Castelul Wesselenyi din Jibou, localitate din judeţul Sălaj, a fost construit în secolul al XVIII-lea, lucrările începând odată cu anul 1779. Palatul a fost ridicat de către Miklos Wesselenyi şi soţia lui, Ilona Cserei, deoarece vechea reşedinţă avea doar 13 camere şi devenise neîncăpătoare.

Povestea dintre cei doi soţi a rămas în istorie, în special datorită personalităţii furtunoase pe care a avut-o acest baron. Miklos şi-a cunoscut soţia după ce mama lui a murit, iar părinţii Ilonei s-au opus vehement relaţiei dintre ei, deşi cei doi se iubeau sincer. Însă aceştia aveau o problemă pentru că Miklos era reformat, în timp ce Ilona a fost crescută în spiritul religiei catolice. Familia Cserei îşi trimite fata la o mănăstire din Sibiu, însă Miklos o răpeşte şi cei doi fug în Viena unde se şi căsătoresc. După acest eveniment, cei doi se refugiază în Galiţia, unde regimentul de cavalerie al lui Miklos era stabilit. Însă, în scurt timp, a fost dat un ordin conform căruia familiile ofiţerilor nu mai aveau voie să stea în taberele militare, aşa că Miklos se vede nevoit să îşi trimită soţia înapoi acasă. Îşi dă, în cele din urmă, demisia din armată şi se întoarce la soţia sa unde începe construcţia unui palat.

Primele lucrări de construcţie a Castelului Wesselenyi din Jibou au fost întrerupte de un eveniment mai puţin plăcut pentru familie. În anul 1785, Miklos a intrat într-un conflict cu vecinul său, Johan Haller, care era şi consilier aulic. Cearta a pornit de la doi îngrijitori de cai, care au fugit de pe domeniul lui Miklos pe cel al lui Haller. Acest lucru era aspru pedepsit prin lege, iar Haller a hotărât să îl judece numai pe unul dintre cei doi, iar pe celălalt l-a trimis înapoi la Miklos. Acesta a văzut gestul ca o insultă, aşa că a format o oaste de 500 de oameni înarmaţi şi a atacat domeniul din Gârbou al lui Haller. Pentru acest fapt, Miklos a fost judecat şi condamnat la închisoare, fapt ce a dus la stoparea lucrărilor de la palat.

După ce este eliberat, Miklos continuă lucrările de la Castelul Wesselenyi, iar până în anul 1796 sunt terminate clădirea principală şi încă două pavilioane. În anii următori, a fost amenajat un parc în stilul celor englezeşti, fiind angajat un grădinar din Viena pentru a se ocupa de lucrări. Acesta a pus la punct un lac plin de nuferi, a montat o fântână arteziană şi a construit o seră. În anul 1805, a fost pictat interiorul castelului, fiind înfăţişate diverse scene de vânătoare. Miklos a murit în anul 1810, înainte să îşi vadă întregul domeniu terminat, însă văduva lui a continuat lucrările. Acestea au fost finalizate abia în anul 1830.

Castelul Wesselenyi a fost preluat de fiul lui Miklos, cunoscut sub numele “Luntraşul după Dunăre”, denumire dată după ce a reuşit să salveze vieţile mai multor oameni în timpul unor inundaţii din Budapesta, în anul 1838. Miklos, fiul, a păstrat atmosfera culturală pe care o întreţinuse şi tatăl său şi a chemat la palat numeroşi oameni politici şi personalităţi de seamă ai anilor 1840-1850.

În timpul regimului comunist, castelul a fost naţionalizat şi transformat, pe rând, în şcoală generală, liceu, internat, casă a pionierilor, muzeu şi staţiune experimentală a tinerilor naturalişti. Ultima transformare a atras după sine amenajarea unei grădini botanice. Însă naţionalizarea a însemnat şi pierderea unor obiecte de valoare semnificativă. Interiorul a avut cel mai mult de suferit – decoraţiunile, ancadramentele şi chiar şi tâmplăria au fost date la o parte sau pur şi simplu modificate, stricându-se, astfel, arhitectura originală. Mai mult, piesele de mobilier, obiectele de decor, lucrările de artă şi sobele au fost toate furate, în timp ce unele picturi originale ale lui Neuhauser au fost acoperite de altele. Menajul a fost transformat într-o sală de mese, în timp ce în curte a fost amenajată o pistă de carturi. Singura care a rezistat de-a lungul timpului este stema familiei, deoarece a fost ascunsă în pivniţă.

După anul 1990, Castelul Wesselenyi nu a suferit mari modificări. În prezent, în interior, funcţionează doar Clubul copiilor din Jibou. După un proces care a durat ani de zile, moştenitorii de drept au reuşit să intre în posesia castelului şi a unor anexe. Cripta, grajdul şi menajul au rămas în continuare în proprietatea Centrului de Cercetări Biologice Jibou, care şi-a propus să le restaureze şi să le introducă într-un circuit turistic.

Castelul Wesselenyi este considerat una dintre cele mai mari clădiri în stil baroc din Transilvania, dacă nu şi cea mai mare. Stilul baroc a fost îmbinat cu succes cu bastioane şi turnuri pe colţuri, asemenea fortificaţiilor, dar şi cu stilul arhitectural prezent în reşedinţele nobiliare deja existente. Castelul se află în mijlocul grădinii botanice înfiinţate în anul 1968, de profesorul Vasile Fati. Grădina are în jur de 30 de hectare şi se remarcă prin varietatea de cactuşi, printr-o grădină japoneză, un acvariu şi o grădină zoologică.

castelul-wesselenyi-din-jibou.jpg

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ