Calomniaţi, calomniaţi, ceva tot va rămâne! (în franceză, “Calomniez, calomniez, il en restera toujours quelque chose!”) – este o expresie celebră, o replică dintr-o foarte cunoscută operă a scriitorului francez Pierre Beaumarchais – “Bărbierul din Sevilla” (1816) – după care s-a făcut libretul operei comice cu acelaşi titlu (Bărbierul din Sevilla), de Gioacchino Rossini.

Replică faimoasă, intrată în mentalul colectiv – Calomniaţi, calomniaţi, ceva tot va rămâne! – aparţine personajului Don Basilio. Figaro (bărbierul oraşului), Rosina, Don Basilio, Doctorul Bartolo, contele Almaviva sunt personajele principale, antrenate în tot felul de intrigi amoroase. Almaviva, îndrăgostit de Rosina (deşi aceasta urmează să devină soţia Doctorului Bartolo), prezentându-se ca studentul Lindoro şi însoţit de un grup de muzicieni, îi cântă o serenadă frumoasei şi bogatei Rosina.

Rosina, la rândul ei, îndrăgostită şi ea de conte, îi aruncă o scrisoare de la balcon şi, până la final, după ce Figaro ţese tot felul de încurcături şi situaţii, reuşeşte să-i unească pe cei doi îndrăgostiţi. În toată această poveste, Don Basilio, de partea lui Bartolo, îl învaţă pe acesta cum să scape de Almaviva, apelând la calomnie: “Calomniez, calomniez, il en restera toujours quelque chose!”. Până la urmă, şi Basilio va trece de partea îndrăgostiţilor contra unui “cadou”, dar firea lui mefistofelică nu se dezminte nicio clipă, jubilând atunci când calomnia ia proporţii, pornind de la un simplu cuvânt sau o şoaptă”: “Se întinde ca un val/Ca un foc, ca un cutremur/Ca urgia ce produce/Un dezazastru infernal”.

Mesajul pe care îl transmite “Aria calomniei” este evident – cei care apelează, fără scrupule, la această armă perfidă, strecoară premeditat veninul minciunilor, în speranţa că ceva, o îndoială tot va rămâne în mintea oamenilor, în urma calomniilor, adică a afirmaţiilor ipocrite, tendenţioase, făcute cu scopul de a discredita pe cineva, de a-l dezonora.

Calomniaţi, calomniaţi, ceva tot va rămâne, Rossini, Barbierul din Sevilla

De fapt, originea acestei expresii este mai veche decât opera lui Beaumarchais şi decât opera lui Rossini. Scriitorul francez a preluat expresia “Calomniaţi, calomniaţi, ceva tot va rămâne!” dintr-o scriere a lui Francis Bacon, filosof, orator şi om de ştiinţă englez, din secolul al XVII-lea – “De dignitate et augmentis scientiarum” (Demnitatea şi dezvoltarea ştiinţelor) – lucrare în care expresia apare în varianta latinească: “Audacter calumniare, semper aliquid haeret” (Calomniază cu îndrăzneală, tot se prinde ceva până la urmă!)

Citește și:  Cum este corect – des- sau dez- (a deslega sau a dezlega, a desminti sau a dezminti, a desnoda sau a deznoda etc.)?

Şi în literatura română, Dimitrie Bolintineana, în perioada paşoptistă, observa cu amărăciune despre acest fel nedemn de a fi al unor oameni, “defăimători de profesie”, obişnuiţi să clevetească, pentru a-şi acoperi propriile slăbiciuni:Calomnia este ca un cărbune stins, care nu te arde, dar te mânjeşte”.

Deşi a traversat câteva secole, expresia “Calomniaţi, calomniaţi, ceva tot va rămâne!” este încă vie şi nu numai la noi, în acest spaţiu balcanic mai predispus, poate, la clevetire, defăimare sau, cu un cuvânt autohton binecunoscut, “bârfă”, al cărui câmp sinonimic, nu întâmplător, este foarte larg – hulă, ocară, blasfemie, ponegrire, pălăvrăgeală, flecăreala etc.

Calomniaţi, calomniaţi, ceva tot va rămâne, originea şi sensul expresiei

Mai mult, in epoca modernă, s-au făcut studii pentru a se descoperi mecanismele psihologice ale celor care apelează la calomnie şi al căror comportament este considerat ca fiind deviant. “Calomniaţi, calomniaţi, ceva tot va rămâne!” este deviza celor care au o stimă de sine scăzută, care sunt animaţi de invidii şi frustrări, care disimulează ura sub masca bunăvoinţei şi a amabilităţii. Calomniatorii urmăresc să intimideze persoanele pe care le consideră incomode, din diverse pricini.

Mecanismul calomniei este mereu acelaşi: lansarea unei “istorii” pe care, în general, nimeni nu o poate verifica imediat. Calomniatorul face totul ca să pară credibil, aduce “detalii” construite de propria imaginaţie, inversează cronologii, denaturează situaţii, împrejurări, insinuează, sugerează cauze, mizează pe curiozitatea şi uimirea celor care îl ascultă. Cei naivi vor marşa de îndată la spusele calomniatorului. Cei inteligenţi vor manifesta prudenţă sau indiferenţă, ceea ce reprezintă cel mai bun mod de destabilizare a unui calomniator.

Când expresia “Calomniaţi, calomniaţi, ceva tot va rămâne!” este pretextul unor opere comico-satirice, precum în cazul lui Beaumarchais sau Rossini, această împrejurare poate să amuze şi să atenţioneze, cu mijloacele artei, asupra unor astfel de comportamente. Când este vorba de viaţă reală, ar trebui să nu uităm o altă expresie celebră: “Răutatea şi calomnia sunt resursele capetelor goale” (Pierre Claude Boişte) sau că “Întotdeauna calomnia se discreditează prin exagerare şi se uzează prin repetiţie” (Emile de Girardin).

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.