Broasca-greiere (Acris crepitans) traieste in regiunile cu mlastini, lacuri, iazuri si paraie din sudul si estul SUA, in special in Texas, Colorado, Oklahoma, Indiana, Arkansas, etc. Numele ei vine de la cantecele masculilor din perioada de imperechere care se aseamana cu niste sunete metalice, ca ale greierilor.

Această specie este cunoscută pentru sunetele sale metalice, asemănătoare cu cele ale greierilor, emise de masculi în sezonul de împerechere.

Caracteristicile fizice și adaptările broaștei-greiere

Interesant la aceasta specie este ca are capacitatea sa sara pe distante deosebit de lungi, uneori si de pana la un metru, datorita membrelor posterioare foarte musculoase si puternice. O caracteristica particulara a adultilor este ca prezinta pe cap un triunghi de culoare inchisa chiar in zona dintre ochi.

Culoarea pielii la broasca-greiere variaza foarte mult, poate fi verde, maronie, neagra cu pete gri si alte combinatii de culori, uneori cu zone mai deschise – galbene, rosi sau portocalii-maronii – care ii asigura un camuflaj bun in frunzisul de langa mlastinile in care traieste.

Exemplarele adulte ajung la lungimea corpului de 1,5-3,5 cm, masculii sunt intotdeauna mai mici decat femelele si au corpul mai indesat, acoperit cu piele foarte verucoasa si ochii mai bulbucati. Membrele au degete prevazute cu discuri adezive cu care adera bine la suprafetele lucioase cum sunt cele ale pietrelor, iar la membrele posterioare apar si membrane interdigitale care servesc la inot.

La inceputul primaverii, cand este sezonul de reproducere, pot fi vazute populatii mari de astfel de broaste care se aduna in iazuri si pot fi auzite cantecele de chemare ale masculilor pentru a atrage femelele. Acestia isi umfla sacul gutural cu aer care vine pe traseul dinspre plamani si acesta, iar sunetul este produs cand aerul trece peste coardele vocale din laringe.

Femela isi alege masculul dupa cantecul acestuia, apoi dupa imperechere depune un numar de aproximativ 400 de oua in apa, de regula la adancimi mici. Dupa o perioada de 1-3 luni apar mormolocii, care au varful cozii negru si se hranesc in special cu fitoplancton si alte organisme mici care traiesc in apa.

Habitatul și distribuția geografică a speciei

Habitatul acestor broaste este predominant terestru, iar hrana lor consta din animale mici, insecte, paianjeni, moluste, viermi, crustacee, mai rar si vegetale. Cand inghit prada inchid pleoapele, globii oculari se rotesc si apasa in jos, astfel sporind presiunea din gura. Prada trebuie inghitita intotdeauna intreaga, deoarece nu o pot fragmenta si marunti inainte in gura. Dusmanii lor naturali sunt serpii, pasarile, anumite specii de mamifere si broastele testoase.

broasca greier

Saltul la aceste broaste este si un mijloc de a scapa de pradatori, ele se lanseaza in aer printr-un impuls puternic dat de membrele posterioare, apoi acestea sunt intinse in aer pentru a da o forma aerodinamica, iar la aterizare impactul este amortizat prin membrele anterioare care sunt impinse inainte.

Dupa cum este si de asteptat, locul lor de refugiu este intotdeauna in apa. Mormolocii sunt lipsiti de aparare, ei sunt vanati atat de pestii rapitori cat si de larvele de libelule. Numarul mare de oua depuse de femele asigura supravietuirea catorva mormoloci.

Broasca-greiere face parte din ordinul Anura, familia Helidae. Aceasta specie este in pericol de disparitie.

Ciclul de viață al broaștei-greiere și dezvoltarea mormolocilor

Ciclul de viață al broaștei-greiere începe odată cu depunerea ouălor de către femelă în apele puțin adânci ale mlaștinilor și iazurilor. Fiecare femelă poate depune între 200 și 400 de ouă, în funcție de condițiile de mediu și de disponibilitatea resurselor. Odată ce ouăle eclozează, mormolocii emerg și își încep dezvoltarea hrănindu-se cu fitoplancton și alte organisme mici din apă.

Acești mormoloci sunt vulnerabili la prădători, precum peștii rapitori și larvele de insecte. Timpul de dezvoltare al mormolocilor variază între 1 și 3 luni, în funcție de temperatura apei și disponibilitatea hranei.

Pe măsură ce mormolocii se transformă în adulți, încep să-și dezvolte membrele posterioare și pierd coada, pregătindu-se pentru viața terestră. Odată ajunși la maturitate, broaștele-greiere părăsesc apa și se aventurează în habitatul lor predominant terestru, unde își petrec cea mai mare parte a timpului vânând insecte și alte mici nevertebrate.

Video – Broasca-greiere (Acris crepitans):

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.