Cazul Dreyfus

Cazul Dreyfus
Cazul Dreyfus sursa: www.britannica.com/event/Dreyfus-affair

Acest scandal faimos a fost construit pe o minciună care a afectat dramatic politica naţională a Franţei şi a fost perpetuat mulţi ani prin ură. Alfred Dreyfus a fost un ofiţer evreu în armata franceză la sfârşitul secolului al XIX-lea, când a fost acuzat de trădare. Se credea că el ar fi vândut secrete militare Germaniei.

În urma unui proces extrem de mediatizat, Dreyfus avea să fie condamnat la închisoare pe viaţă, iar grupurile antisemite aveau să-l folosească drept exemplu pentru evreul lipsit de patriotism. Cu toate acestea, nu după mult timp, au apărut suspiciuni că scrisorile incriminatorii erau de fapt falsificate şi că Maj. Esterhazy era adevăratul vinovat.

În momentul în care armata franceză a ascuns aceste acuzaţii, scriitorul Emile Zola a acuzat armata de o vastă acoperire a adevărului. Scandalul a explodat într-o luptă între susţinătorii lui Dreyfus care ar fi vrut să redeschidă cazul şi cei anti-Dreyfus care nu vroiau redeschiderea anchetei.

De ambele tabere dezbaterea a devenit mai puţin despre nevinovăţia lui Dreyfus şi mai mult despre apărarea unui principiu. În timpul celor 12 ani de controverse, au izbucnit numeroase revolte antisemite, iar alianţele politice s-au schimbat în momentul în care susţinătorii lui Dreyfus cereau reforme.

După ce Hubert Joseph Henry recunoaşte că falsificase documente cheie ale anchetei şi comite suicid, un nou cabinet este ales să redeschidă cazul. Procesul l-a găsit pe Dreyfus din nou vinovat, dar la puţin timp după, a fost graţiat de preşedinte.

Câtiva ani mai târziu, un tribunal civil a constatat nevinovăţia lui Dreyfus iar el a continuat o carieră în armată, luptând cu onoare în Primul Război Mondial. În tot acest timp, scandalul a dus la schimbarea politicii în Franţa.

Scandalul Watergate

Scandalul Watergate
Scandalul Watergate, foto: 4.bp.blogspot.com

În anii 1970, un preşedinte al Statelor Unite ale Americii a fost prins într-o reţea de minciuni, iar controversele au avut efecte devastatoare asupra ţării în ansamblu. În vara dinaintea realegerii preşedintelui Richard Nixon pentru un al doilea mandat, cinci bărbaţi au fost prinşi în timp ce intrau în sediul Comitetului Naţional Democrat, aflat în incinta hotelului Watergate.

Odată cu apariţia mai multor detalii pe parcursul anului următor, devenise clar că oficialii din apropierea lui Nixon au dat ordine hoţilor, cel mai probabil pentru a monta dispozitive pentru a intercepta apelurile telefonice. În puţin timp problema începuse să se pună în felul următor: Nixon ştia despre cele ce se întâmplaseră, participase la acoperirea lor sau chiar el a fost cel care a ordonat spargerea şi interceptările.

Ca răspuns la toate aceste suspiciuni, Nixon a negat toate acuzaţiile declarând că el nu ştia nimic din cele întâmplate. În faţa a 400 de editori de la Associated Press declara „Eu nu sunt un escroc!”. În acel discurs, vorbea despre faptul că nu a profitat niciodată de pe urma funcţiei sale. Acest citat avea să devină reprezentativ pentru întreaga sa carieră politică.

În cele din urmă s-a dovedit a fi o minciună ce avea să-l bântuie foarte mult timp. În momentul în care s-a descoperit că unele conversaţii private de la Casa Albă fuseseră înregistrate, comisia ce se ocupa cu anchetarea problemei a solicitat citarea acelor înregistrări.

Faptul că Nixon a refuzat să cedeze înregistrările pe baza „privilegiului executiv” a dus întreaga problemă în faţa judecătorilor de la Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii. Aceasta a decis că Nixon trebuie să prezinte casetele. Înregistrările s-au dovedit a fi legătura lui Nixon cu muşamalizarea întregului scandal.

Pe baza dovezilor s-a putut arăta că preşedintele Nixon ştia mult mai multe despre această problemă decât a pretins iniţial. Dezvăluirile au dus la începerea procedurii de suspendare a preşedintelui. Nixon a renunţat şi a demisionat din funcţie, din dorinţa de a evita un scandal şi mai mare.

Scandalul a lăsat urme adânci în politica americană şi a ajutat la intrarea în forţă pe scena politică a puţin cunoscutului Jimmy Carter. Momentul a fost favorabil şi l-a făcut favoritul următoarelor alegeri, pe care le-a şi câştigat câţiva ani mai târziu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.