Satul Lacu Rezii din judeţul Brăila a luat naştere la începutul secolului al XVIII-lea, fiind întemeiat pe marginea Văii Călmăţuiului de către ciobanul Rizea. În urma unor inundaţii, zona s-a transformat în lac, primind denumirea de Lacul lui Rizea sau Lacu Rezii.
Prima biserică a localităţii a fost ridicată din lemn şi stuf, iar în cadrul ei slujbele se desfăşurau în limba greacă şi limba română. Biserica actuală, având hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, a fost construită în perioada 1840-1842 şi îmbină stilul neoclasic cu elemente de provenienţă baroc – orientală.
Cele două Războaie Mondiale şi cutremurul din anul 1941 au afectat puternic edificiul, acesta fiind renovat în mai multe rânduri. Ulterior, biserica a fost sfinţită la data de 23 iunie 1943.
În primăvara anului 2009, demarează lucrările de consolidare şi se recondiţionează exteriorul, iar pe 7 noiembrie 2010 lăcaşul de cult este resfinţit de către Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos.
Biserica Sfântul Nicolae din Lacu Rezii face parte dintr-un ansamblu tripartit, alături de clopotniţa de lemn şi mai multe cruci din piatră. Situată în centrul satului, clădirea bisericii este compusă dintr-un pridvor deschis, un pronaos redus ca dimensiuni, un naos amplificat în lungul axului longitudinal, un altar mare, ce ocupă întreaga lăţime a naosului, şi două abside laterale mai mici. Exteriorul este sobru, monocrom.
Biserica a fost sfințită pe 23 iunie 1943, marcând o etapă importantă în istoria sa. Astăzi, ea nu doar că servește nevoile spirituale ale locuitorilor, dar și atrage vizitatori din întreaga regiune, fiind recunoscută pentru frumusețea arhitecturală și importanța istorică.
