Canionul Chelly sau Canionul de Chelly, aflat în nord-estul Arizonei, în sud-vestul Statelor Unite, adăpostește populația Navajo și ruine ale indienilor nativi americani. El se află și la intersecția a patru state americane (Utah, Arizona, New Mexico și Colorado), de unde și numele de „Cele patru colțuri” (Four Corners).
Canionul Chelly este format dintr-un labirint de canioane din podișul Defiance, format de-a lungul timpului, ca urmare a condițiilor meteorologice. Zidurile acestor roci sedimentare au o înălțime variată, de la 9 la 300 metri, fiind abrupte, dar și netede. „Dungile negre” ce dau culoare zidurilor precum o vopsea aruncată în vârful lor și scursă spre baza zidurilor, sunt rezultatul a mineralelor din râuri, ce se scurgeau cândva în canion.
Locuitorii canionului de-a lungul timpului
Canionul de Chelly a fost locuit de anasazi, de navajo și hopi, ultimele două civilizații fiind înaintași ai indienilor Pueblo.
Anasazi („Cei vechi”) este o populație care a viețuit aici, la baza stâncilor verticale și a dispărut în jurul anilor 1300 D.H., dispariție considerată de mulți cercetători a fi incertă, nejustificată. A fost locuit apoi de indienii Navajo, indieni veniți din New Mexico și care fac parte din categoria indienilor apași.
„Cei vechi” au construit locuințe multi-etajate și lipite de zidurile canionului, având ca materiale de lucru bețe, pietre, mortar din noroi. Numiți și „împletitori de coșuri”, Anasazi obișnuiau să picteze pereții peștelor sau stâncilor cu diferite creaturi (umane sau animale) sau forme geometrice. Erau fermieri și se ocupau și cu olăritul, țesătoria, construcția. Meșteșugurile lor erau comercializate în New Mexico și pe coasta Pacificului. Începând cu anul 500 D.H., se vor împrăștia prin zonele montane învecinate, care erau mult mai populate decât canionul.
Locuințele au rămas ca mărturie a existenței lor și pot fi vizitate în Canionul Chelly, în platoul de la Mesa Verde (Canionul Tsegi), Pueblo Bonito (Canionul Chaco).
În Canionul de Chelly atrag atenția în special două obiective turistice: Casa Albă și Spider Rock.
Casa Albă, construită din argilă, la baza căreia se află o așezare Anasazi, cu aproximativ 60 de încăperi și o kiva, care a fost transformată mai târziu de populația Navajo în camere mortuare. Kiva este o cameră subterană prin care se consideră că au venit ființele Yei, așezată în acord cu bolta cerească. Ființele Yei sunt considerate a fi ființe sau zeități supranaturale.
Spider Rock, înaltă de 245 metri era considerată de către Navajo o punte de legătură între lumea zeilor și cea a oamenilor, cât și reședința zeiței Pământului, femeia Păianjen, soția zeului Soare. Stânca are o vechime de peste 230 de milioane de ani, formată din nisipul adus de vânt.
Populația Navajo va prelua locul civilizației „Celor Vechi”. Ei sunt descendenți ai populației Pueblo, ca și civilizația Hopi. Numele de Navajo va fi dat de spaniolii sosiți în 1500. Numele pe care și-l asumă ei este „Dineh”, care înseamnă „Oamenii”. Supuși unor valuri de invazie spaniolă în 1805, a unei cavalerii americane în 1863, șapte mii de locuitori Navajo au fost deportați în New Mexico, acest drum de 320 de km fiind astăzi comemorat sub denumirea de „Drumul cel Lung”. Ei au revenit în canion în 1868 și au format cu acordul guvernului american Rezervația Navajo.
Teritoriul dintre cele patru vârfuri de munte: Hesperus, Mount Taylor, Blanca, san Francisco, este pentru populația Navajo un teritoriu sacru. În acest perimetru, indienii și-au gravat pe pereții peșterilor sau stâncilor versiunea lor despre creație, despre ființele Yei, ființe ce existau înaintea creației.
