Bumbacul este fibra naturala, cea mai utilizata in lume, reprezentatnd jumatate din industria textila mondiala. Egiptenii cunosteau firul de bumbac si se presupune ca il foloseau la confectionarea vesmintelor de acum 12 000 de ani. Arheologii au gasit fragmente de panza de bumbac, intr-o pestera din Mexic, vechi de 7 000 de ani, iar in India, bumbacul se cultiva de cel putin 3000 de ani. Bucati de bumbac, in culori naturale, s-au gasit si in pesteri de pe coastele nordice din Peru. Industria bumbacului s-a dezvoltat, in Europa, incepand cu secolul al XIV-lea, iar din secolul al XVII-lea, a ajuns si in America, prin intermediul colonistilor spanioli.

In 1764, inventatorul englez James Hargreaves a revolutionat industria bumbacului, construind prima masina de tesut, cu mai multe fuse. In secolul al XIX-lea, francezul Joseph Jacquard a pus la punct o masina automata, care a contribuit enorm la cresterea productivitatii, in acest domeniu. Primele filaturi au fost infiintate la Bombay (India), dar dezvoltarea acestei industrii a fost curand franata de faptul ca, la vremea respectiva, colonistii britanici preferau sa trimita bumbacul brut in Anglia si sa il prelucreze la filaturile din Lancashire. India si-a relansat productia de bumbac dupa ce si-a recastigat independenta, adica dupa 1947. In prezent, in aceasta tara, anual, se produc 12 metri de bumbac pe cap de locuitor, ocupand locul trei in lume (dupa SUA si China).

Joseph Jacquard, Foto: en.wikipedia.org

India este tara de care se leaga cele mai vechi culturi de bumbac. Acestea sunt mentionate in “Rig Veda” (Cartea Intelepciunii, 15000 i.Hr.), una dintre cele mai interesante marturii despre cultura si civilizatia Orientului antic. Cand Cristofor Columb a fost intampinat de locuitorii din Insulele Barbados, imbracati in haine de bumbac, acesta a fost semnul, pentru exploratorul italoano-spaniol, ca acestia ajunsesera in India, de unde isi procurasera astfel de materiale, pe care indienii le obtineau din prelucrarea fibrelor de Gossypium arboreum (Bumbacul). Dupa inflorire, ovarul plantei se transforma intr-o capsula care contine 30-50 de seminte, fiecare inconjurata de aproximativ 10 000 de fibre de bumbac. Acestea sunt izolate, presate, pieptanate si prelucrate.

Cuvantul “cotton” (bumbac), pe care il putem citi pe etichetele hainelor, isi are originea in cuvantul arab “El Kutn”, din care a derivat, in latina medievala, “cotonum”, “kattun”, in germana, in italiana, “cotone”, “algodon”, in spaniola etc. Desi cultura, pe scara larga, a bumbacului, in spatiul european, este destul de tarzie, totusi, in Antichitate, Herodot pomeneste, in scrierile sale, de “arborele purtator de lana”, subliniind ca indienii au un fel de planta care produce, in loc de fructe, o lana mai frumoasa si mai moale decat aceea a oilor, aluzie la firele care inconjoara semintele acestei plante.

Citește și:  Cine a inventat badmintonul si cum se joaca acest joc?

Alexandru cel Mare, in urma campaniei sale, in Asia, a adus cu sine, cultivatori de bumbac si mestesugari preceputi in prelucrarea acestor fire. In secolul I d.Hr., comertul cu stofe de bumbac, din India, cucereste tarile din bazinul mediteraneean si Africa, unde si astazi, bumbacul este considerat “aurul alb”. In savana africana, alternanta dintre perioadele cu clima umeda si cele secetoase ofera conditii optime pentru cultivarea bumbacului, adaugandu-se, la acestea, si solul foarte bogat in materie organica.

Avantajele tesaturilor din bumbac

  • Au o mare capacitate absorbanta (de aceea, de exemplu, prosoapele, halatele de baie, de cea mai buna calitate, sunt cele din bumbac);
  • Capacitate izolanta medie, care explica senzatia placuta pe care o lasa hainele de bumbac pe piele (racoroase vara, calduroase iarna);
  • Solutiile alcaline/acide (nu foarte concentrate) nu altereaza firele de bumbac, ceea ce permite albirea tesaturilor;
  • Bumbacul suporta foarte bine temperaturile ridicate (tesaturile de bumbac pot fi tinute in apa la temperatura de fierbere si se calca usor);
  • Bumbacul are un luciu mat, iar culoarea naturala este alba sau crem; poate fi insa vopsit in orice culoare;
  • Panza din bumbac este rezistenta (mai ales cea obtinuta din fire lungi  – 40-50 milimetri – si medii – 25-30 milimetri);

    southcarolina1670.wordpress.com, Foto: jour3111buckley.wordpress.com
    Productie de bumbac, Foto: jour3111buckley.wordpress.com

In prezent, cele mai mari producatoare de bumbac sunt Statele Unite ale Americii, China, India, Sudan, Brazilia, Egipt etc. Bumbacul cultivat in Africa este de cea mai buna calitate (cu fibre lungi). In India si China se cultiva, in special, bumbacul cu fibra scurta. Dintre tarile europene, cea mai importanta producatoare de bumbac este Grecia, cu o suprafata cultivata de peste 400 000 de hectare.

Marile culturi de bumbac creeaza, insa, o problema majora, in privinta mediului, deoarece cultivatorii folosesc mari cantitati de pesticide care tind sa distruga, pe termen lung, suprafete de teren semnificative. Mai mult, seminte de bumbac, ajunse accidental in hrana animalelor, altereaza calitatea alimentelor (carne, lapte). Bumbacul bio, cultivat in ultimii ani, este de o calitate superioara, foarte sanatos pentru confectionarea hainelor, dar pretul unei asemenea culturi este foarte ridicat, de aceea nu se bucura inca de interesul marilor producatori.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.