Brexit-ul, ieşirea Marii Britanii şi Irlandei de Nord din Uniunea Europeană, după 47 de ani de apartenenţă la această uniune economică şi politică, a devenit oficial în urmă cu o zi, la data de 31 ianuarie 2020, ora 23 GMT. Marea Britanie este prima ţară care a părăsit blocul comunitar, desi este membră incă din 1973, cand a aderat la CEE, precursor al UE, iar prim-ministrul englez, Boris Johnson, consideră că acum este “începutul unei noi ere” pentru ţara sa.
După cum se relatează în presa engleză şi internaţională, acest moment a fost întâmpinat cu sentimente contradictorii, atât de politicieni, cât şi de oamenii obişnuiţi, care s-au strâns, peste 100 000, în seara zilei de 31 ianuarie 2020, în fata Parlamentului britanic, au cântat “God Save the Queen”, s-au îmbrăţişat, au agitat steaguri, au plâns, au aplaudat, au numărat secundele până la ora locală 23.
Cotidianul The Times, de exemplu, titra, în ediţia de ieri – “Sărbătoare în Piaţa Parlamentului, în timp ce steagurile coboară la Bruxelles după 47 de ani” sau “Brexit: în sfârşit este timpul petrecerii pentru unii (dar puteţi plânge dacă doriţi)”.
Tabloidul Daily Express, apreciat de mulţi pentru conservatorismul afirmat de-a lungul timpului şi care a susţinut fervent Brexit-ul, salută momentul cu un entuziast titlu: “Noul Regat Unit glorios”, în timp ce The Guardian nu ezită să afirme categoric: “Brexit-ul, cea mai inutilă ambiție masochistă din istoria țării noastre, se face” sau “Praful magic al populismului a orbit raţiunea, iar pagubele şi declinul vor rămâne fata în faţă”.
Ce trebuie ştiut despre Brexit?
Brexitul este, la momentul acesta, un fapt împlinit, după ce, la data de 23 iunie 2016, decizia de ieşire a Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord din Uniunea Europeană a fost luată prin referendum, 51,89% dintre alegători optând în favoarea acestei hotărâri.
Dintr-un anumit punct de vedere, este interesant de ştiut că votul la referendum a relevat o anume divizare la nivelul societăţii britanice. Scoţia şi Irlnada de Nord au votat pentru rămânerea în UE, iar Anglia (mai puţin Londra) a votat pentru Brexit. De asemenea, 60% dintre tineri au votat pro-UE, iar acelaşi procent din populaţia de peste 65 de ani, contra.
În mod particular, Brexit-ul vizează şi procedura de retragere a Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord şi din Euratom (Comunitatea europeană a energiei atomice), aşa cum se prevede în Articolul 50, din Tratatul Uniunii Europene (TUE), o procedură care a debutat la 29 martie 2017, dată la care guvernul Marii Britanii a informat Consiliul European în legătură cu intenţia de a părăsi UE.
Au urmat peste trei ani de negocieri şi dispute, care vor fi succedaţi, până la 31 decembrie 2020, de o perioadă de tranziţie post-Brexit, vreme în care, în Regatul Unit, se vor aplica în continuare regulile blocului comunitar, dar Marea Britanie nu va mai participa la procesul decizional al Uniunii Europene.
După Brexit, prin plecarea oficială a 66,44 de milioane de englezi din această uniune, populaţia UE va număra 446 de milioane, iar teritoriul său va scădea cu 5,5%. Parlamentul European rămâne cu 705 membri, iar dintre cele 73 de mandate care au aparţinut Regatului Unit, 27 au fost redistribuite (şi România va avea un mandat în plus, faţă de cel rezultat din alegerile europarlamentare de anul trecut), iat restul sunt păstrate pentru eventuale extinderi ale UE.
Ce spun britanicii despre Brexit?
Entuziaşti sau dezamăgiţi, mulţi englezi cred că ieşirea din Uniunea Europeană este “un mare salt către necunoscut”, fără ca acest necunoscut să poată fi definit suficient de clar la acest moment.
În efervescenţa momentului din seara de 31 ianuarie 2020, s-au spus vorbe mari: “O nouă epocă pentru Marea Britanie”, “Prietenă cu ţările europene, dar liberă şi independentă, după 47 de ani”, “Vremea noastră a sosit, după 30 de ani de rezistenţă în faţa pericolului unui super-stat european”, “Nu este un sfârşit, ci un început” etc.
Pe de altă parte, Scoţia, parte a Regatului Unit şi care acoperă o treime din partea de nord a Insulei Marea Britanie, nu este animată de acelaşi entuziasm. Cotidianul “Scotsman”, din Edimbourg, titra cu amărăciune: “Adio, nu “La revedere”!”, traducând cuvântul “Adio” în 24 de limbi europene.
Alţi britanici, anti-Brexit, consideră că, odată cu această decizie, vor deveni “mai izolaţi, mai puţin prosperi, mai slabi şi mai divizaţi”.
Prim-ministrul Marii Britanii, Boris Johnson, susţine că Brexitul reprezintă “o enormă oportunitate economică de a face lucrurile care nu ni s-au permis niciodată să le facem de zeci de ani”. În plus, “Recăpătarea controlului nu înseamnă doar că Westminster (sediul Parlamentului britanic) îşi va recâştiga suveranitatea asupra UE, dar înseamnă şi că satele, oraşele şi comitatele noastre vor deveni mai autonome”, a subliniat premierul.
În acelaşi timp, analiştii economici şi financiari avertizează asupra faptului că momentul în care Marea Britanie, cea de-a cincea mare putere economică din lume, părăseşte UE nu poate rămâne fără urmări, marcând, probabil, începutul unei ere de incertitudine fără precedent.
Consecinţele ieşirii Marii Britanii din UE pentru cetăţenii europeni
Pentru ca Brexit-ul să nu antreneze schimbări bruşte, care să afecteze interesele cetăţenilor şi ale ţărilor de ambele părţi, a fost semnat un “Acord de retragere”, de 585 de pagini, care cuprinde prevederi comune, drepturi ale cetăţenilor, aspecte economice, financiare, instituţionale etc. În prezent, 2,9 milioane de cetăţeni UE trăiesc în Regatul Unit.
În Acord se stipulează, printre altele, o perioadă de tranziţie, până la data de 31 decembrie 2020, timp în care Marea Britanie va respecta acquis-ul european, iar pentru cetăţeni nimic nu se va schimba în mod semnificativ în cursul acestui an.
Cetăţenii europeni, cu reşedinţa legală în Marea Britanie sau cei care se vor stabili aici până la finalul perioadei de tranziţie, vor putea continua să locuiască în Regatul Unit, beneficiind de drepturile acordate de legislaţia europeană, pe baza obţinerii unui nou statut – settled/pre-settled status. Cererile în acest sens trebuie depuse în termen de cel mult şase luni de la încheierea perioadei de tranziţie, adică până la 30 iunie 2021.
Cetăţenii UE care, timp de 5 ani, fără întrerupere, au avut reşedinţa legală pe teritoriul Marii Britanii, pot solicita dreptul la şedere pe termen nedeterminat, adică statutul settled. Cei care nu au 5 ani de reşedinţă legală, vor putea solicita statutul pre-settled, până la acumularea celor 5 ani.
Drept de solicitare settled au şi membrii de familie ai cetăţenilor UE (soți, parteneri civili, părinți și bunici aflați în întreținere, copii aflați în întreținere), care deja locuiesc sau se alătură acestora până la sfârşitul perioadei de tranziţie.
Cetăţenii UE din Marea Britanie care au deja permis de şedere permanentă trebuie să solicite (gratuit) preschimbarea acestuia într-unul nou, care să ateste deţinerea settled status.
Toate calificările profesionale obţinute înainte de 31 decembrie 2020 vor fi, de asemenea, recunoscute de ambele părţi.
Urmările Brexit-ului pentru români
În Marea Britanie, la momentul actual, românii reprezintă a doua comunitate de migranţi ca număr, cei mai mulţi trăind în Londra şi în estul Marii Britanii.
Până la finele anului trecut, 437 000 de români aplicaseră pentru statutul de rezident sau pre-rezident (settled/pre-settled status) – aplicaţie care se face online – şi, după cum subliniază ambasadorul României în Marea Britanie, niciunul nu a fost respins. Datele neoficiale indică insă un număr de aproximativ 600 000 de români în Regatul Unit.
După Brexit, ca în cazul tuturor cetăţenilor UE, şi românii au drept de liberă circulaţie, pe baza Cărţii de identitate, până la finele acestui an.
După 31 decembrie 2020, aceste condiţii se vor schimba, se vor stabili noi reguli pentru cei care vor dori să studieze sau să muncească în Marea Britanie, iar în privinţa călătoriilor nu se are în vedere introcerea vizelor, dar, probabil, va fi nevoie obligatoriu de paşaport.
Rămâne de văzut ce va însemna Brexitul pentru viitorul Marii Britanii si pentru Europa. Dacă vreodată Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord va hotărî să revină in Uniunea Europeană, va trebui să urmeze toate procedurile obişnuite de aderare.
