn, cu hramul „Sfânta Paraschiva”. După moartea ctitorului Udrea slugerul, fratele său, Colţea Doicescu, intră în posesia ei. Cu permisiunea urmaşilor acestuia şi a Mitropolitului Teodosie, spătarul Mihai Cantacuzino va contrui în acest loc biserica de piatră cu hramul „Trei Ierarhi” (Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur). Lucrările au avut loc în perioada 1695-1698, iar ulterior aceasta va mai fi denumită şi Mănăstirea Trisfetitele. Între anii 1704-1707, este construit spitalul, precum şi trei paraclise, având hramul „Tuturor Sfinţilor, Sf. Paraschiva şi Sf. Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian”, însă acestea nu mai există în prezent. În vremea domniei lui Ştefan Cantacuzino, se ridică şi Turnul Colţei, folosit ca foişor de foc şi clopotniţă, iar în anul 1715 ansamblul este împrejmuit cu ziduri. Un incendiu puternic avariază complexul de clădiri în anul 1739, însă au loc lucrări de restaurare în acelaşi an. Afectat de cutremurele din anii 1802, 1829 şi 1838, Turnul Colţei este într-un final demolat, în 1888, pentru a permite extinderea bulevardului.

Lăcaşul de cult a fost refăcut în mai multe rânduri: în 1841, se fac reparaţii supravegheate de către arhitectul Faiser, interiorul este pictat în 1871 de Gheorghe Tattarescu, iar în 1895 are loc o nouă renovare, condusă de arhitectul G. Mandrea. Sub tencuiala exterioară, se descoperă o pictură în frescă, roşu şi negru, atribuită lui Pârvu Mutu.

O altă consolidare se realizează după Primul Război Mondial, iar în perioada 1950-1955 se reconstruieşte turnul-clopotniţă de pe pronaos după proiectul arhitectului Horia Teodoru. Ulterior, în anii 2005-2006, biserica este recondiţionată, ocazie cu care se reface şi turla de deasupra naosului.

Biserica Colţea este realizată într-un stil autentic brâncovenesc, care îmbină arhitectura bizantină cu cea românească, având uşoare influenţe din Renaşterea târzie italiană. Edificiul se remarcă printr-un plan triconc, cu pridvor susţinut pe 10 coloane din piatră şi ziduri groase de peste 1 metru. Pridvorul păstrează încă urmele unei vechi fresce, ce datează din secolul al XVII-lea. Piedestalurile coloanelor şi capitelurile sunt decorate cu sculpturi ale celor patru Evanghelişti. Portalul include elemente de baroc italian şi elemente orientale şi româneşti, iar deasupra acestuia se găseşte vulturul bicefal, simbolul Cantacuzinilor.

În interiorul bisericii, pe peretele de vest al pronaosului, se află tabloul votiv ce îi reprezintă pe spătarul Mihai Cantacuzino şi pe soţia sa. Printre icoanele de valoare, se numără icoana Maicii Domnului cu Pruncul, icoana Sfinţilor Trei Ierahi şi cea a Cuvioasei Parascheva, pictată în secolul al XVIII-lea.

biserica-coltea.jpg

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ