Poetul s-a născut la Bucureşti, la 19 iunie 1899.

Casa memorială George Călinescu se află în Bucureşti, în cartierul Floresca, pe strada G.Călinescu la nr.53. Proiectul acestei case şi grădina aparţin scriitorului (după cum mărturiseşte soţia sa, Alice Vera Călinescu). În faţa casei, între pomii şi trandafirii din grădină, este bustul în granit al scriitorului, realizat de Onofrei Păciurea, cu masca de bronz (a lui Ion Jalea).

În grădina din faţa casei, este un bazin (creaţia scriitorului) cu jeturi de apă printre tufe de trandafiri, aflat sub crengile dudului din curte, în care erau agăţate colivii cu canari şi papagali. În curte, lângă gardul din stradă, este o căsuţă cu două odăi mici, unde se retrăgea, uneori, scriitorul exersa la vioară (fiind impresionat de rezonanţa pereţilor). În curte, ,,prietenii” scriitorului erau ,,Seneca” (o brasca ţestoasă) şi ,,Fofeaza” (câinele său, sub numele de ,,Stolt” în opera sa).

Soţia scriitorului, Alice Vera Călinescu, povestea cu tristeţe cum înainte de a muri, Fofeaza căţelul s-a aşezat pe pieptul stăpânului său, apoi inima căţelului s-a oprit, ,,a murit stâlpul casei” a zis George Călinescu. Apoi şi-a cumpărat un alt câine ,,Max”. În capătul curţii, este o parte din locuinţă (un salon, un mic hol şi o cameră – birou).

Corpul de casă construit după proiectul lui George Călinescu cuprinde două încăperi suprapuse, jos – sufrageria, deasupra – dormitorul (cu tavanul din bârne, lăcuite brun-deschis).

În Casa memorială George Călinescu, impresionează mobila în stil Aubusson, covoarele orientale, obiecte de artă din China, cărţile pe rafturi acoperă trei pereţi, icoane pe sticlă de Nicula, tablouri pictate de Luchian, Pallady, Andreescu, Petrașcu, Ciucurencu, o bibliotecă de mare valoare (o enciclopedie), biroul cu marcheterie, acoperit cu cristal, mulajul în ghips al mâinii drepte şi un pahar de Boemia roşu pe alb.

Aici, sunt câteva piese de mobilă Biedermeier, pe masa de scris este stiloul deschis şi câteva rânduri din ,,Cronica optimistului”. Cărţile, multe la număr, sunt pe rafturi până în tavan, aşezate pe un singur rând. Dintre exponatele prezente la Casa memorială George Călinescu, se desprinde talentul lui ca scriitor, romancier, poet, foiletonist, critic și istoric literar, dramaturg, eseist.

Biblioteca din Casa memorială George Călinescu este o adevărată enciclopedie cu mai multe exemplare ce cuprinde literatura universală (de la hieroglifele chineze la cartea Evului Mediu, la Rilke, Ion Barbu, Valery şi poeţi tineri).

George Călinescu avea o colecţie de autografe la care ţinea mult: Tudor Arghezi semnează pe volumul ,,Versuri” (1936) următoarele: ,,Domnului George Călinescu, pentru mintea, pentru pana, pentru însufleţirea autorului”; Ion Barbu notează în data 25 iunie 1930 pe un exemplar din ,,Joc secund”: ,,Din partea celui capabil chiar de prietenie, o caldă nelumească preţuire” etc.

Biblioteca are şi ediţii rare de carte italiană, germană, franceză alături de opere ale poeţilor români. Pe peretele din hol, se află o fotografie care îl reprezintă pe George Călinescu profesor la curs, în amfiteatrul Odobescu.

Camera din partea stângă, pe pereţi, are tablouri deosebite, fotolii şi piese în stil Aubusson, la Boulle şi Empire, o ladă veneţiană orientală, un scrin din lemn de palisandru, o lădiţă chinezească, un sipet cu încrustaţii în sidef. Vioara expusă aminteşte de talentul său pentru muzică. El ascultă muzica lui Beethoven, Bach sau Mozart, care îl stimulau să scrie. Deseori, mergea la Ateneul Român, la diferite spectacole.

În 1911, urmează, la Bucureşti, cursurile gimnaziului Gh.Şincai, apoi liceul Gh.Lazăr. În timpul războiului, se reîntoarce în Moldova. Iar apoi, în anul 1919, este student al Facultăţii de Litere din Bucureşti – aici, se remarcă la seminariile de literatură şi este apreciat de profesorii săi (N.Iorga, V.Pârvan, M.Dragomirescu).

În 1921-1924, călătoreşte la Roma împreună cu Ramiro Ortiz (profesor de limbă italiană la Universitatea din Bucureşti, alături de care înfiinţează revista ,,Roma” (1 ianuarie 1924). Face traduceri de opere, de exemplu ,,Decameronul” şi însemnări ale scriitorilor L.Pirandelo şi B.Cellini.

În 1926, publică versuri în revista: ,,Universul literar”, ,,Sburătorul”, ,,Sinteza”, ,,Viaţa literară”, ,,Gândirea” (mai târziu, publică şi articole, cronici, medalioane).

Anul 1933 este anul apariţiei primului său roman, ,,Cartea nunţii”, în care G.Călinescu a prezentat iubirea în modul cel mai firesc.

În 1941, publică ,,Istoria literaturii române de la origini până în prezent”. În această lucrare, el spune că debutul său literar a fost prin câteva poezii improvizate în ,,Universul literar” (1926) şi ,,Sburătorul” (1927).

În 1943, debutează în dramaturgie cu: ,,Sun sau calea neturburată”, în 2 iulie 1944, în revista ,,Vremea” spunea: ,,Corespondenţii lui Sun în România sunt: Creangă, Anton Pann, Eminescu”.

În anul 1964, apare volumul ,,Cronicile optimismului”, care prezintă activitatea publicistică a lui G.Călinescu (şi cuprinde articole publicate de scriitor la diferite reviste, precum ,,Adevărul literar şi artistic”, ,,Tribuna poporului”, ,,Vremea”, ,,Lumea” şi altele.

În 1965, publică ,,Studiu monografic”, apare studiul ,,Estetica basmului” şi ,,Impresii asupra literaturii spaniole”, a doua ediţie.

Apare postum volumul ,,Teatru” cuprinzând piesele: ,,Ludovic al XIX-lea”, ,,Phedra”, ,,Basmul cu minciunile”, ,,Napoleon şi Sf.Elena”, ,,Răzbunarea lui Voltaire”, ,,Irod împărat”, ,,Soarele şi luna” etc.

În 1966, Institutul de istorie şi teorie literară al Academiei Române primeşte numele lui George Călinescu.

Scriitorul moare la Sanatoriul Otopeni, în data de 12 martie 1965 şi este înhumat la Cimitirul Bellu.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ