Castele în Spania (A construi/A căuta/A cumpăra castele în Spania) este o expresie foarte veche, de pe vremea în care Spania începuse să devină o putere cunoscută în lume.
Expresia Castele în Spania este mai mult decât o simplă metaforă; ea evocă vise mărețe, dar nerealiste sau planuri fără fundament. Este vital să înțelegem această expresie pentru a naviga mai bine prin dialogurile și literatura în care este folosită, oferindu-ne astfel un context mai bogat și o apreciere mai profundă a limbajului nostru cultural.
Etienne Pasquier, om de stat și istoric francez din secolul al XVI-lea, scriind despre campania musulmană de cucerire a Peninsulei Iberice, dintre anii 711-726 și despre sfârșitul ocupației maurilor (berberii din nordul Africii) în această zonă, în 1492, face referire la sensul propriu al expresiei. Mai exact, se spune că acești cuceritori nu au găsit aici castele care să le fi făcut retragerea mai ușoară și mai sigură.
Utilizarea expresiei Castele în Spania în limbajul cotidian ne amintește de tendința umană de a visa la ceva de neatins. Aceasta poate servi ca un memento sau ca o critică blândă a idealismului nepractic, îndemnându-ne să fim mai realiști în planurile și aspirațiile noastre.
În secolul al XI-lea, Henri de Bourgogne, conte de Portugalia, participant la „Reconquista” (lupta de recucerire a Peninsulei Iberice de către creştini), le-a promis cavalerilor care l-au urmat în cruciade castele, proprietăți în Spania. Astfel de promisiuni i-au făcut nu numai pe nobilii războinici, ci și pe urmașii lor, să viseze la palate în îndepărtata Spanie.
În secolul al XIII-lea, expresia este folosită și în „Roman de la rose”, o scriere în versuri, în limba franceză, concepută sub forma unui vis alegoric, care s-a bucurat de un mare succes în epoca medievală.
Expresia „Castele în Spania”, mai cunoscută în varianta franțuzească „Batir des châteaux en Espagne”, și-a dobândit și mai multă popularitate odată cu punerea în scenă, în 1789, la Paris, a unei comedii aparținând scriitorului Collin d’Harleville. Comedia se construiește în jurul unui personaj care trăiește în imaginație o poveste de iubire, în realitate tânăra la care visa căsătorindu-se cu altcineva. Piesa este o satiră la adresa celor care trăiesc în iluzii.
Acesta este și sensul de astăzi al expresiei „A construi castele în Spania” – a construi proiecte irealizabile, utopice, a irosi timpul cu visuri imposibile.
Într-atât de puternică și sugestivă a devenit această expresie în timp încât mari scriitori au exploatat-o constant, indiferent de epocă – Stendhal, în romanul „Roșu și negru” („În toate castelele din Spania ale tinereții sale – gândește unul dintre personaje – își spusese că nicio doamnă nu va îndrăzni să-i vorbească”), Charles Baudelaire („Oricine a avut de liniștit o remușcare, un castel în Spania de construit te-a invocat în cele din urmă, zeu misterios ascuns în fibrele viței de vie”), Dostoievski („M-am lăsat pradă fanteziei și castelelor în Spania”) etc.
Expresia „Castele în Spania” este folosită frecvent, astăzi, și în limbajul curent, pentru a ironiza tendința cuiva de a-și face planuri fanteziste, rupte de realitate, fără nicio șansă de reușită.
Reflectând asupra Castelor în Spania, ne putem îmbogăți vocabularul și înțelegerea nuanțelor limbii române. Pentru mai multe detalii despre folosirea corectă a altor expresii, vă recomandăm să citiți cum este corect: niciun sau nici un?, care va clarifica alte dileme lingvistice comune și va îmbunătăți comunicarea în limba română.
