Primii amfibieni au apărut în urmă cu aproximativ 370 de milioane de ani, în perioada devoniană, marcând un moment esențial în evoluția vieții pe Pământ. Aceste vertebrate au fost primele animale capabile să trăiască atât în apă, cât și pe uscat, adaptându-se la schimbările climatice și retragerea marilor întinderi de apă. Provenind din pești, amfibienii au dezvoltat caracteristici speciale, care le-au permis să supraviețuiască în medii variate și să se reproducă în apă, în ciuda adaptărilor pentru viața terestră.
Cum și când au apărut primii amfibieni?
Animalele vertebrate care pot supravietui atat in apa, cat si pe uscat, numite amfibieni, au o istorie foarte lunga, care incepe in era primara, in urma cu 370 de milioane de ani, in perioada numita devonian.
Ei sunt urmasii pestilor, care, conform studiilor, au fost nevoiti, datorita modificarilor de clima si retragerii marii, sa paraseasca marile intinderi de apa, pentru a trai pe uscat. Fiind dotati atat cu respiratie branhiala pentru apa, cat si cu respiratie pulmonara, pentru uscat, ei puteau merge pe uscat, daca seca raul sau balta in care se aflau, pentru a cauta o alta sursa de apa.
Adaptările esențiale ale amfibienilor la viața pe uscat
Stramosii amfibienilor puteau iesi cu usurinta pe uscat, datorita inotatoarelor puternice, cu care se indreptau catre fundul apei si apoi ieseau pe uscat, daca era necesar. Cu toate ca puteau supravietui pe uscat, acesti pesti trebuiau sa stea in apropierea unei ape, pentru a se putea reproduce si a impiedica deshidratarea. Din acestia au evoluat primele animale care pot trai atat in apa, cat si pe uscat, care, spre deosebire de stramosii lor, erau dotate cu membre, necesare deplasarii pe uscat.
Amfibienii aveau oasele si coada asemanatoare pestilor si cu toate ca se miscau mai greu la inceput, s-au adaptat repede la deplasarea pe uscat. Desi s-au acomodat cu uscatul, inca erau dependenti de apa, datorita pielii lor moi si umede, insa asta nu ii impiedica sa rataceasca pe uscat, in special daca se afla o sursa de apa prin preajma, mai ales ca pe uscat gaseau mult mai multa hrana.
Evoluția amfibienilor din pești: un pas crucial
Pentru amfibieni, apa era necesara si pentru reproducere, deoarece ei isi depuneau ouale in apa, iar puii treceau prin etape diferite de dezvoltare sub forma de larva, spre deosebire de urmatoarea clasa de vertebrate, care s-au dezvoltat din amfibieni si care isi puteau depune ouale pe uscat.
Cu toate ca au avut o perioada de glorie, in care clima era calda si umeda si s-au devoltat in specii variate, cu infatisari diferite, in perioada de seceta care a urmat nu au mai avut conditiile prielnice pentru dezvoltare. Unii dintre ei, pentru a se adapta noilor conditii climatice, au devenit reptile.
Din nefericire, nici in prezent amfibienii nu o duc mai bine, numarul exemplarelor care pot supravietui si pe apa si pe uscat fiind redus considerabil. Daca motivele care genereaza aceasta problema, precum bolile, clima si urbanizarea nu se vor schimba in viitor, exista riscul ca un numar si mai mare din acestea sa dispara. Pentru a impiedica acest lucru oamenii de stiinta se gandesc la solutii.
Cum au evoluat amfibienii în diverse specii și impactul schimbărilor climatice
Odată cu adaptarea amfibienilor la viața terestră, aceștia s-au diversificat într-o varietate de specii, care prezentau trăsături specifice în funcție de mediul în care trăiau. În perioadele de climă caldă și umedă, amfibienii au prosperat, dezvoltând forme și dimensiuni diferite.
Această diversificare le-a permis să devină un grup dominant în ecosistemele preistorice. Cu toate acestea, pe măsură ce clima s-a schimbat, devenind mai uscată în anumite regiuni, multe specii de amfibieni nu au putut să se adapteze. Cei care au supraviețuit au evoluat în reptile, animale care nu mai erau dependente de apă pentru reproducere.
Chiar și în prezent, amfibienii sunt sensibili la schimbările climatice și la distrugerea habitatului lor natural. Poluarea, bolile și urbanizarea afectează grav populațiile de amfibieni din întreaga lume. Oamenii de știință avertizează că, dacă nu se vor lua măsuri pentru conservarea mediilor acvatice, multe specii de amfibieni ar putea dispărea în viitorul apropiat.
