Sub o forma sau alta, butonii pentru mansete fac parte din garderoba masculina de aproape un mileniu – de la prezenta lor (accidentala) inca din Egiptul antic si de la folosirea acestora, timp de secole, de catre capetele incoronate, pentru a marca evenimente speciale, pana in prezent. Un costum sobru, o camasa impecabila si o cravata pot reprezenta o tinuta ireprosabila pentru un barbat, dar sunt adesea monotone si lipsite de personalitate. Pe de alta parte, este foarte usor ca, folosind un accesoriu, o tinuta sa devina extravaganta intr-un mod neplacut si lipsit de gust. Butonii pentru mansete, corect alesi, sunt solutia simpla, clasica si eleganta pentru a lumina o tinuta prea stricta sau terna.
Prima aparitie a butonilor pentru mansete
Primii butoni pentru mansete apar, in Europa, la inceputul secolului al XVII-lea, pentru a prinde manecile in jurul incheieturii mainii, ca o alternativa la dantele, panglici sau lantisoare. Pentru aristocratia europeana a acelei perioade, camasile cu butoni la mansete reprezentau un semn distinctiv, o adevarata marca a unui gentleman. Stilul si materialele din care erau confectionate aceste accesorii erau extrem de variate, sub forma de zale, rotunde, plate, din una sau mai multe bucati, cu incrustatii din email, argint, otel, safir sau platina.
Odata cu emigrarea, in diverse zone ale continentului, a manufacturierilor de origine germana, care se perfectionasera in arta bijuteriilor decorate, butonii capata forme din ce in ce mai originale si mai atent lucrate. In partea de vest a Angliei era foarte apreciat un accesoriu care semana cu o incuietoare, folosit la incheietura mainii, facut din bronz aurit. Initial, bijuteria era folosita, in special, de femei, fiind adaptata treptat si pentru tinuta masculina, intr-o forma apropiata butonilor de astazi.
Istoria moderna a butonilor pentru mansete incepe cu descrierea extensiva pe care o ofera Alexandre Dumas, in celebrul sau roman “Contele de Monte Cristo”. In niciun alt roman care apartine literaturii vestice, un detaliu vestimentar – butonii pentru mansete – nu a primit atat de multa atentie. Se pare ca butonii fabricati in Franta erau in mare voga, dupa ce croitorii din acea perioada (secolul al XIX-lea) au fost captivati si influentati, in egala masura, de cunoscutul personaj din romanul lui Dumas, Baronul Danglars, un barbat a carei prezenta provoca, de cele mai multe ori, invidia, in randul compatriotilor sai, care priveau cu fascinatie catre diamantul ostentativ de la butoniera. Atat de somptuoasa si grandioasa este aceasta descriere, incat croitorii francezi au luat in serios posibilitatea ca butonii pentru mansete sa adauge un nou capitol si sa devina indispensabili garderobei masculine.
In perioada revolutiei industriale, odata cu dezvoltarea industriei de placare a metalelor pretioase, butonii pentru mansete au fost tot mai des utilizati, in cercurile inalte ale societatii, dar se poate constata, in acelasi timp, si o “democratizare” a lor. Mai sobri (simpli) decat in secolul precedent, acestia au devenit interesanti si pentru vestimentatia oamenilor de afaceri, dar si pentru tinerii dornici sa se imbrace dupa ultima moda.
In Statele Unite ale Americii, in anii 1800, George Krementz este cel care patenteaza dispozitivul (confectionat dintr-un cartus adaptat) care putea produce butoni dintr-o singura bucata. Din acel moment, fiecare companie care se respecta comanda butoni pentru a-i oferi drept cadou, partenerilor de afaceri si angajatilor. Case de bijuterii, precum Cartier sau Tiffany, au creat modele unicat, inspirate de curentele artistice ale timpului – cubismul, art deco etc.
Perioada de glorie a butonilor pentru mansete este reprezentata de anii ’20, ai secolului al XX-lea, timp in care manufacturierii produceau diferite dispozitive si inventau design-uri, cu un singur scop: acela de a da cumparatorului posibilitatea de a insera si de a indeparta butonul cu lejeritate, intr-un gest firesc. In anii 1950, este inventata legatura sub forma unei bare curbe, care inconjura butonul dintr-o parte in alta. Mai tarziu, asa numita “bara in T”, folosita chiar si in ziua de astazi, in majoritatea mecanismelor de prindere a butonilor pentru mansete, s-a dovedit a fi mult mai practica.
Cum se aleg butonii pentru mansete
Un vechi obicei spune ca un barbat nu ar trebui sa isi cumpere singur butonii si ca ar trebui sa ii primeasca in dar, la fiecare ocazie speciala. Cu siguranta, aceasta este o traditie pastrata din perioada medievala, cand butonii pentru mansete erau niste accesorii extrem de scumpe si de rare, fabricate exclusiv pentru celebrarea evenimentelor princiare.
In momentul alegerii unei perechi de butoni pentru mansete, pe langa functionalitatea lor, trebuie evaluate si celelalte accesorii care vor fi purtate, pentru ca toate sa se asorteze:
- O pereche de butoni emailati sau colorati trebuie sa se asorteze cu nuanta camasii, cu cravata, papionul si/sau batista de buzunar, cureaua, acul de cravata, sosetele;
- Culorile/nuantele butonilor nu trebuie sa fie neaparat estompate (pot fi chiar indraznete), avand in vedere ca acestia confera personalitate si au menirea de “a da viata” vestimentatiei masculine;
- Daca perechea de butoni este fabricata dintr-un metal pretios, trebuie sa se asorteze cu eventuale alte bijuterii (cat mai putine) care vor fi purtate, ceasul, in primul rand; nu se vor purta, de exemplu, butoni aurii si ceas cu bratara argintie (se va merge pe auriu/argintiu, la toate accesoriile, inclusiv acul de cravata);
- La o camasa alba, cei mai potriviti sunt butonii colorati sau inchisi la culoare;
Pentru persoanele pasionate de aceste bijuterii si de felul in care au evoluat, de-a lungul timpului si modelor, Muzeul National al butonilor din New Hampshire (SUA) ofera intreaga lor istorie, aici fiind expuse peste 70.000 de perechi. Cei mai scumpi butoni pentru mansete au fost facuti cadou, de catre cea care a devenit sotia regelui Eduard al VIII-lea, Wallis Simpson, sotului sau. Erau confectionati din diamant si platina si au fost vanduti la licitatie, pentru fabuloasa suma de 440.000 de dolari.
Butonii pentru mansete au reprezentat si continua sa fie, in felul lor, o oglinda a epocii pe care au parcurs-o: in stil “art nouveau”, la sfarsitul secolului al XIX-lea, extravaganti in anii ’40-’50, excentrici, in anii’60, cand erau preferatii starurilor holywoodiene, fantezisti astazi.