Scriitorul şi medicul Vasile Voiculescu s-a născut la 1884, în localitatea Pârscov, judeţul Buzău, într-o casă aşezată pe Valea Buzăului (între deal, munte şi câmpie).

Scriitorul mărturisea că era ,,îndrăgostit de aceste locuri, încărcate de istorie, etnografie şi folclor”.

Ceea ce a îndrăgit şi a preţuit încă din copilăria sa, folclorul – va constitui sursa de inspiraţie pentru întreaga sa operă literară. Poetul descrie artistic satul (cu specificul său) în ,,Casa noastră” – fiind vorba chiar de casa în care s-a născut şi a trăit, cu drum larg, grădini şi case cu arhitectură specifică zonei.

În curtea plină cu iarbă şi flori din faţa casei, se află, pe un soclu, bustul scriitorului Vasile Voiculescu (sculptat de O.Han, în anul 1974). Vechea casă a fost reconstruită şi terminată în 1989 şi a devenit Casă memorială Vasile Voiculescu.

În curte, alături de casă, într-un loc înconjurat cu piatră, se află stupina moştenită de la bunici. În spatele casei bătrâneşti, curate şi încăpătoare, se află fântâna şi un tei bătrân.

Casa memorială Vasile Voiculescu are un pridvor unde, pe un perete, este placa din marmură albă, pusă de Societatea medicilor scriitori şi publicişti din România, care, la 30 noiembrie 1991, au omagiat amintirea marelui scriitor. Pe medalia de bronz aşezată în partea dreaptă, pe placa de marmură, sunt scrise câteva cuvinte; ,,Arta n-are patrie, fiind o patrie ea însăşi”.

În interior, Casa memorială Vasile Voiculescu cuprinde un hol, câte două camere (în dreapta şi în stânga) şi încă o cameră mai mică, care, de peste 100 de ani, era destinată dormitorului Familiei Voiculescu. Podelele camerei sunt lustruite. Pe hol, pe perete, este harta judeţului Buzău, cu câteva însemnări pe ea (cu locurile ce au legătură cu creaţia sa literară). Astfel, pe hartă, este însemnată Mănăstirea Răteşti, sursa de inspiraţie pentru versurile poeziei ,,La schit în munte”.

Poemele în proză, scrise de Vasile Voiculescu: ,,Lacul râu”, ,,În mijlocul lupilor”, ,,Hanul cu urşi”, ,,Ciobănilă” sunt inspirate din copilăria şi viaţa satului. Când a scris ,,Schimnicul”, scriitorul s-a inspirat de la Mănăstirea Ciolanul, acţiunea se petrece ,,în postul mare” la ortodocşi. Câmpia şi drumul spre Brăila au fost sursă de inspiraţie pentru romanul ,,Zahei Orbul”, de Podul Calului este legată proza ,,Alcyon sau diavolul alb”.

Operele sale ,,Pescarul Amin” şi ,,Chef la mănăstire” sunt prezentate artistic, având şi ilustraţii.

Camera casei are câteva panouri cu: fotografia mamei Sultana, două strofe din poezia ,,Casa noastră”, un citat din ,,Confesiunea unui scriitor medic”, în care se vorbeşte şi despre părinţii săi care citeau mult, îndeosebi cărţi religioase. Poetul îşi aminteşte: ,,Mama mă adora, surorile mă iubeau, pentru toţi eram o minune…Cred că n-am să pierd nici în clipa morţii acest sentiment clar şi mistic, despre care nu mă pot înşela, sentimentul unui copil fericit…aşteptând ceva încă şi mai minunat”.

În Casa memorială Vasile Voiculescu, este o vitrină cu fotografii: Vasile Voiculescu cu mama sa Sultana sau cu el, fiind elev la Liceul Gheorghe Lazăr din Bucureşti şi student la Bucureşti (anul 1901). Pe un volum – ,,Poezii” de M.Eminescu, pe ultima pagină a cărţii, V.Voiculescu a scris câteva versuri, din timpul în care se afla în penultimul an de şcoală. V.Voiculescu era un admirator al poeziei lui M.Eminescu. O altă poezie este scrisă pe ultima pagină a romanului ,,David Copperfield” de Charles Dickens (1901).

Alte panouri conţin facsimile cu scrisori adresate familiei, părinţilor soţiei sale, precum şi fotografii cu Ana Niculin (sora scriitorului), Florica şi Ilie Ştefănescu (cei care l-au susţinut material), cu soţia sa Maria Mitescu Voiculescu, fiica mijlocie a maiorului C.Mițescu şi Maria Colan (craioveni veniţi la Ploieşti).

Maria Mițescu (soţia sa), fiind orfană, absolvă cursurile unui pension particular de fete, apoi urmează medicina la Bucureşti, doar trei ani. La 6 septembrie 1908, poetul îşi întâlneşte marea sa dragoste şi îi scrie scrisori de dragoste viitoarei lui soţii.

Debutul în literatură al scriitorului Vasile Voiculescu are loc în anul 1916 când publică volumul,,Poezii”, cu ecouri din Goga, Vlahuţă, Eminescu, Alecsandri, apoi urmează al II-lea volum, în 1918 (,,Din ţara Zimbrului” cu subtitlul ,,Poezii de război”) şi volumul ,,Pârga” (1921). În muzeu, sunt doar facsimile ale coperţilor şi ale unor poezii ale acestor volume.

În anul 1922, poetul este numit în funcţia de director la ,,Fundaţia Culturală Principele Carol”, primeşte apoi o decoraţie (22 noiembria 1922) ,,Coroana României”, în gradul de ofiţer. În domeniul medical, primeşte decoraţia Crucea ,,Meritul sanitar” clasa I.

Vasile Voiculescu s-a ocupat şi de publicistică, în revistele ,,Albine”, ,,Lamura” , ,,Duminica poporului”, publică articole pentru cei din mediul rural.

Locuieşte la Bucureşti, în casa din strada Dr.Staicovici Nr.34 unde se întâlnea, deseori, duminica, cu prietenii săi, scriitori, cu care schimbă gânduri şi idei: C.Pavelescu, A.Marin, T.Vianu, I.Pilat, M.Sadoveanu, H.Furtuna, B.Șt. Delavrancea ș.a.

La muzeu, se păstrează fotografii de la aceste întâlniri, volume de poezii cu dedicaţii primite de poet (aflate în biblioteca casei din Bucureşti).

Sunt cunoscute (adevărate capodopere ale literaturii) ,,Sonetele imaginare”, ,,Sonet CLV-51”, ,,Ultima rugăciune”, volume de poezii ,Destin”, ,,Urcuş”, ,,Întrezăriri”.

Vasile Voiculescu s-a stins din viaţă la 26 aprilie 1963, la Bucureşti și a fost înhumat la Cimitirul Bellu.

casa-memoriala-vasile-voiculescu.jpg

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ