Bufnita – simbol mitologic

Bufnita, numita, la noi, si buha, huhurez, bufna, cucuvea, ciuf, ciovica etc., este unul dintre cele mai vechi si mai incarcate de semnificatii simboluri mitologice. In legendele precrestine, apartinand diverselor culturi, bufnita, pasare de noapte, este asociata intelepciunii, tristetii, singuratatii, melancoliei, fiind pretuita, chiar venerata, doar mai tarziu, la inceputurile Evului Mediu, fiind inclusa, in anumite spatii culturale, in categoria fiintelor malefice, prevestitoare de moarte.

In Grecia antica, Athena, zeita intelepciunii, impresionata de ochii adanci, stralucitori in intuneric, ai bufnitei, privind mereu inainte si nu in lateral, ca celelalte pasari, a asezat-o in randul fiintelor « alese », ocrotitoare a comertului si a armatelor, in razboi, semn de putere si de biruinta. Pe de alta parte, bufnita, tot la greci, era una dintre cele trei Parce, care o insoteau pe Atropos, fiica lui Zeus, avand rolul de a taia « firul » vietii, atunci cand venea sorocul.

In Orient, in special la chinezi, bufnita este unul dintre cele mai vechi simboluri, fiind reprezentata pe diverse obiecte de cult, dar si pe stindardele regale din diverse epoci. Era, in China antica, si intruchiparea principiului yang (masculin), insemnand vitalitate, forta, energie, si care se manifesta (uneori in exces) in perioada solstitiului de vara.

La amerindieni, populatia nativa de pe continentul american, bufnita era pasarea ocrotitoare a destinului si a noptii, ceea ce si explica folosirea penelor de bufnita in anumite ritualuri.

La celti, probabil si sub influenta crestinismului, bufnita avea o functie psihopompa, adica avea misiunea de a conduce sufletele mortilor, pe taramul celalalt. Una dintre zeitele mitologiei galeze –Arianrhod – numita si „Cerc de argint”, preschimbata in bufnita, semnifica deopotriva reinnoirea ciclica a naturii, dar si forta subconstientului uman, asociata ochilor pasarii.

In Roma antica, bufnita avea, prin excelenta, un simbolism negativ, fiind pasarea prevestitoare a mortii, dar si a magiei, a fortelor oculte.

In cultura populara romaneasca, bufnita (buha) este una dintre pasarile de noapte in jurul carora s-au tesut multe mituri, chiar daca nu este „iubita”, mai toate legendele fiind legate de taramurile „infernale”, ale intunericului si mortii. O descriere exceptionala, din acest punct de vedere, ii apartine academicianului Mihai Bacescu, pe care il citeaza, de exemplu, si Mihai Coman, in cartea sa, Mitologie populara romaneasca: „ Prin ochii lor enormi, galbeni, ce ard in intuneric, ochi ce privesc inainte (…), prin pozitia aparte a penelor, pe capetele lor mari, prin viata lor exclusiv de noapte, precum si prin traiul lor in locuri izolate, in sfarsit, prin cantecul lor vaitat sau rasul – huhuritul – ce poate rasuna uneori lugubru in noapte, prin toate acestea, (bufnita) a inspirat teama nu numai micilor mamifere si pasarilor, ci si omului”. In pofida simbolismului negativ, legat de moarte, cantecul bufnitei (si al altor pasari de noapte inrudite) poate sa insemne totusi, asa cum s-a transmis prin traditie, si apropierea ploii (daca se aude cantecul doua-trei nopti consecutiv) sau nasterea unui copil, daca pasarea canta pe casa.

Plurivalenta acestui simbol lasa fiecaruia posibilitatea de a se lasa convins de unele sau altele dintre interpretari. Tocmai pentru ca se poate vedea atat de rar in realitate chipul unei bufnite, aceasta fascineaza si, poate, dintre toate semnificatiile acestui simbol, cele mai apropiate de esenta acestei pasari ciudate sunt cele referitoare la intelepciune, renastere, taina.