Considerat “a saptea arta”, filmul s-a nascut, progresiv, in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Nimeni nu a putut indica precis o “data de nastere” a filmului, pentru ca este vorba, mai degraba, de experimente si acumulari succesive. Totusi, in mod curent, inventia cinematografului este atribuita fratilor Lumiere, Auguste si Louis, care, in 1895, au prezentat, cu ajutorul “cinematografului” lor (aparat format din camera de luat vederi si proiector), 15 filme, la Paris. Inaintea acestei date, au existat o serie de inovatii, in domeniul imaginii animate.

Autorul primului film cunoscut

Louis Aime Augustin Le Prince, Foto: vous-avez-dit-4ction.kazeo.com

Louis Aime Augustin Le Prince, chimist si inginer francez, este autorul primului film cunoscut, un scurt metraj mut, de doua secunde, intitulat “Scena in gradina Roundhay”. Imaginile in miscare infatiseaza patru persoane, plimbandu-se prin gradina respectiva, din regiunea West Yorkshire, Anglia – una dintre ele fiind chiar fiul lui Le Prince. Filmul este realizat cu o camera cinematografica, dotata cu o singura lentila, inventata si brevetata de Le Prince, in 1888.

Acest prim film din istoria cinematografiei este inconjurat de un mister total si de imprejurari tragice pentru toti cei care apar in imagini. Sarah Robinson Whitley, una dintre cele patru persoane de pe pelicula, s-a stins din viata la 24 octombrie 1888, la numai sase zile dupa filmare. Pe 16 septembrie 1890, cand era pe punctul de a-si breveta inventia la Londra si cand isi pregatea prima aparitie in public la New York, Louis Le Prince a disparut fara urma, in timpul unei calatorii intre Dijon si Paris. In 1902, si fiul sau, Alphonse, prezent in film, si dupa ce trebuise sa accepte disparitia tatalui sau, a fost gasit mort, la New York, ucis de un glont.

Zoopraxiscop – un proiector pentru imagini

Printre cele peste 1000 de brevete ale celui mai prolific inventator american, Thomas Alva Edison, se numara si cateva legate de inceputurile filmului. In 1888, el primeste un aparat – zoopraxiscop -inventat de Eadweard Muybridge, un fotograf britanic, si, pe baza lui, pune la punct un kinetograf. Zoopraxiscop-ul era un proiector care recompunea miscarea prin succesiunea rapida a imaginilor, totul pornind de la pasiunea pentru cursele de cai si de la intrebarea daca, in galop, la un anumit moment, toate picioarele calului sunt desprinse de sol.

Pentru a gasi un raspuns, Muybridge a asezat, de-a lungul unei piste pentru galop, douasprezece aparate, la distante egale, pe care le-a declansat succesiv, pentru a fotografia toate miscarile calului folosit pentru experiment si pentru a le recompune ulterior. Edison perfectioneaza aparatul lui Muybridge, iar in 1903 chiar comercializeaza o camera de cinema – Universal Projecting Kinetoscope – capabila sa inregistreze 12 imagini, pe un film de 35 mm.

Cu o astfel de camera, Edison a filmat executarea, prin electrocutare, a elefantului imblanzit Topsy, de la Circul Forepaugh, din Coney Island, SUA, considerat periculos, dupa ce acesta ucisese trei oameni. Fragmente din pelicula respectiva au fost folosite, de-a lungul timpului, in diverse filme documentare si artistice, inclusiv in 2000, in filmul “Hamlet”, realizat de Michael Almereyda, dupa piesa omonima a lui Shakespeare , sau in 2009, in “Assassin’s Creed 2” – un video de actiune si aventura, al studioului Ubisoft Montreal, aparut si in versiune pentru PC.

Citește și:  Cum influenteaza dansul de societate personalitatea noastra?

Praxinoscop – un aparat optic

Charles-Emile Reynaud

Charles-Emile Reynaud, fotograf, artist si inventator francez, este un alt precursor al cinematografiei, prin praxinoscop-ul sau – un aparat optic care crea iluzia miscarii, premiat la Expozitia Universala de la Paris, din 1878, si prin “teatrul optic” (1888), care permitea proiectarea unei animatii, pe un ecran, cu ajutorul a doua lanterne magice (un fel de “stramos” al aparatelor de proiectie).

La 28 decembrie 1895, fratii Lumiere organizeaza la Salonul indian Grand Cafe, Paris, prima proiectie cinematografica platita (un franc, biletul), la care au asistat 33 de spectatori. Presa vremii, desi invitata, nu a participat, in schimb, vestea “minunii” s-a raspandit foarte repede si politia a trebuit sa intervina pentru a face ordine printre cei peste 1000 de oameni dornici sa intre in sala.

Printre scurt metrajele prezentate se aflau: “Iesirea din uzina Lumier, din Lyon”, “Congresul de fotografie de la Lyon”, “Fierarii”, “Baie in mare” etc. Dupa un asemenea succes, s-au deschis sali de cinema in toata Europa. Georges Melies, realizator de film si creatorul primului studio de film din Franta, din vremea respectiva, inoveaza la nivelul efectelor speciale si al trucajelor, fiind deschizator de drum in filmul de fictiune.

Secventa dintr-un film cu Charlie Chaplin, Foto: cinemashame.wordpress.com

In 1906, in Australia, Charles Tait realizeaza primul lung metraj (film care dureaza mai mult de 60 de minute) – “The Story of the Kelly Gang”.

De la aceasta data, filmul a evoluat constant, parcurgand mai multe etape si perfectionandu-si tehnicile, de la filmul mut, la cel cu sonor (1927, “Interpretul de jazz”), de la alb-negru, la color (1935, “Becky Sharp”,  de Rouben Mamoulian), de la scurt metraje, la lung metraje artistice. Prima jumatate a secolului al XX-lea inseamna aparitia unor mari actori si a unor mari regizori, care au pus bazele unei arte exceptionale: 1918 – “The Bond”, 1925 – “Goana dupa aur”, cu Charlie Chaplin, 1926 – “Don Juan”, 1927 – “Interpretul de jazz”, ambele realizate de Alan Crosland, 1931 – “Sous les toits de Paris” (“Pe acoperisurile din Paris”), de Rene Claire, 1932 – “Love Me Tonignt”, cu Maurice Chevalier si Jeanette MacDonald, 1933 – “Queen Christina” cu Greta Garbo si John Gilbert, 1933 – “The Song of Songs”, cu Marlene Dietrich, 1940 – “Dictatorul” (Charlie Chaplin), 1952 – “Cantand in ploaie”, cu Stanley Donen et Gene Kelly, 1953 – “Barbatii prefera blondele” etc.

Ce a urmat dupa acesti ani, in evolutia filmului si a cinematografiei, este absolut spectaculos, s-au conturat, in timp, scoli, directii, curente cinematografice, cu un impact la public urias, justificat si de faptul ca filmul este o arta sincretica – imagine, muzica, text etc.- provocandu-l pe spectator nu numai sa priveasca, ci si sa inteleaga, sa (re)creeze, sa viseze.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.